Interviu de vacanță cu Mihnea Stoica (I)
8 minute • Redactia • 19 august 2017
Debutul meu în avocatură a fost spectaculos.
Mihaela Ruxandra Sava: Ce înseamnă pentru tine profesia de avocat?
Mihnea Stoica: Profesia mea. Nu are nicio semnificație aparte. Este profesia pe care am ales-o și a fost o alegere inspirată. Nu aș face alta, este foarte ok minunata. Să fi fost altfel, o schimbam demult. Chiar, în promoția 95 m-aș fi bucurat de repartiție guvernamentală– notar la Slobozia. M-am revoltat, nici măcar secretar de primarie nu m-ați pus? Noroc ca am eludat-o prin mijloace specifice.
Mihaela Ruxandra Sava: De ce nu altă profesie juridică?
Mihnea Stoica: Dacă vorbim despre alte profesii juridice, răspunsul este foarte simplu: alte profesii juridice care sunt în trend sunt pentru bugetari și nu sunt interesat. Nu pot să trăiesc o viață de bugetar. Chiar nu îmi place sa chivernisesc si nu as putea sa traiesc cu un buget, oricat de generos ar fi el. Prefer antreprenoriatul – o evaluare proprie, sau macar neetatizata a timpului meu, chiar si in paguba, la o adica.
Mihaela Ruxandra Sava: Să înțeleg că legi avocatura de antreprenoriat.
Mihnea Stoica: Antreprenoriatul este ultima latura a avocaturii, dar este importantă si, din pacata, nu poate fi neglijata.
Mihaela Ruxandra Sava: Cât de important este mentoratul în avocatură?
Mihnea Stoica: De regulă, mentoratul este fundamental, exceptional se poate trăi și fără el. Eu, de exemplu, nu am avut maestru. Am avut, de fapt, o succesiune de maeștri.
Mihaela Ruxandra Sava: De ce ai ales ramura dreptului penal?
Multă lume trăiește în civil cu impresia că noii, avocații de penal, am fi niște golani.
Mihnea Stoica: Impresia mea inițială era că în momentul în care oamenii spun avocat, asociaza notiunea cu imaginea omului care „te scoate din pușcărie”. Get out of jail, however not for free. Nu am văzut vreun studiu, dar cred că prima asociere pe care o face cetateanul este aceasta. Pe lângă asta, multă lume trăiește în civil cu impresia că noii, avocații de penal, am fi niște golani. Nu suntem golani, suntem chiar serioși. Este o specializare în care este foarte importanta strategia, in care trebuie să fii inteligent, să fii spontan, să fii pregatit, la curent cu toate schimbările legislative. Este indispensabil să știi sa pregătești o audiere, în principiu să nu te hazardezi cu întrebări care pot genera un răspuns dezavantajos nici sa iti lasi clientul nepregatit fata de cele formulate de adversar. Este o arie în care se gândește foarte mult. Mai sunt ofticat de niște chestiuni. Una dintre ele ar fi că, în țara asta, cea mai bună apărare este apărarea în drept. Cred e valabil oriunde, nu numai în țara asta. Dar sunt ofticat că, în țara asta, apărarile pe situația de fapt nu prea au șanse.
Mihaela Ruxandra Sava: În legătura cu ce ai spus, am făcut și eu puțin penal, am renunțat ulterior, însă nu am înțeles o chestiune. La arestarea preventivă nu se ia în considerare existența pericolului concret pentru ordinea publică. Adica, de foarte puține ori este întrunită această condiție a pericolului concret, însă, aproape întotdeauna îi arestează. Iar eu mă simțeam inutilă, în momentul în care argumentam pe situația de fapt și pe situația în drept că nu este îndeplinită cerința pericolului concret, însă îmi arestau clientul.
Mihnea Stoica: Acesta este un exemplu foarte bun pentru standardul judiciar cu care ma confrunt zilnic. Se interpretează destul de relaxat si extensiv totul. De multe ori, arbitrariul se ascunde sub expresii din astea sterile. In loc sa analizeze situatia de fapt, inclusiv pericolul, multi se ascund intr-o norma pretentioasa. As vrea o judecata ca inainte de industrializare: bate unu’ toba si recita: pentru ca a furat toate gainile si astfel a lasat copiii familiei pagubite fara oua, cutarica se duce la ocna! Alalt a furat numai niste gaini, a lasat clostile pe oua, da cu matura pe ulita o luna. Simplu si drept, pricepe tot prostu’. Nu vorbim despre potentialul deviant ca ne fugaresc oamenii cu furcile ca la ‘907. Totuși, premiza examinării pericolului concret pentru ordinea publică este suspiciunea rezonabilă că ai săvârșit o faptă. Un simplu denunț nu constituie o suspiciune rezonabilă. Aici intervine ineficienta apararilor pe situtia de fapt de care ziceam eu. Astfel de apărări, mai ales în preventiv, nu sunt recomandate. Nu se poate insa generaliza. Pentru că există situații în care se impune apărarea pe latura nerezonabilă a suspiciunii. Exstă si clienti civilizați, care țin la reputația lor și care nu o să meargă niciodată cu o apărare pe prescripție sau alte aparari comode. Ei reclama o apărare absoluta, că nu s-a săvârșit o faptă, asumânu-și riscul inerent aceasteia. Bine ar fi să își asume corect evaluarea pe care o dam informațiilor din dosar.
Mihaela Ruxandra Sava: Bine punctat. Ce fel de penal faci?
Eu prefer penalul clasic, sadea. Sange rece, crocodil. Martori, experti.
Mihnea Stoica: Eu prefer penalul clasic, sadea. De exemplu faptele care se consuma instantaneu. Lovituri cauzatoare de moarte. Accidente. Aici vorbim despre administrarea probatoriului. Sange rece, crocodil. Martori, experti. Aici ne jucam cu sarcina probei si cu prezumtia de nevinovatie. Nu in penalul de hârtie – infracționalitate de gulere albe. Singura satisfactie profesionala consta in conceptia obiectivelor particularizate ale expertizei. Pe de alta parte, e drept ca si aici se valorifica si se consolideaza libertatile. Aici il vedem pe Big Brother – medici supravegheati luni de zile pana accepta vreun ciubuc, sa fie dosarul mai stufos – si ne luptam contra lui, consolidand libertatile. Pana la urma, e normal sa supraveghezi indelung un grup organizat dar cum il departajezi de o sectie de spital? Sau de o primarie? Solutiile de aici consolideaza sau restrang libertatile noastre. Altfel, vinovat, nevinovat, stuful trebuie taiat. Asa ca nu fac mofturi.
Altfel, vinovat, nevinovat, stuful trebuie taiat. Asa ca nu fac mofturi.
Mihaela Ruxandra Sava: Dar de criminalitatea informatică ce parere ai?
Mihnea Stoica: Este demonetizată criminalitatea informatică. Orice prost care profita de un ATM e asociat cu criminalitatea informatică. Pai stai puțin, că vorbim de criminalitate informatică, hai să ne ducem la alte chestiuni, la acces nelegal, la punerea in stare de nefuncționare a unor sisteme. Că fură un prost de la ATM, aia nu e criminalitate informatică.
Mihaela Ruxandra Sava: Are statul mijloacele necesare să investigheze astfel de infracțiuni?
Mihnea Stoica: Dacă suntem buni la criminalitate, evident că suntem buni și la combaterea ei. (râde)
Mihaela Ruxandra Sava: Cum a fost începutul tău în avocatură?
Am grațiat jumătate din București, fără să fi avut o zi experiență. Am crezut că umbla câinii cu covrigi în coadă. Eram cineva. Cred că treaba asta a însemnat ceva pentru cariera mea în avocatură. Însă, a fost o chestiune de moment, clientela am pierdut-o imediat, ca s-a epuizat odata cu gratierea.
Mihnea Stoica: Spectaculos. Am debutat cu grațierea iulie din 1997, în 1 august 1997 am devenit avocat. Am grațiat jumătate din București, fără să fi avut o zi experiență. Am crezut că umbla câinii cu covrigi în coadă. Eram cineva. Cred că treaba asta a însemnat ceva pentru cariera mea în avocatură. Însă, a fost o chestiune de moment, clientela am pierdut-o imediat, ca s-a epuizat odata cu gratierea. Așa am intrat într-o oarecare libertate în profesia asta. Am avut o maestra căreia îi sunt recunoscător, dar cu care nu am funcționat grozav și în perioada ulterioară debutului de câteva săptămâni cu grațierea, am fost desemnat să asigur asistență din oficiu la parchetele unde toata lumea credea că sunt procuror. Atunci evident că am avut un debut spectaculos și cu un volum mare de activitate. Ulterior, m-a captat foarte tare chestia asta cu desemnarea din oficiu, dar am renunțat din principiu, întrucât mi s-a cerut să semnez o declarație la care nu participasem. Atunci am zis, mă las de penal. După ce am făcut alte ramuri de drept la societăți mari la vremea respectivă, cam trei ani, m-am întors la prima dragoste, la penal. Bine, la început eram generalist și îmi plăcea să zic că fac avocatură cam ca în provincie. Din divort in talharie. Cu escala pe la Registru’. Orice cauza 100 $, pana fac experienta. Si mi-a trebuit mult sa ies din inertie.
Toată lumea mă știa de „domnu’ Mihnea”. Eu de-abia acum ajung „domnul Stoica”, ce visam “la domnul avocat” eu eram ca frizerul, „domnu’ Mihnea”. Si acum, mai frecvent e dom’ profesor decat domnul avocat.
Mihaela Ruxandra Sava: Da, da, da. (râde)
Mihnea Stoica: Am și niște povești mișto legate din treaba asta. Una e dintre povești a fost când un gardian, căruia îi cerea socoteala președintele de judecătorie de ce nu ii bagă deținutul în boxă, a răspuns foarte limpede : „Păi nu a venit domnu’ Mihnea”. E evident, nu vezi? Cam așa era tonul. Bă, ești prost? Cum să îl bag în boxă?! Nu a venit domnu’ Mihnea. Era devreme. Cam 11.
Nu a venit domnu’ Mihnea. Era devreme. Cam 11.
Va urma.
