Ordonanțele de urgență. Condiții, limite si încetare
6 minute • Silvia Stan • 02 mai 2017
1.Condiții și procedură de adoptare
Ordonanța de urgență este un act normativ emis de Guvern în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Așadar, condițiile pentru adoptarea unei ordonanțe, conform Constituției, sunt:
a. Existența unei situații extraordinare – adică existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului și care pune în pericol interesul public (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 a Curții Constituționale). Motivele extraordinare care au justificat emiterea OUG-ului trebuie apreciate în funcție de momentul emiterii OUG-ului și nu în funcție de factori interveniți ulterior.
b. Existența unei urgențe și o motivație a acesteia cuprinsă în OUG (să existe și să fie descrise concret acele situații enumerate în preambulul ordonanței de urgență și în nota sa de fundamentare și să se explice de ce aceste împrejurări constituie o urgență). Conform Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007 a Curții Constituționale, “urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare“.
Aceasta nu poate fi motivată pe criterii precum:
- Nevoia armonizării legislației naționale cu cea comunitară
- Oportunitatea sau rațiunea reglementării
- Utilitatea reglementării
c. Să nu poată fi amânată – nu se confundă cu situația extraordinară, iar datorită circumstanțelor sale excepționale, situația impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.
Sub aspect procedural, conform art. 115 din Constituție, ordonanța de urgență trebuie să fie depusă spre aprobare la Parlament, autoritatea de drept competentă să legifereze și, de asemenea, să fie publicată in Monitorul Oficial al României în vederea asigurării caracterului de publicitate în raport cu destinatarii acesteia. Daca nu se afla in sesiune, Camerele se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupa caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgență.
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că ordonanțele de urgență intră în vigoare la data publicării în M.OF. al României sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă, dacă nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul ei trebuie să se stabilească data ulterioară. De la data publicării în M.OF. și până la momentul aprobării/respingerii acestora de Parlament, acestea sunt în vigoare.
Majoritatea necesară aprobării ordonanțelor a căror reglementare este din domeniul legilor ordinare este simplă, iar în cazul ordonanțelor de domeniul legilor organice este absolută. Dacă nu este întrunit numărul de voturi pentru adoptare, legea este una de respingere, așadar rezultă ieșirea din vigoare a ordonanței. În schimb, dacă numărul de voturi este întrunit, ordonanța este aprobată și are caracter de lege.
2.Limite privind ordonanțele de urgență
Conform art. 115, alin. (6) din Constituție:
”Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”
3.Procedură de abrogare – de cine poate fi abrogată o ordonanță, când și prin ce acte normative
Ordonanțele de urgență pot fi abrogate de către autoritatea emitentă și în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I și data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare.
Conform OUG 61/2009 privind modificarea Legii 24/2000, actele normative de importanță și complexitate deosebită pot fi abrogate de autoritatea emitentă și în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și data prevăzută pentru intrarea lor in vigoare, cu condiția ca intervențiile propuse să intre în vigoare la aceeași dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ.
În procedura abrogării este necesară respectarea principiului ierarhiei actelor normative, în sensul că ordonanța de urgență trebuie abrogată printr-un act normativ de acelaşi nivel sau printr-un act juridic cu forţă juridică superioară. În concret, aceasta poate fi abrogată tot printr-o ordonanță de urgență, fiind un proces mai rapid sau printr-o lege.
Conform Legii 24/2000 privind tehnica legislativă a actelor normative, prevederile actelor normative care sunt contrare unei reglementări de același nivel sau de nivel superior trebuie abrogate – total sau parțial, iar abrogarea are caracter definitiv. În vederea abrogării, dispoziţiile normative vizate trebuie determinate expres prin menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Abrogarea unui act normativ sau a unor dispoziţii dintr-un act normativ nu poate interveni oricum, ci numai cu îndeplinirea unor condiţii de formă şi de fond. Astfel, abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziţie distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziţii normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.
4.Alte moduri de încetare a efectelor unei ordonanțe de urgență
Efectele unei ordonanțe pot fi stopate dacă este considerată neconstituțională, deoarece, conform Constituției, CCR poate admite o excepție de neconstituționalitate ridicată în fața instanței.
Art. 147 din Constituție prevede că dispozițiile din ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
De asemenea, excepția de neconstituționalitate a unei ordonanțe poate fi ridicată și de Avocatul Poporului în mod direct, conform art. 146, lit. d din Constituție.
Exx-ce-lennt,