jail

Liberarea conditionata. Consideratii asupra conditiei formarii convingerii instantei.

12 minute • Sorin Predescu • 15 martie 2017


Liberarea conditionata. Consideratii asupra conditiei formarii convingerii instantei ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate

  1. Notiune

Liberarea conditionata este o institutie complementara regimului executarii pedepsei inchisorii sau a pedepsei detentiunii pe viata, in concret un mijloc de individualizare administrativa a pedepsei, care urmeaza dezideratul indeplinirii functiilor pedepsei fara lipsirea de libertate a persoanei condamnate.

Cu alte cuvinte, prin acordarea acestui beneficiu se suspenda, practic, executarea restului de pedeapsa: are loc punerea in libertate a persoanei condamnate din locul de detinere, mai inainte de executarea in intregime a pedepsei, daca sunt indeplinite conditiile strict si limitativ prevazute de lege.

Sediul materiei se regaseste in Codul penal (art. 99-106 C.p.), in Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal (art. 95-97), precum si in Codul de procedura penala (art. 587).[1]

Potrivit art. 99 si 100 C.p., pentru acordarea liberarii conditionate, persoanele condamnate la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii trebuie sa intruneasca cumulativ urmatoarele conditii:

  • Indeplinirea unei parti (fractii obligatorii) de executat din pedeapsa privativa de libertate stabilita prin hotararea de condamnare[2];
  • Conduita corespunzatoare pe durata executarii pedepsei (concretizata, in cazul pedepsei inchisorii, prin conditia executarii pedepsei in regim semideschis sau deschis[3]);
  • Indeplinirea integrala a obligatiilor civile stabilite de instanta prin hotararea de condamnare (cu exceptia cazurilor in care se dovedeste ca persoana condamnata nu a avut nicio posibilitate de a le indeplini);
  • Convingerea instantei ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate.

Consideratiile care urmeaza vor privi ultima dintre cerinte (numita uneori in practica si conditia de natura subiectiva a liberarii conditionate[4]). M-am oprit asupra acesteia intrucat antamarea aspectelor de oportunitate, adica aprecierile instantei cu privire la sansele persoanei condamnate de a progresa pe calea corectarii comportamentului antisocial, o susceptibilizeaza de nasterea unor probleme de interpretare si controverse.

Inainte de a ajunge, insa, la analiza acestei ultime conditii, instanta de judecata competenta trebuie sa faca verificarea indeplinirii cumulative, in ordinea in care sunt prevazute, a criteriilor prevazute de art. 99, respectiv 100 alin. (1) lit. (a)-(c) C.p.

  1. Liberarea conditonata, vocatie generala a condamnatului – caracterul facultativ

Aceasta cea de-a patra clauza legala arata caracterul facultativ al liberarii conditionate, in sensul ca reprezinta numai o vocatie a condamnatului, iar nu un drept recunoscut oricaruia care solicita eliberarea inainte de executarea in intregime a pedepsei. Intr-adevar, deşi legea a creat acest beneficiu, executarea fracţiei legale nu presupune însă operarea de drept a liberării condiţionate.[5]

Fiind lasata la aprecierea instantei, de beneficiul liberarii conditionate se bucura doar persoanele condamnate din a caror conduita pot fi sintetizate repere care sa formeze ideea insusirii de catre aceasta a unui complex de valori sociale necesare subzistentei in societatea libera, in conditii de legalitate.[6]

In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care a statuat ca art. 5 parag. 1 lit. a) din Conventie nu garanteaza dreptul unui detinut de a fi liberat conditionat inainte de executarea pedepsei.[7]

Cu toate acestea, apreciez ca instanta de judecata investita cu o cerere sau propunere de liberare conditionata nu isi poate fundamenta convingerea pe acest argument al caracterului facultativ, ci va raporta criteriile legale la situaţia persoanei condamnate si va analiza actele aflate la dosarul cauzei, apreciind dacă prin executarea fracţiei obligatorii de pedeapsă, persoana condamnata a dobândit vocaţie la acordarea beneficiului liberării condiţionate, precum si daca, în funcţie de celelalte criterii stabilite de lege, este oportună acordarea liberării condiţionate.[8]

In alta ordine de idei, este nevoie de o particularizare, concretizare a caracterului de vocatie generala pentru situatia fiecarei persoane condamnate in parte, care sa stea la baza hotararii instantei cu privire la acordarea beneficiului liberarii conditionate.

  1. Aprecierea instantei de judecata – oportunitatea acordarii liberarii conditionate

De asemenea, opportunitatea acordarii acestui beneficiu, apanaj al instantei de judecata, nu trebuie sa transforme aceasta conditie intr-una arbitrara, intrucat mecanismul formarii convingerii judecatorului presupune fundament probatoriu, iar hotararea prin care se solutioneaza acest incident se motiveaza – garantie pentru respectarea riguroasa a conditiilor legale si pentru asigurarea eventualului control judiciar privind temeinicia hotararii.

Analiza cu privire la conduita persoanei condamnate pe perioada executarii pedepsei trebuie sa fie una previzibila, sa vizeze activitatile educative, moral-religioase, cultural-terapeutice, de consiliere psihologica sau asistenta sociala, precum si instruirea scolara si/sau formarea profesionala, responsabilitatile incredintate persoanei condamnate, recompensele acordate acestuia, ori sanctiunile disciplinare aplicate.

Aprecierea instantei trebuie sa urmareasca, in egala masura, progresele facute pe calea reintegrarii in societate, precum si pericolul recidivei, intrucat beneficiul liberarii conditionate presupune o investire de incredere pe care instanta o poate acorda, iar in acest sens constientizarea consecintelor faptelor antisociale de care raspunde persoana condamnata este esentiala.

De regula, aprecierile motivate, cuprinse in procesul-verbal intocmit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului (comisia pentru liberare conditonata) sunt cele care fundamenteaza, in realitate, solutia pronuntata de instanta de judecata, intrucat evaluarile acesteia antameaza previziuni concrete cu privire la sansele persoanei condamnate de reinsertie sociala si sunt facute in cunostinta de cauza.

Spre exemplu, daca persoana condamnata este propozabila pentru liberare conditionata, Comisia va emite aprecieri cu privire la existenta premiselor că timpul executat este suficient pentru reeducarea persoanei condamnate şi că aceasta, prin participarea activă la programele desfăşurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare, isi formeaza si consolideaza in mod real o atitudine corectă faţă de valorile sociale, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, scopul preventiv şi educativ al pedepsei putand fi atins, iar funcţiile de exemplaritate şi eliminare temporară ale pedepsei putand fi îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viaţă normală, părăsind câmpul infracţional.[9]

Tot in legatura cu aceasta, convingerea ca nu mai este necesara executarea restului de pedeapsa in penitenciar se poate realiza, de exemplu, prin dovezile privitoare la atitudinea generala a persoanei condamnate fata de fapta savarsita si fata de condamnarea primita (raspunsul persoanei condamnate la tratamentul penitenciar personalizat, respectul acordat administratiei locului de detinere sau celorlalti condamnati), prin proba inlaturarii sau atenuarii urmarilor infractiunii (cainta sincera), ori prin dovada asigurarii garantiilor privind normala sa integrare in societate (inscrierea la programe sau cursuri de calificare sau recalificare profesionala, continuarea unor programe de consiliere sau tratament, etc.).[10]

  1. Aspecte importante pentru o corecta individualizare a solutiei

In ceea ce ma priveste, criteriul naturii si al gravitatii faptei pentru care persoana a fost condamnata nu isi gaseste locul in procesul de formare a convingerii instantei, intrucat consider ca aceste aspecte au fost valorificate in operatiunile de stabilire a incadrarii juridice si de individualizare judiciara a pedepsei si se reflecta in natura, durata si modul de executare a acesteia. In acelasi sens, jurisprudenta a retinut ca instanta de judecata, la aprecierea cu privire la conduita persoanei condamnate, trebuie sa se refere la perioada de timp in care aceasta se afla in executarea pedepsei privative de libertate, intrucat numai astfel se poate ajunge la atingerea rolului pedepsei si se poate urmari masura indeplinirii functiilor acesteia.[11]

Tot astfel, s-a retinut in mod intemeiat ca gravitatea faptelor pentru care persoana a fost condamnata se reflecta automat si în fracţia pe care a avut-o de executat persoana condamnata, iar în momentul pronuntarii asupra liberarii conditionate prevaleaza modalitatea în care aceasta a înţeles să se raporteze la condiţiile de detenţie.[12]

In egala masura, invocarea riscului la care este expusa societatea in cazul eliberarii conditionate a persoanelor condamnate pentru infractiuni de o anumita natura sau de gravitate ridicata nu poate fundamenta, per se, o hotarare in aceasta materie.

Dintre aspectele aratate prin procesul-verbal intocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului, sunt adesea invocate cele privitoare la numarul de cicluluri procesuale de liberare conditionata la care persoana condamnata se afla, starea de recidiva, masura in care s-a realizat conformarea cu  normele carcerale si existenta recompenselor acordate persoanei in cauza.[13]

Apreciez ca numarul de cicluri procesuale de liberare conditionate prin care a trecut persoana condamnata poate fi relevant de la caz la caz, insa nici acest aspect nu poate fi retinut, per se, ca argument suficient in sensul respingerii acestui beneficiu. Reiterarea sau reinnoirea cererii (propunerii) de liberare conditionata este relevanta din perspectiva faptului ca indeplinirea conditiilor legale va fi intotdeauna raportata la momentul solutionarii cererii sau propunerii.

Concluzia este ca prin numarul de cicluri procesuale de liberare conditionata nu se urmareste altceva decat conduita persoanei condamnate pe perioada executarii pedepsei, insa este vorba despre conduita cea mai recenta, care poate sa schimbe convingerea anterioara a instantei de judecata cu privire la atingerea unui nivel suficient de indreptare si reintegrare sociala.

In privinta starii de recidiva, jurisprudenta subliniaza ca existenţa antecedentelor penale nu reprezintă ipso facto o cauză de respingere a cererii de liberare condiţionată, iar situaţia condamnatului trebuie să fie riguros analizata pentru a atesta stăruinţa acestuia în muncă şi comportarea deosebită.

In fine, dovezile temeinice de îndreptare, asa cum am aratat, se desprind din buna comportare a condamntului în orice împrejurare din timpul executarii pedepsei, din îndeplinirea conştiincioasă a oricăror îndatoriri, dar şi din împrejurări, altele decât cele legate de desfăşurarea muncii, daca acestea privesc îndreptarea persoanei condamnate sub aspect moral.

  1. De final…

Un ultim argument pe care prezenta lucrare si-l propune sa il analizeze este cel referitor la functiile si scopul pedepsei la care a fost condamnata persoana care solicita sau este propusa pentru liberare conditionata. Jurisprudenta retine cuantumul pedepsei ca fiind, de regula, cel  necesar de executat (in totalitate) pentru a se realiza toate functiile pedepsei si pentru ca aceasta sa-si atinga scopul.[14] Fara a critica fundamentul aceastei solutii, consider ca este important de subliniat faptul ca nu trebuie astfel sa se ajunga la ineficientizarea institutiei liberarii conditionate, caci solutia trebuie individualizata pentru fiecare condamnat in parte.

Atat functia de constrangere, cat si rolul de exemplaritate se realizeaza in principal prin condamnarea la o pedeapsa privativa de libertate, a carei rezonanta, de cele mai multe ori, este suficienta pentru a preveni comiterea de asemenea fapte de catre persoane aflate in situatii asemanatoare.

Analizand functia de reeducare si masura in care aceasta trebuie satisfacuta la momentul acordarii beneficiului liberarii conditionate, se observa ca liberarea conditionata echivaleaza cu o continuare a executarii pedepsei, este o modalitate de individualizare a executarii pedepsei fara lipsire de libertate, iar prin intermediul caracterelor revocator si anulativ ale acestei institutii, functiile pedepsei continua sa isi produca efectele. Prin urmare, s-ar putea spune ca este de esenta institutiei liberarii conditionate ca prin aceasta sa se ajunga la atingerea in totalitate a scopurilor pedepselor.

Concluzionand asupra acestor consideratii relative la conditia liberarii conditionate a formarii convingerii subiective a instantei, am incercat ca, indiferent de pozitia asumata a cititorului, sa aduc in atentia publica importanta exercitarii cu buna-credinta a prerogativelor magistratilor in procedura liberarii conditionate, precum si utilitatea acestei institutii atat pentru persoana condamnata care demonstreaza sanse sporite de indrepate, cat si pentru intreaga societate, in masura in care pericolul social este inlaturat, iar liberarea conditionata ajunge sa reprezinte pentru persoana condamnata un mobil previzibil, idoneu pentru reeducare.

Bibliografie

Tratate, Cursuri, Monografii

  1. C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman – partea generala, Universul Juridic, Bucuresti, 2014;
  2. M. Udroiu, Drept penal. Partea generala, Editia 3, revizuita si adaugita, C.H. Beck, Bucuresti, 2016;
  3. Th. Vasiliu, G. Antoniu, St. Danes, Gh. Daranga, D. Lucinescu, V. Papadopol, D. Pavel, D. Popescu, V. Ramureanu, Codul penal roman comentat si adnotat, vol. I, Partea generala, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1972
  4. I. Oancea, Drept penal. Partea generala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
  5. M. Balasescu, Liberarea conditionata in reglementarea noului Cod penal si a Legii nr. 254/2013, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2015.

Jurisprudenta

  1. Hotărârea nr. 659/2015 din 06/03/2015 a Judecatoriei Medgidia.
  2. Sentinţă penală nr. 1862/2011 din 10/10/2011 a Judecatoriei Dr. Tr. Severin.
  3. Sentinţă penală nr. 3292/2016 din 21/12/2016 a Judecatoriei Mangalia.
  4. Decizia din 02/10/2001 a CEDO in cauza Kalan c. Turciei.
  5. Decizia nr. 266/2014 din 21/08/2014 a Tribunalului Ilfov.
  6. Decizia nr. 951/2003 din 06/03/2003 a Curtii de Apel Constanta.
  7. Sentinţa penală nr. 769/2015 din 13/03/2015 a Judecatoriei Medgidia.
  8. Decizia nr. 406/2011 din 08/06/2011 a Tribunalului Prahova.

[1] Pentru notiune, a se vedea, pe larg, C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman – partea generala, Universul Juridic, Bucuresti, 2014, p. 487 si urm., M. Udroiu, Drept penal. Partea generala, Editia 3, revizuita si adaugita, C.H. Beck, Bucuresti, 2016, p. 395 si urm.

[2] Aceasta conditie instituie un regim unitar in materia acordarii liberarii conditionate, prin aceea ca vizeaza, in toate cazurile, executarea efectiva a unei fractii de pedeapsa, indiferent de sexul persoanei ori forma de vinovatie, natura sau gravitatea cu care a fost comisa infractiunea pentru care s-a dispus condamnarea. A se vedea si D. Popescu in Th. Vasiliu, G. Antoniu, St. Danes, Gh. Daranga, D. Lucinescu, V. Papadopol, D. Pavel, D. Popescu, V. Ramureanu, Codul penal roman comentat si adnotat, vol. I, Partea generala, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1972, p.399.

[3] Este relevanta executarea pedepsei in regim deschis, deoarece acest aspect denota o buna conduita a condamnatului. Trecerea prin filtrul schimbarii regimului de executare catre cel semi-deschis sau deschis se face tinandu-se cont de conduita buna dovedita in timpul executarii pedepsei si de eforturile de reintegrare sociala depuse (programul de munca, activitati socio-educative, moral-religioase, etc).

[4] A se vedea, spre exemplu, hotărârea nr. 659/2015 din 06/03/2015 a Judecatoriei Medgidia.

[5] Sentinţă penală nr. 1862/2011 din 10/10/2011 a Judecatoriei Dr. Tr. Severin.

[6] Sentinţă penală nr. 3292/2016 din 21/12/2016 a Judecatoriei Mangalia.

[7] CEDO, cauza Kalan c. Turciei, cererea nr. 73561/01, decizia din 02.10.2001, citata dupa M. Udroiu, op. cit., p. 395.

[8] In acelasi sens, a se vedea Decizia nr. 266/2014 din 21/08/2014 a Tribunalului Ilfov.

[9] Idem.

[10] A se vedea, pe larg, si I. Oancea,…, M. Balasescu, …

[11] A se vedea, in acelasi sens, C.A. Constanta, sectia penala, decizia nr. 951/2003, in B.J. 2002-2003, p. 36, citata dupa M. Udroiu, op. cit., p. 399.

[12] Decizia nr. 266/2014 din 21/08/2014 a Tribunalului Ilfov.

[13] A se vedea, spre exemlpu, sentinţa penală nr. 769/2015 din 13/03/2015 a Judecatoriei Medgidia.

[14] Decizia nr. 406/2011 din 08/06/2011 a Tribunalului Prahova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.