christian lue 8Yw6tsB8tnc unsplash

Întrebările preliminare la CJUE: tot ce trebuie să știi despre ele

11 minute • Anca-Teodora Hrițcu • 19 ianuarie 2022


Probabil că ai auzit de multe ori vorbindu-se despre hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dar știai că aceasta se pronunță inclusiv asupra cererilor de decizii preliminare formulate de instanțele naționale? În acest articol vei afla tot ce vrei să știi despre întrebările preliminare adresate CJUE: de la cine formulează aceste întrebări, până la care este procedura de urmat în astfel de situații.

Cine este CJUE?

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pe scurt CJUE, a fost înființată în anul 1952 și are sediul la Luxemburg.

Rolul Curții este acela de a interpreta legislația Uniunii Europene, pentru a se asigura că aceasta se aplică în același mod în toate țările membre UE. De asemenea, Curtea soluționează litigiile juridice apărute între guvernele naționale și instituțiile europene. În anumite cazurile, Curtea poate fi sesizată și de persoane fizice, întreprinderi sau organizații care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe care o suspectează că le-a încălcat drepturile. Practic, CJUE reprezintă organul juridic suprem al UE. Curtea este formată, de fapt, din 2 instanțe diferite:

  • Curtea de Justiție – se ocupă de cererile de hotărâre preliminară adresate de instanțele naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri.
  • Tribunalul Funcției Publice – se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice, întreprinderi și, în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanță se ocupă în principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul, agricultura și mărcile comerciale.

Raportul drept național – drept european

Pentru a afla care este raportul dintre dreptul național și cel european este necesar să știi care sunt principiile dreptului european:

  • Principiul supremației/preeminentei, conform căruia dreptul european are o valoare superioară dreptului național. Supremația dreptului european este valabilă doar pentru actele UE care au caracter obligatoriu, respectiv regulamentele, directivele și deciziile. Dacă o regulă națională este contrară unei dispoziții europene, autoritățile sunt ținute să respecte și să aplice dispoziția europeană. Supremația dreptului european se aplică față de orice act din dreptul național, indiferent de momentul în care acesta a fost adoptat.
  • Principiul aplicabilității directe (efectul direct), prin care dreptul comunitar oferă drepturi și impune obligații statelor membre UE, instituțiilor comunitare și cetățenilor UE. Aplicabilitatea directă reprezintă, de fapt, dreptul oricărei persoane membre ale unui stat UE de a cere judecătorului să i se aplice toate sursele dreptului comunitar european (tratate, regulamente, directive, decizii etc.), iar judecătorul este obligat să aplice aceste norme. Recunoașterea efectului direct înseamnă garantarea statutului juridic al cetățeanului european. Consecințele nerespectării efectului direct sunt reprezentate de sancțiuni față de statele care nu adoptă măsurile necesare. Conform principiului aplicabilității directe, cetățenii statelor membre pot invoca în fața tribunalelor naționale și comunitare legislația europeană. Astfel, regulamentele și deciziile au aplicabilitate imediată și directă, nefiind necesare măsuri naționale de transpunere.

Ce sunt întrebările preliminare adresate CJUE?

Întrebările/trimiterile preliminare reprezintă un mecanism fundamental al dreptului Uniunii Europene. Acestea sunt reglementate de articolul 19 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind Uniunea Europeană și de articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Mai multe indicații despre trimiterea preliminară au fost furnizate în cadrul Recomandării Curții de Justiție a Uniunii Europene privind efectuarea trimiterilor preliminare de către instanțele naționale.

Întrebarea preliminară reprezintă un mecanism în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care instanțele din statele membre UE pot, și uneori chiar trebuie să sesizeze CJUE cu întrebări preliminare referitoare la un litigiu. În acest mod, Curtea se pronunță asupra interpretării unei norme de drept al Uniunii sau verifică legalitatea unor acte adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile UE.

Care este procedura întrebărilor preliminare la CJUE?

Cine face sesizarea?

Inițiativa aparține exclusiv instanțelor naționale, indiferent de gradul de jurisdicție. Cu toate acestea, în cazul în care CJUE a fost sesizată de către o instanță a cărei decizie este supusă unei căi de atac, hotărârea preliminară a CJUE este obligatorie și pentru instanța care soluționează calea de atac în respectivul litigiu. Cererea de decizie preliminară poate fi adresată Curții de îndată ce instanța națională constată necesitatea deciziei CJUE pentru soluționarea cauzei cu care a fost învestită, indiferent dacă părțile din litigiul principal și-au exprimat sau nu dorința de a sesiza Curtea.

Prin urmare, o cerere de trimitere preliminară poate fi inițiată:

  • la sesizarea uneia dintre părți, care solicită instanței să trimită o asemenea cererea către CJUE;
  • din oficiu, atunci când instanța consideră că sunt necesare lămuriri suplimentare și sunt îndeplinite și celelalte condiții ale cererii

Instanțele care adresează o întrebare preliminară Curții ar trebui, printre altele:

  • să aibă origine legală și să fie permanente
  • să aibă competență obligatorie
  • să aplice normele de drept
  • să fie independente

Ce face agentul guvernamental MAE?

În cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE) există un agent guvernamental pentru CJUE care asigură reprezentarea juridică a statului român în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Tribunalului Uniunii Europene, a celorlalte instituții ale Uniunii Europene și în fața Curții de Justiție a Asociației Europene a Liberului Schimb. Practic, agentul guvernamental coordonează procesul de stabilire a pozițiilor naționale și, alături de structura specializată în contenciosul UE, întocmește actele și realizează faptele necesare reprezentării juridice în fața CJUE.

Procedura suspendă litigiile?

Depunerea unei cereri de decizie preliminară determină suspendarea procedurii naționale până la momentul în care Curtea se pronunță asupra acesteia.

Instanțele naționale au datoria să avertizeze CJUE asupra incidentelor procedurale care pot conduce la stingerea procesului (desistare, soluționare amiabilă a litigiului), întrucât litigiul trebuie să fie pendinte (să fie în curs de soluționare pe rolul unei instanțe) pentru ca cererea să fie valabilă.

Dacă mai multe cauze pendinte depind de răspunsul dat de Curte în cadrul unui litigiu, se recomandă conexarea (adică judecarea împreună) acelor cauze în cererea de decizie preliminară pentru a permite Curții să răspundă la întrebările adresate în pofida eventualei retrageri a uneia sau a mai multor cauze.

Ce impact au întrebările preliminare asupra dreptului intern?

Răspunsul primit din partea CJUE se aplică în toate statele membre?

Curtea nu aplică ea însăși în litigiu dreptul Uniunii Europene, rolul ei limitându-se la a ajuta instanța națională să rezolve litigiul. Instanței de trimitere îi revine sarcina de a formula concluzii pe baza deciziei Curții.

În schimb, deciziile preliminare sunt obligatorii atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru restul instanțelor naționale din Uniunea Europeană, asta însemnând că instanțele trebuie să țină cont de interpretarea Curții în soluționarea litigiilor în care este aplicabilă norma respectivă.

Având în vedere acestea, instanța de trimitere are datoria de a înlătura aplicarea normei naționale considerată incompatibilă cu dreptul Uniunii, atunci când este cazul.

Răspunsurile fac corp comun cu norma pe care o interpretează?

Ținând cont de faptul că răspunsurile clarifică norme de dreptul Uniunii și de faptul că acestea sunt obligatorii atât pentru instanța de trimitere (adică cea care a formular cererea de întrebare preliminară), cât și pentru restul instanțelor naționale, acestea fac corp comun cu norma pe care o interpretează.

Așadar, prin interpretarea oferită de răspunsul Curții se clarifică anumite dubii pe care judecătorii naționali le pot avea asupra aplicării unor norme de dreptul Uniunii în litigiile aflate pe rolul instanțelor. Acest lucru înseamnă ca nu vei putea aplica interpretarea dată de Curte fără a aplica inițial și norma pe care aceasta a interpretat-o.

În plus, deciziile interpretative ale CJUE se aplică în toate situațiile în care se aplică dreptul european interpretat, adică și raporturilor juridice care s-au născut/modificat/stins anterior pronunțării deciziilor și care nu sunt încă definitive (adică fac obiectul unor litigii pendinte).

Prin urmare, dacă spre exemplu întrebarea ta preliminară dedusă judecății în 2022 vizează o normă dintr-o lege din 2011, norma aceea se va considera că se interpretează cum a zis CJUE în 2022, dar începând cu 2011.

Poți invoca, mai apoi, răspunsurile în instanță?

Prin intermediul cererilor de pronunțare a unei decizii preliminare, fiecare cetățean european poate să obțină clarificarea normelor Uniunii care îl privesc. Există, așadar, mai multe principii importante ale dreptului Uniunii care au fost proclamate în urma unor întrebări preliminare, adresate de instanțele naționale.

Astfel, conform principiului aplicabilității directe, cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene pot invoca în fața instanțelor naționale orice norme de drept european, inclusiv deciziile de hotărâri preliminare pronunțate anterior, iar judecătorii sunt ținuți să aplice aceste norme.

Răspunsul la întrebarea preliminară anulează dreptul intern?

Prin intermediul jurisprudenței sale, Curtea de Justiție a consacrat obligația administrațiilor și a instanțelor naționale de a aplica pe deplin dreptul Uniunii în cadrul sferei lor de competență și de a proteja drepturile conferite de acesta cetățenilor (conform principiului aplicabilității directe a dreptului Uniunii), fără a aplica însă orice dispoziție contrară din dreptul național, fie aceasta anterioară sau ulterioară normei Uniunii (conform principiului supremației dreptului Uniunii asupra dreptului național).

Așadar, răspunsul la întrebarea preliminară nu permite aplicarea unor dispoziții contrare din dreptul intern. Orice dispoziții contrare existente în dreptul intern trebuie modificate astfel încât decizia Curții să poată fi aplicată fără întârziere.

Putem spune că răspunsurile la întrebările CJUE obligă instanțele naționale să interpreteze normele juridice exact cum a spus CJUE. Asta nu înseamnă neapărat că acea sintagmă va fi anulată sau înlocuită (cum e spre exemplu când avem un articol sau o sintagmă din lege declarată neconstituțională). Pur și simplu poate fi situația în care instanțele vor interpreta ca atare norma respectivă, ca atunci când avem o hotărâre prealabilă sau un recurs în interesul legii.

Sunt obligați judecătorii să aplice răspunsul formulat de CJUE?

Având în vedere faptul că deciziile preliminare ale CJUE sunt obligatorii atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru restul instanțelor naționale din UE, acestea trebuie să țină cont de răspunsul venit din partea Curții în soluționarea litigiilor în care este aplicabilă norma respectivă. Practic, instanțele sunt ținute de interpretarea Curții dată respectivei norme în litigiile având același obiect sau obiecte asemănătoare.

Poți face recurs pentru alte litigii care nu au intrat (punctele alea extraordinare?)

Art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede o cale extraordinară de atac în cazul încălcării principiului priorității dreptului comunitar:

„Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.”

În acest sens, CJUE s-a pronunțat în repetate rânduri în multe cauze pentru clarificarea aplicabilității acestui caz special de revizuire.

De exemplu, prin hotărârea din 16 martie 2006 pronunțată în cauza C-23/2004 Rosmarie Kapferer c. Schlank & Schick GmbH, CJUE s-a pronunțat în sensul că dreptul comunitar nu impune unei jurisdicții naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri, chiar dacă astfel ar fi reparată o încălcare a dreptului comunitar săvârșită prin hotărârea în cauză”.

Astfel, Curtea nu impune statelor membre să înlăture de la aplicare normele interne de procedură invocate în respectiva cauză, chiar dacă prin înlăturarea de la aplicarea acestora ar fi evitată o încălcare a dreptului UE.

De asemenea, prin hotărârea CJUE din 6 octombrie 2015 pronunțată în cauza C-69/14 Dragoș Constantin Târșia c. Statul Român, s-a reținut faptul că „revine fiecărui stat membru, în temeiul principiului autonomiei procedurale, atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor în justiție destinate să asigure protecția drepturilor conferite contribuabililor de dreptul Uniunii”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.