Judecarea animalelor4 min

Judecarea animalelor

3 minute • Bence Antonya • 21 ianuarie 2019


În secolul XXI pare greu de crezut, dar în trecut, justiţia s-a extins şi pe animale. În legislaţia noastră animalul nu este un subiect de drept, neavând personalitate juridică este considerat un bun mobil. Iar răspunderea acestuia, conform articolului 1375 din codul civil, revine proprietarului. Acesta va răspunde pentru orice prejudiciu cauzat de acesta şi dacă acesta a scăpat de sub pază. Acesta pare o consecinţă normală, dar lucrurile stăteau complet diferit în trecut.

Cartea lui E.P. Evans – The Criminal Prosecution and Capital Punishment of Animals din 1906, conţine mai mult de 200 de cazuri în care animale au fost judecate pentru crimele comise. El ne explică faptul, că în evul mediu animalele domestice, precum porcii 🐷 umblau liber pe stradă, unde des se întâlneau cu copii. Sunt cazuri reportate în care un porc a mâncat urechea unui băiat, sau chiar la ucis. Porcii erau „cei mai răi criminali” din Europa la vremea respectivă, 90% din cazurile reportate având ca inculpat un porc.

Primul caz datează din anii 800 d.H, când un roi de albine 🐝 a fost condamnat la sufocare pentru uciderea unui om.

Pedepsele erau foarte variate şi nu toţi au fost ucişi, de exemplu, şoarecii 🐭 au primit o scrisoare politicoasă, unde erau ceruţi să părăsească casa. Un cocoş de exemplu, în 1474, a primit pedeapsa capitală, pentru că a făcut un ou, faptă considerată mare dispreţ faţă de Dumnezeu din cauză că locuitorii din Basel apreciau că un demon a dat naştere acelui ou.

Procesul a fost cât se poate de legitim, animalul era adus la tribunal, avea un avocat plătit din banii publici, erau audiaţi martorii şi procurorul îl acuza cu faptele comise. Judecătorul în schimb avea un rol foarte simplu, dacă animalul scotea un sunet, acesta era considera vinovat, iar în caz de tăcere el a fost eliberat, pentru că spunea adevărul. Când animalul a fost găsit vinovat, ii erau aduse la cunoștință verdictul şi sentința.

Legat de validitatea acestor poveşti, profesoara Sara McDoughall are nişte dubii, argumentând că oamenii de știință din secolul 19 nu se preocupau cu sursa materiilor publicate, de multe ori inventând aceste basme pentru studenţii lor,  ca să nu adoarmă la cursul de drept.

Simulând că suntem într-un curs de drept din secolul 15, voi enumera câteva cazuri, ca să nu adoarme publicul.

  • Evans ne povesteşte despre un caz din Marseille, din 1596 în care un delfin a fost executat, dar omite să ne detalieze crima.
  • În 1266 un porc a fost executat pentru vătămarea corporală cauzată unui băiat.
  • În 1519, după ce cârtițele au distrus recolta, au fost condamnate la exil. Aceştia au primit un termen de 14 zile pentru părăsirea locului, un gest cât se poate de modern.
  • Un câine a fost condamnat la o lună de închisoare în Libia, pentru că a muşcat un bărbat, acesta întâmplându-se în 1974.
  • În 2008 (!), după ce a furat miere de la un albinar, un urs 🐻 a fost condamnat la plătirea unei amenzi în Macedonia. Acesta neavând stăpân şi fiind specie protejată, statul a fost obligat la plata unei amenzi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *