men 1779820 960 720 min

Munca prin agent de munca temporara. Notiuni.

11 minute • Andreea Dogaroiu • 27 decembrie 2016


1. Numărul cauzei
C-216/15 din 17.11.2016
2. Părțile
Betriebsrat der Ruhrlandklinik gGmbH
împotriva
Ruhrlandklinik gGmbH
3. Cuvinte-cheie
Trimitere preliminară – Directiva 2008/104/CE – Munca prin agent de muncă temporară – Domeniu de aplicare – Noțiunea «lucrător» – Noțiunea «activitate economică» – Personal de îngrijire care nu este titular al unui contract de muncă, pus la dispoziția unei instituții de sănătate de către o asociație fără scop lucrativ
4. Cadrul juridic UE
Directiva 2008/104, potrivit considerentului 12, stabilește un cadru de protecție pentru lucrătorii temporari, care este nediscriminatoriu, transparent și proporțional și respectă diversitatea piețelor muncii și a relațiilor între partenerii sociali. Prezenta directivă nu aduce atingere legislației naționale în ceea ce privește definiția remunerației, a contractului de muncă, a raporturilor de muncă sau a lucrătorului
Articolul 1 din această directivă prevede ca ea se aplică lucrătorilor care au încheiat un contract de muncă sau se află într‑un raport de muncă cu un agent de muncă temporară și care sunt puși la dispoziția unor întreprinderi utilizatoare pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestora. Se aplică întreprinderilor publice și private care sunt agenți de muncă temporară sau întreprinderi utilizatoare angajate în activități economice, indiferent dacă au sau nu un scop lucrativ.
De asemenea, articolul 3, definește termenii de ,,lucrător” și ,,lucrător temporar”: «lucrător» înseamnă orice persoană care, în statul membru respectiv, este protejată ca lucrător în cadrul dreptului național al muncii; «lucrător temporar» înseamnă un lucrător care a încheiat un contract de muncă sau se află într‑un raport de muncă cu un agent de muncă temporară în vederea punerii sale la dispoziția unei întreprinderi utilizatoare pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acesteia.
5. Cadrul juridic național
Articolul 99 din Legea privind statutul întreprinderii, prevede că în întreprinderile cu peste douăzeci de lucrători cu drept de vot, angajatorul trebuie să informeze comitetul de întreprindere înaintea oricărei angajări, să îi prezinte dosarele de candidatură și să îi furnizeze informații privind persoana părților interesate. El trebuie să informeze comitetul de întreprindere, prezentându‑i documentele necesare în acest sens, în legătură cu efectele măsurii preconizate și să solicite acordul comitetului de întreprindere pentru măsura preconizată.
De asemenea, articolul 1 alineatul (1) din Legea privind punerea la dispoziție a forței de muncă vorbește despre angajatorii care, în calitate de agenți de muncă temporară, doresc să pună la dispoziția terților (utilizatori) lucrători (temporari), în cadrul activității lor economice. Ei trebuie să fie autorizați în acest sens. Punerea la dispoziția utilizatorilor a lucrătorilor are caracter temporar .
6. Situația de fapt
Ruhrlandklinik exploatează o clinică‑spital în Essen (Germania). În cursul anului 2010, ea a încheiat cu comunitatea un acord de punere la dispoziție a forței de muncă, în temeiul căruia aceasta din urmă se angajează să repartizeze acestei clinici personal de îngrijire, în schimbul unei indemnizații financiare care acoperă cheltuielile de personal, majorată cu o indemnizație forfetară de 3 % cu titlu de cheltuieli administrative. Acest personal de îngrijire este compus din membrii aderenți ai comunității abilitați să desfășoare o activitate profesională în domeniul serviciilor de sănătate.
Comunitatea este o asociație înregistrată fără scop lucrativ. Membrii săi își desfășoară activitatea profesională fie în cadrul său, fie pe lângă instituțiile de îngrijiri medicale și de sănătate în cadrul unor acorduri de punere la dispoziție. În acest al doilea caz, membrii menționați se supun instrucțiunilor de specialitate și de natură organizatorică ale instituției în cauză.
În temeiul regulamentului intern al comunității, aceasta plătește membrilor săi o remunerație lunară calculată în funcție de uzanțele care prevalează în domeniul de activitate respectiv, însoțită în special de rambursarea anumitor cheltuieli de transport și de mutare, de drepturi la o pensie pentru limită de vârstă suplimentară, precum și de drepturi la concedii plătite. Membrii menționați beneficiau de asemenea de menținerea remunerației lor în cazul incapacității de muncă cauzate de boală sau de accident.
Raportul dintre comunitate și membrii săi nu este însă reglementat printr‑un contract de muncă. Astfel, temeiul juridic al obligației membrilor de a furniza o muncă constă în aderarea lor la comunitate și în angajamentul care rezultă de aici de a‑și aduce contribuția la aceasta sub formă de prestații de muncă în cadrul unei legături de subordonare personală.
Doamna K. este asistentă medicală și membră aderentă a comunității. Ea trebuia să fie repartizată la serviciul de infirmerie al Ruhrlandklinik de la 1 ianuarie 2012, pe baza unui acord de punere la dispoziție încheiat între aceasta din urmă și comunitate.
Prin scrisoarea din 2 decembrie 2011, comitetul de întreprindere a refuzat însă să își dea acordul la repartizarea respectivă pentru motivul că aceasta nu avea vocația să fie temporară și ar fi, în consecință, contrară articolului 1 alineatul (1) din Legea privind punerea la dispoziție a forței de muncă, care interzice punerea la dispoziția întreprinderilor utilizatoare a lucrătorilor, aceasta neavând caracter temporar.
Considerând refuzul respectiv nefondat în condițiile în care articolul 1 sus‑menționat nu ar fi aplicabil în speță, Ruhrlandklinik a angajat‑o pe doamna K. cu titlu provizoriu și a solicitat instanței să autorizeze, prin decizie judecătorească, punerea acesteia la dispoziție cu titlu definitiv. Întrucât instanțele inferioare au admis respectiva cerere, comitetul de întreprindere a formulat un recurs la instanța de trimitere, Curtea Federală pentru Litigii de Muncă.
Potrivit acestei din urmă instanțe, interdicția de punere la dispoziție fără caracter temporar a forței de muncă prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din Legea privind punerea la dispoziție a forței de muncă se aplică numai lucrătorilor salariați ai unui agent de muncă temporară. Or, membrii comunității, inclusiv doamna K., nu ar avea calitatea de lucrător în dreptul german din moment ce nu au încheiat un contract de muncă cu respectiva comunitate, chiar dacă aceștia furnizează, în schimbul unei remunerații, o prestație de muncă pentru o altă persoană și sub îndrumarea acesteia. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Federale pentru Litigii de Muncă, conform dreptului german, constituie un lucrător acela care este obligat, în temeiul unui contract de drept privat, să furnizeze unei alte persoane o prestație de muncă determinată de altcineva, fiind supus unor instrucțiuni, în cadrul unei legături de subordonare personală.
Cu toate acestea, instanța de trimitere ridică problema dacă, în pofida faptului că nu are calitatea de lucrător în temeiul dreptului german, doamna K. ar putea fi considerată ca atare în temeiul dreptului Uniunii și, mai precis, în sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2008/104. Din această perspectivă, instanța de trimitere solicită de asemenea să se stabilească dacă punerea la dispoziția Ruhrlandklinik a doamnei K. de către comunitate constituie o activitate economică în sensul articolului 1 alineatul (2) din aceeași directivă, care delimitează în sensul menționat domeniul de aplicare al acesteia.
7. Întrebarea preliminară adresată
  În aceste condiții, Curtea Federală pentru Litigii de Muncă a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 2008/104 se aplică în cazul misiunii de muncă temporară a unui membru al unei asociații în cadrul unei alte întreprinderi, conform instrucțiunilor de specialitate și de natură organizatorică ale acesteia din urmă, atunci când, la aderare, membrul asociației s‑a obligat să își pună întreaga forță de muncă inclusiv la dispoziția terților, urmând să primească în schimb din partea asociației o remunerație lunară, calculată în funcție de criteriile uzuale pentru activitatea respectivă, iar pentru misiunea de muncă temporară a membrului său, asociației i se decontează cheltuielile cu personalul aferente acestui membru, aceasta primind inclusiv o sumă forfetară pentru cheltuieli administrative?”
8. Reținerile Curții
Articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul de aplicare al directivei respective punerea la dispoziția unei întreprinderi utilizatoare de către o asociație fără scop lucrativ a unuia dintre membrii săi, în schimbul unei indemnizații financiare, pentru a‑i furniza, cu titlu principal și sub îndrumarea acesteia din urmă, o prestație de muncă în schimbul unei remunerații, în condițiile în care respectivul membru este protejat în acest temei în statul membru în cauză, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere, și aceasta în pofida faptului că membrul menționat nu are calitatea de lucrător în dreptul național pentru motivul că nu a încheiat un contract de muncă cu asociația amintită.
9. Decizia Curții
Curtea aprobă recursul formulat de comitetul de întreprindere si constată  că o prestare de servicii precum cea din litigiul principal intră într‑adevăr sub incidența dispozițiilor articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2008/104.
10. Link
http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=185444&pageIndex=0&doclang=ro&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=934966
11. Articole legislație națională incidente în speță
TITLUL II – Contractul individual de muncă
CAPITOLUL 7 – Munca prin agent de muncă temporară
Art. 88. [definiții legale: munca, salariat, agent, utilizator, misiune de munca]
(1) Munca prin agent de munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care a încheiat un contract de munca temporara cu un agent de munca temporara si care este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia din urma.
(2) Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de munca temporara cu un agent de munca temporara, in vederea punerii sale la dispoziția unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia din urma.
(3) Agentul de munca temporara este persoana juridica, autorizata de Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale, care încheie contracte de munca temporara cu salariați temporari, pentru a-i pune la dispoziția utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilita de contractul de punere la dispoziție sub supravegherea si conducerea acestuia. Condițiile de funcționare a agentului de munca temporara, cat si procedura de autorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(4) Utilizatorul este persoana fizica sau juridica pentru care si sub supravegherea si conducerea căreia muncește temporar un salariat temporar pus la dispoziție de agentul de munca temporara.
(5) Misiunea de munca temporara înseamnă acea perioada in care salariatul temporar este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar.
Art. 101. [egalitatea de tratament a salariaților temporari]
Cu excepția dispozițiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispozițiile legale și prevederile contractelor colective de muncă aplicabile salariaților angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator se aplică în egală măsură și salariaților temporari pe durata misiunii la acesta.
12. Impact asupra legislației naționale
In ceea ce privește Directiva 2008/104, statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare conformării cu prezenta directivă sau se asigură că partenerii sociali introduc dispozițiile necesare printr-un acord, statele membre trebuind să adopte toate măsurile necesare care să le permită garantarea în orice moment a atingerii obiectivelor cuprinse în prezenta directivă. Acestea informează de îndată Comisia în această privință.
Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de introducere a unei astfel de trimiteri.
Directiva 2008/104 a fost transpusă prin  Legea nr. 53/2003-Codul Muncii republicată cu modificările si completările ulterioare, care vorbește despre contractul individual de muncă (art.10) și despre munca prin agent de muncă temporara (art.87).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *