perchezitia

PERCHEZITIA DOMICILIARA. Cum se realizează?

6 minute • Alexandra Ionica • 18 decembrie 2017


Perchezitia domiciliara este procedeul probatoriu ce constă în cercetarea locuinței unei persoane fizice, a sediului unei persoane juridice sau a oricărui alt spațiu, delimitat în orice mod, care aparține sau este folosit de o persoană fizică sau juridică pentru descoperirea și strângerea probelor cu privire la infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală, la conservarea urmelor săvârșirii infracțiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.
Totodoată, percheziția domiciliară poate fi efectuată în domiciliul sau reședința suspectului sau inculpatului, dar și în alte locuințe sau spații aparținând unor alte persoane (rude ale suspectului sau inculpatului, martori etc.).

Percheziția este procedeul probatoriu prin care sunt căutate, în vederea ridicării obiectelor și înscrisurilor care pot fi folosite ca probe în procesul penal.

Percheziția, în funcție de legătura cu derularea unui proces penal, poate fi:

  • judiciară (domiciliară, corporală, percheziția asupra vehiculelor și percheziția informatică);
  • extrajudiciară (percheziție vamală, percheziția efectuată la accesul într-o instituție publică, aeroport, complex sportiv etc.).

Percheziția domiciliară face parte din categoria percheziției judiciare și, potrivit art. 156 alin. (2) NCPP, aceasta se efectuează cu respectarea demnității, fără a constitui o ingerință disproporțională în viața privată.
Conform art. 27 alin. (1) din Constituție: ”Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne in domiciliul ori reședința unei persoane fără învoirea acesteia.”
Totodată, Convenția Europeană a Drepturilor Omului stipulează în art. 8 par. 1, faptul că: ”Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale”.
Emiterea mandatului de percheziție în cursul urmăririi penale
Cererea procurorului prin care se solicită dispunerea unei percheziții domiciliare trebuie să cuprindă:

  • descrierea locului unde urmează să se efectueze percheziția, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existența sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri invecinate, descrierea acestori locuri;
  • indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau cu privire la deținerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legătură cu o infracțune;
  • indicarea infracțiunii, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în care se solicită efectuarea percheziției se află suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la săvârșirea infracțiunii ori urme ale săvârșirii infracțiunii;
  • numele, prenumele și, dacă este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se bănuiește că se află în locul unde se efectuează percheziția, precum si indicarea urmelor săvârșirii infracțiunii ori a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziționat.

Încheierea de încuviințare și mandatul de percheziție
Potrivit art. 158 alin. (7) din NCPP, încheierea instanței și mandatul de percheziție trebuie să cuprindă:
a) denumirea instanţei;
b) data, ora şi locul emiterii;
c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziţie;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziţia sau, dacă este cazul, şi a locurilor învecinate acestuia;
g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reşedinţa ori sediul căreia se efectuează percheziţia, dacă este cunoscută;
h) numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut;
i) descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuieşte că se află în locul unde se efectuează percheziţia, indicarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziţionat;
j) menţiunea că mandatul de percheziţie poate fi folosit o singură dată;
k) semnătura judecătorului şi ştampila instanţei.
Încheierea de admitere a cererii de efectuare a percheziției domiciliare și încheierea de respingere nu sunt supuse căilor de atac.
Durata mandatului de percheziție domiciliară este de maximum 15 zile, iar în acest interval, mandatul de percheziție nu poate fi folosit decât o singură dată.
Timpul efectuării percheziției domiciliare
Percheziția domiciliară nu poate fi efectuată în timpul nopții. Organele de urmărire penală pot pătrunde în domiciliul unei persoane în vederea efectuării percheziției între orele 6:00-20:00, cu excepția situației în care infracțiunea este flagrantă sau percheziția urmează să se efectueze într-un local public. Percheziția care este începută între orele 6:00-20:00 poate fi continuată și în timpul nopții.
Procesul-verbal de percheziție
Conform art. 161 din NCPP, activitățile desfășurate cu ocazia efectuării percheziției sunt consemnate într-un proces verbal care trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;
b) numărul şi data mandatului de percheziţie;
c) locul unde este încheiat;
d) data şi ora la care a început şi ora la care s-a terminat efectuarea percheziţiei, cu menţionarea oricărei întreruperi intervenite;
e) numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea percheziţiei, cu menţionarea calităţii acestora;
f) efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziţia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziţie;
g) descrierea amănunţită a locului şi condiţiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracţiunii au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute; menţiuni cu privire la locul şi condiţiile în care suspectul sau inculpatul a fost prins;
h) obiecţiile şi explicaţiile persoanelor care au participat la efectuarea percheziţiei, precum şi menţiunile referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate;
i) menţiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare;
j) menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.

În concluzie, percheziția domiciliară contribuie la rezolvarea cauzelor prin obiectele și înscrisurile relevante pentru elucidarea unor aspecte ale cauzei penale respective.

Vezi aici şi un articol despre inviolabilitatea domiciliului.

Bibliografie:

  1. Ion Neagu și Mircea Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea generală , Editura Universul Juridic, București, 2015.
  2. Udroiu Mihail, Procedură penală. Partea generală , Editura C.H. Beck, București, 2016.
  3. Codul de procedură penală
  4. Constituția României revizuită

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *