Judecătorii Curții Constituționale a României
6 minute • Păcălici Florian Gabriel • 27 mai 2018
Curtea Constituțională este garantul supremației constituției, așa cum reiese din articolul 142, alineatul (1) al Constituției României și este unica autoritate de jurisdicție constituțională din țara noastră. Fiind înființată în anul 1992 (Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale), aflăm, totodată că aceasta este compusă din judecători.
Cu toții am auzit de ei, dar cine sunt ei, de fapt ? Termenul de judecător al Curții Constituționale este unul destul de des folosit în zilele noastre. La prima vedere, se poate face o confuzie, însă, putem înțelege mai bine odată ce ne consultăm cu Constituția și cu anumite legi. Trebuie menționat că judecătorul CCR nu are legătură cu judecătorul-magistrat, absolvent al Institutului Național al Magistraturii. Judecătorii CCR sunt numiți de autoritățile publice alese prin vot universal. Curtea Constituțională exercită un control de constituționalitate de tip jurisdicțional, nu judecătoresc. Un control judecătoresc de constituționalitate se întâmpla, de pildă, în timpul Constituției din anul 1923, când acest control al legilor era exercitat de către Curtea de Casație și Justiție. Din această cauză, și din cele ce vom vedea, noțiunea de judecător al Curții Constituționale este una total opusă celei de judecător-magistrat.
Curtea Constituțională este compusă din 9 judecători. Ei sunt numiți de către următoarele instituții, conform Legii 47/1992: 3 judecători sunt numiți de Camera Deputaților, 3 judecători de către Senat si 3 judecători de către Președintele României. Conform articolului 143 din Constituție, acești 9 judecători, pentru a fi eligibili pentru aceste funcții, trebuie să îndeplinească anumite criterii, cum ar fi, înaltă competență profesioanală (să fi îndeplinit în trecut o funcție de conducere), pregătire juridică superioară și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior. În ceea ce privește numirea, în cazul judecătorilor numiți de către Parlament, avem o etapă procedurală mai complexă decât cea a numirii de către Președinte. În cadrul Parlamentului, candidaturile se depun la comisiile juridice ale fiecărei camere, apoi candidații sunt audiați de către acestea. În cele din urmă, urmează audierea finală a candidaților în cadrul plenului Camerelor, apoi votul final. Judecătorii astfel aleși depun apoi jurământul. În cazul judecătorilor numiți de către Președinte, procedura este mai simplă, Președintele numește direct pe cei 3 judecători, fiind direct răspunzător de modul de selecție. După depunerea jurământului, începe astfel mandatul acestora care încetează în 9 ani, fără posibilitatea de prelungire sau renumire ( o eventuală posibilitate de prelungire a mandatului sau de renumire pot duce la o dependență de factorul politic și pot afecta imparțialitatea). Este important de reținut că aceste 3 rânduri de numiri nu au loc simultan, cei 9 judecători sunt numiți câte 3 odată. Acest lucru este dat faptului că nu ar fi posibil ca procedura de numire să aibă loc simultan pentru mai mult de 3 judecători, deoarece ar rămâne prea multe locuri vacante (mandatul unui judecător expiră in ziua de 31 decembrie a celui de-al nouălea an de la depunerea jurământului). Dacă ar exista simultan mai mult de 3 judecători care să nu fie în funcție, s-ar întâmpina problema nerespectării cvorumului plenului. În plen, acest cvorum este de 6 judecători, iar fiecare decizie, hotărâre sau aviz trebuie date respectând această regulă.
Imunitatea și incompatibilitățile sunt reglemenate de Constituție, dar și de Legea 47/1992. În prezent, există o serie de discuții cu privire la imunitățile și incompatibilitățile înalților demnitari, dacă este bine sau nu ca acestea să existe, sau cât și ce anume să fie permis. Trebuie să știm că aceste imunități si incompatibilități au existat în orice stat democratic. Avându-le și în prezent, ele sunt niște garanții ale statului de drept. Imunitatea judecătorilor Curții Constituționale presupune că aceștia nu pot fi arestați sau trimiși în judecată, decăt cu aprobarea instituției care a făcut numirea, adică, fie Camera Deputaților, fie Senatul, fie Președintele. Această imunitate a judecătorilor este o formă de protecție împotriva abuzurilor, deoarece prin aceasta este protejată instituția, funcția, și nu persoana care ocupă această funcție. Datorită acestui fapt, putem spune că acești judecători, la fel ca și în cazul parlamentarilor, Președintelui sau miniștrilor, nu pot fi trași la răspundere pentru opiniile sau voturile exprimate în exercitarea funcției lor, prin simplul motiv că aceștia sunt independeți și inamovibili (articolul 145 din Constituție). De curând, aflăm că există un proiect de modificare a legii de organizare și funcționare a Curții Constituționale a României și, că, totodată, există și o decizie a Curții Constituționale nr. 136/2018, prin care judecătorii CCR au admis anumite modificări ale acestui proiect la Legea 47/1992. Printre altele, cea mai discutată modificare adusă legii, care a fost de fel și admisă prin această decizie, prevede că pentru a se încuviința urmărirea penală, arestarea, percheziția sau trimiterea în judecată a unuia dintre judecătorii Curții, este necesară o încuviințare a Plenului. Această încuviințare se face la cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Faptele care pot duce la această cerere de încuviințare pot fi fapte exercitate atât înaintea, cât și faptele exercitate în timpul mandatului judecătorului CCR. În prezent, acest proiect de lege se află în Parlament. Incompatibilitățile sunt definite de Legea 47/1992, dar și de către Constituție, prin articolul 144. Astfel, orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, reprezintă o forma de incompatibilitate.
În concluzie, când auzim de judecătorii CCR, trebuie să ne gândim la termenii de înalți funcționari publici, funcție publică. Curtea Constituțională este o instituție politico-jurisdicțională, iar judecătorii CCR reprezintă această instituție.
