Legea penala mai favorabila potrivit NCP
6 minute • Bianca Gabriela Hadarag • 22 martie 2017
În cazul în care de la săvârșirea unei infracțiuni și până la executarea pedepsei aplicate pentru comiterea ei intervin una sau mai multe legi penale succesive care prevăd fapta ca infracțiune => problema extraactivității uneia dintre legile penale succesive → soluții:
- aplicarea legii penale mai favorabile /mitior lex;
- ultraactivitatea legii penale vechi → aplicarea legii penale din momentul săvârșirii infracțiunii, cu motivarea că era legea cunoscută de infractor;
- retroactivitatea legii penale noi → aplicarea legii noi, cu motivarea că aceasta corespunde nevoilor de apărare socială.
! Temei constituțional al aplicării legii penale mai favorabile → legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile [art. 15 alin. (2) Constituție] [1].
Noul Cod penal consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile în două articole – art. 5 și art. 6 –, făcând distincție între aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei și aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
(A) Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei → în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă [art. 5 alin. (1) C. pen.] [2].
Situațiile în care se aplică legea penală mai favorabilă presupun:
- să existe o succesiune de legi penale între data comiterii infracțiunii și data judecării acesteia;
- fapta să-și păstreze caracterul penal în legile penale care se succed;
- între legile penale să existe diferențe cu privire la condițiile de tragere la răspundere penală ori cu privire la sancționarea infracțiunii respective.
! Dacă în legea în vigoare la momentul judecării sau în una dintre legile care s-au succedat momentului săvârșirii infracțiunii au fost modificate condițiile de incriminare a faptei respective, atunci legea nouă va avea în cazul concret caracter de lege de dezincriminare => se aplică art. 4 C. pen., nu art. 5 C. pen.
Criterii de determinare a legii penale mai favorabile[3]:
- condițiile de tragere la răspundere penală → aprecierea în concret a legii penale mai favorabile se face cu luarea în considerare a instituțiilor de drept penal incidente în cauza respectivă și care pot privi tentativa, pluralitatea de infracțiuni, pluralitatea de făptuitori, circumstanțele de agravare ori de atenuare etc.;
- condițiile de sancționare → în cele mai multe situații determinarea legii penale mai favorabile se face după criteriul pedepselor principale[4].
! Evaluarea legilor penale succesive trebuie să conducă la identificarea de către instanță a legii penale mai favorabile în întregul ei, neputându-se combina dispozițiile mai favorabile din legile care se succed și astfel să se ajungă la aplicarea unei legi (lex tertia) care nu există în realitate.
(B) Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei [art. 6 C. pen.]
Condiții de aplicare a legii penale mai favorabile:
- să existe o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă ori la o măsură educativă sau o hotărâre definitivă prin care s-a luat o măsură de siguranță;
- până la executarea sancțiunilor arătate mai sus ori stingerea executării acestora prin vreun mod prevăzut de lege sau chiar după executarea acestor sancțiuni să fi intrat în vigoare o lege nouă care să prevadă sancțiuni mai ușoare;
- pedeapsa aplicată în baza legii vechi să fie mai grea ca natură decât cea prevăzută în legea nouă pentru aceeași infracțiune ori să depășească maximul special prevăzut de legea nouă.
Ipoteze de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei:
- când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, se reduce la acest maxim [art. 6 alin. (1) C. pen.];
- dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune [art. 6 alin. (2) C. pen.];
- dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă; ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii [art. 6 alin. (3) C. pen.];
- măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă [art. 6 alin. (4) C. pen.];
- când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta [art. 6 alin. (5) C. pen.];
- dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă [art. 6 alin. (6) C. pen.].
! Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alin. (1)-(6) [art. 6 alin. (7) C. pen.].
[1] În sensul acestui text constituțional, și legea penală de dezincriminare constituie o lege penală mai favorabilă.
[2] Aceste dispoziții se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile [art. 5 alin. (2) C. pen.].
[3] T. Dima → + condiții privind incriminarea faptei, dar dacă există modificări din acest punct de vedere, se dă aplicare art. 4 C. pen., iar nu art. 5 C. pen.
[4] ! Legea penală mai favorabilă nu se stabilește în funcție de pedepsele accesorii sau de pedepsele complementare → în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă [art. 12 alin. (1) L. 187/2012].
Surse:
- CODUL PENAL: art. 5,6.
- Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2014.
- Ilie Pascu, Vasile Dobrinoiu ș.a., Noul Cod penal comentat. Partea generală, vol. I, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, București, 2014.
- George Antoniu, Tudorel Toader (coord.), Explicațiile noului Cod penal, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2015.
Dacă art 15 alin CR privind neretroactivitatea, într o cauza penala art 335 alin 2 CP, dosar constituit prin neaplicarea legii contrave tionale mai favorabile, legea veche art 118 alin 4 din Oug 195/2002,pv atacat pe legea veche 2018,finalizat pe legea noua Lege 152/2019 privind modif art 118 alin 4 din Oug 195/2002,lipsa comunicării procedurii prealabile privind comunicarea dispoziției de suspendare a IPJ. Politie