Putem folosi bunurile societatii in interes personal?
9 minute • Adelina Voicu • 27 septembrie 2017
Cu toții suntem familiarizați cu faptul că există o practică constantă de a fi folosite bunurile pe care o societate le deține în proprietate de către angajați, administratori sau diverse persoane în interes personal pentru satisfacerea nevoilor, după cum se întâmplă cu autoturismele, telefoanele mobile, laptopurile și altele. Trebuie să știm însă la ce riscuri ne expunem, întrucât Legea nr. 31/1990 („Legea societăților”) cuprinde dispoziții referitoare chiar la răspunderea penală pentru o serie de fapte de acest gen. În cele ce urmează vom vedea care sunt faptele sancționate și condițiile ce trebuie îndeplinite pentru atragerea răspunderii.
Prevederi referitoare la administrația societății
Înainte de toate, potrivit art. 144^4 din Legea societăților, este interzisă creditarea de către societate a administratorilor, prin operațiuni precum:
- acordarea de împrumuturi administratorilor;
- acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări;
- garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului;
- garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alte obligaţii personale ale acestora faţă de terţe persoane;
- dobândirea cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte, a unei creanţe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terţă persoană administratorilor ori o altă prestaţie personală a acestora
! NU se aplică:
Infracțiuni pe care le regăsim în Legea societăților
Legea nr. 31/1990 face referire la mai multe fapte a căror tipologie poate conduce la angajarea răspunderii contravenționale sau penale, însă cele care se află în strânsă legătură cu utilizarea bunurilor societății în alt scop decât cel afectat activității acesteia sunt reglementate în art. 272.
Astfel, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care:
- dobândeşte, în contul societăţii, acţiuni ale altor societăţi la un preţ pe care îl ştie vădit superior valorii lor efective sau vinde, pe seama societăţii, acţiuni pe care aceasta le deţine, la preţuri despre care are cunoştinţă că sunt vădit inferioare valorii lor efective, în scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societăţii;
- foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;
Această faptă este cel mai des întâlnită în practică, motiv pentru care ne vom apleca mai mult în ceea ce o privește.
(i) O primă condiție pe care o sesizăm este aceea că folosirea trebuie să se realizeze cu rea-credință. Ca atare, trebuie probată reaua-credință cu care a acționat făptuitorul, aceasta nu se prezumă. O asemenea conduită, dar care din perspectiva vinovăției îmbracă forma culpei nu reprezintă infracțiune, chiar dacă celelalte condiții ar fi îndeplinite.
(ii) Folosirea trebuie să privească bunuri sau creditul de care se bucură societatea, motiv pentru care nu vor fi incluse în această categorie, spre exemplu, bunurile care se află în societate aduse de către un angajat sau altă persoană, întrucât acestea nu se află în patrimoniul societății. Va putea fi angajată în schimb răspunderea pentru acțiunile prin care sunt folosite elemente ce țin de latura nepatrimonială, cum sunt imaginea sau reputația societății.
(iii) Utilizarea trebuie să se realizeze în scop contrar intereselor societății/ în folosul propriu al celui care le utilizează/ în vederea favorizării unei alte societăți care are interese direct sau indirect.
În consecință, pentru ca fapta să constituie infracțiune aceasta trebuie să îndeplinească condițiile menționate anterior. Observăm că legea nu face referire la existența unui prejudiciu pentru ca o astfel de faptă să fie infracțiune, motiv pentru care folosirea bunurilor societății, chiar fără crearea unui prejudiciu cert, dacă îndeplinește cerințele de mai sus, poate constitui o infracțiune.
- se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art.144^4 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăţi să îi acorde vreo garanţie pentru datorii proprii;
Alte forme de răspundere
a) răspunderea asociatului care abuzează de personalitatea juridică a societății
Art. 237^1: Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi de personalitatea juridică distinctă a societăţii răspunde nelimitat pentru obligaţiile neachitate ale societăţii dizolvate, respectiv lichidate.
Răspunderea asociatului devine nelimitată în condiţiile de mai sus, în special atunci când acesta dispune de bunurile societăţii ca şi cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează activul societăţii în beneficiul personal ori al unor terţi, cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să îşi execute obligaţiile.
Este un caz de răspundere a asociaților care abuzează de personalitatea juridică a societății, adică de faptul că societatea reprezintă un subiect distinct ce beneficiază de drepturi și care își poate asuma obligații proprii. Articolul menționat enumeră cu titlu de exemplu fapte care constituie situații de abuz de personalitate juridică.
b) răspunderea persoanelor care au contribuit la starea de insolvență a debitorului prevăzută de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență
Art. 169: La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
c) răspunderea penală pentru infracțiunea de delapidare (art. 295 rap. la art. 308 din Codul penal)
Art. 295: (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Art. 308: (1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
În concluzie…
Observăm că în funcție de gravitatea faptei și de valorile protejate sunt reglementate forme particulare de răspundere atât în Legea societăților, cât și în alte legi speciale, cum este cazul Legii privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Chiar dacă există o practică generalizată de folosire a bunurilor deținute de către societate, indiferent că este vorba despre folosirea lor materială sau că se realizează sub forma unor împrumuturi primite de la societate trebuie să cunoaștem faptul că astfel de fapte sunt sancționate. De multe ori există o linie foarte fină între a avea de-a face cu un abuz de bunuri sociale sau nu, iar proba este cu atât mai greu de făcut. În orice caz, un instrument care se poate dovedi util în dovedirea bunei-credințe și a folosirii bunurilor în scopuri conforme cu activitatea societății poate fi reprezentat de o evidență clară, în formă scrisă care să ateste operațiunile desfășurate în legătură cu anumite bunuri acolo unde este posibil.
Interesant articolul, bine documentat si prezentat. Problema de drept analizata este de mare actualitate.
Interesant articolul, bine documentat si prezentat. Problema de drept analizata este de mare actualitate.