Judecata în cazul recunoașterii învinuirii
7 minute • MihaelaP • 21 octombrie 2018
Judecata în cazul recunoașterii învinuirii este o procedură care poate avea loc în anumite condiții în procesul penal. Fiind considerată una dintre cele mai importante etape ale ședinței de judecată, cercetarea judecătorească are ca obiect administrarea probelor necesare soluționării cauzei penale.
Astfel, având în vedere actualele dispoziții ale Codului de procedură penală, putem distinge două modalități principale de desfășurare a cercetării judecătorești, după cum urmează:
-
O prima modalitate are în vedere desfășurarea cercetării judecătorești în procedura obișnuită, caracterizată prin readministrarea probelor din faza de urmărire penală și posibilitatea administrării unor probe noi;
-
O a doua modalitate constă în desfășurarea cercetării judecătorești în procedură simplificată, având în vedere recunoașterea de către inculpat a vinovăției.
Prin urmare, dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în procedura simplificată:
- Instanța procedează la ascultarea acestuia, dacă manifestarea de voință nu a fost exprimată prin înscris autentic, în sensul recunoașterii situației de fapt reținute în sarcina sa în actul de sesizare și solicitării de a fi judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate de părți și de persoana vatămată.
Astfel, formula utilizată de legiuitor în art.375 alin.1 Cpp– „ instanța procedează la ascultarea acestuia”– când reglementează procedura în cazul recunoașterii învinuirii, prin raportare la cea utilizată în titlul marginal al art.378 Cpp– „Audierea inculpatului”-când reglementează cercetarea judecătorească în procedură comună, reflectă faptul că suntem în prezența unor acte cu valoare juridica și finalitate distinctă.
Prin urmare, „ascultarea” are loc în vederea stabilirii procedurii de judecată ce va fi adoptată, iar „audierea” reprezintă procedeul probatoriu prin care se obține declarația inculpatului ca mijloc de probă în procedura comună de judecată.
Așadar, pentru a stabili cu precizie limitele judecății este necesar, potrivit art. 375 alin.1 Cpp, ca acesta să fie întrebat de instanță dacă recunoște învinuirea ce i se aduce, astfel cum este ea reținută în rechizitoriu.
În cazul în care inculpatul ar susține că dorește să fie judecat în procedura simplificată, recunoscând fapta ce i se reține în sarcină, însă în același timp ar arăta că se prevalează de dreptul la tăcere, o asemenea poziție procesuală ar trebui să conducă la respingerea cererii inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, întrucât lipsa posibilității instanței de a-i adresa întrebări în vederea stabilirii poziției procesuale a acestuia intră în contradicție cu principiul aflării adevărului, prevăzut de art. 5 Cpp.
Mai trebuie menționat că, după acordul de voință liber exprimat de a fi judecat în procedură simplificată, inculpatul nu mai poate renunța pe parcurul procesului penal la cererea sa, aceasta având caracter irevocabil.
2. După ascultarea inculpatului, se iau concluziile procurorului, ale părții civile, ale părții responsabile civilmente și ale persoanei vătămate cu privire la îndeplinirea condițiilor de aplicare a procedurii simplificate.
Condiții cumulative de aplicare a procedurii simplificate de judecată:
- Inculpatul își poate manifesta voința de a fi judecat în procedură simplificată la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se afla în stare de judecată, după citirea actului de sesizare, însă până la momentul începerii cercetării judecătorești;
- Acțiunea penală îndreptată împotriva inculpatului să nu vizeze o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață;
Așadar, sunt excluse de la aplicarea procedurii simplificate de desfășurare a cercetării judecătorești anumite infracțiuni contra securității naționale, unele dintre infracțiunile contra capacității de luptă a forțelor armate, infrcțiuni de genocid și contra umanității.
- Inculpatul trebuie să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, precum și a înscrisurilor noi, ce pot fi prezentate de părți și de persoana vătămată.
În ceea ce privește probele administrate în cursul urmăririi penale, întrucât în faza camerei preliminare judecătorul de cameră preliminară exclude probele care nu îndeplinesc condiția de legalitate și loialitate, la momentul în care inculpatul solicită să fie judecat „în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale”, se întelege de fapt că acesta solicită a fi judecat în baza acelor probe care nu au fost excluse în faza de cameră preliminară.
- Inculaptul trebuie să recunoască în totalitate faptele reținute în sarcina sa;
Prin existența acestei condiții este exclusă de la aplicarea procedurii simplificate situația în care inculpatul recunoaște parțial acuzarea, astfel cum este formulată aceasta în rechizitoriu. Pe cale de consecință, cercetarea judecătorească nu se va desfășura în procedura accelerată atunci când inculpatul recunoaște numai o parte a faptelor reținute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată.
În cazul în care inculpatul ar contesta și în parte elementele de factură subiectivă ale infracțiunii deduse judecății, soluția nu poate fi decât de respingere, de exemplu, inculpatul recunoaște fapta de ucidere a victimei, dar invoca faptul că nu a comis-o cu intenție, ci din culpa.
- Solicitarea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată trebuie să se facă personal sau prin înscris autentic;
- Instanța consideră că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Condiția rezultă din dispozițiile art.349 alin.2 Cpp, potrivit căreia instanța poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, dacă apreciază că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Soluții în caz de admitere a cererii:
- Singurele mijloace de probă care pot fi încuviințate sunt înscrisurile;
- Titularii dreptului de a propune înscrisuri sunt părțile și persoana vătămată, nu și procurorul;
- Termenul la care pot fi administrate înscrisurile este cel la care s-au propus sau la un termen ulterior, acordat în acest scop, neputându-se acorda decât un termen;
- În situația în care în cauză sunt mai mulți inculpați și numai unul sau unii dintre ei recunosc învinuirea, instanța va proceda potrivit regulilor procedurii simplificate pentru aceștia, putând să dispună disjungerea cauzei pentru ceilalți coinculpați;
- Dacă după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedură simplificată instanța constată că pentru stabilitea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, dispune efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii comune.
- Soluții în caz de respingere a cererii sau în situația lipsei unei cereri:
În cazul admiterii cererii, și în cel al respingerii cererii sau în care inculpatul nu dorește să fie judecat în această procedură, instanța de fond va trebui să se pronunțe prin încheiere motivată.
Dacă instanța respinge cererea inculpatului de a fi judecat în baza recunoașterii învinuirii sau acesta nu formulează o astfel de cerere, instanța va efectua cercetarea judecătorească în procedura comună.
De asemenea, procedura simplificată se poate transforma în procedura comună atunci când inculpatul recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, dar contestă încadrarea juridică a acestora. În această situație, dacă pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, instanța de judecată, luând concluziile procurorului, ale părților și ale persoanei vătămate, poate dispune desfășurarea cercetării judecătorești în procedură comună.
Dar, deși judecarea cauzei se va desfășura în procedură obișnuită, inculpatul va profita de beneficiul recunoașterii învinuirii, în sensul reducerii cu o treime a limitelor pedepsei inchisorii sau cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii.
