pexels nataliya vaitkevich 5982131 scaled 1

Poate tatăl să nu-și recunoască copilul?

7 minute • Florina Comîrzan • 11 mai 2022


În acest articol vom constata cu stupoare cât de puternic este un bebeluș. Pentru aceasta vom lămuri ce înseamnă pentru Codul Civil părinții, obligațiile pe care le au față de un copil, drepturile copilului și cum este ținut cel din urmă, pe bună dreptate, în puf de către terțul Codul Civil.

Sunt interese mari la mijloc …

Mai precis, interesele copilului. Codul civil, un fel de părinte-terț, este îngerul păzitor al copilului. Un fel de entitate omniscientă, prezentă mai ales atunci când, din păcate, copilul are nenorocul să fie conceput de persoane mai mult sau mai puțin responsabile. Sumarizând, copilul apărut de niciunde, care nu a fost dorit sau plănuit, o întâmplare, la care în niciun caz nu am fost protagoniști principali. Înțelegem efectul, dar oare unde e cauza?

Ce opțiuni am să înlătur efectul?

Simplu, contraceptivele sau avortul în caz că nu am fost pe fază. Totul e ușor când ambii parteneri sunt în asentiment în ceea ce privește acest eventual fetus sau fetus. Totuși, un acord nescris (sau chiar scris) cu partenera ta, care să conțină obligații de genul: dacă se întâmplă, îl avortezi, are vreo valoare juridică?

Hocus-pocus! Oameni suntem…

Cel puțin asta prezumă legiuitorul. Răspunsul evident la întrebarea anterioară este un nu fălos. După cum am antamat, Codul Civil protejează copilul și interesele sale, dar și pe mamă în situația în care dorește să păstreze copilul în ciuda unui consimțământ contrar dat anterior partenerului în legătură cu o eventuală sarcină.

Ce rămâne de făcut? Dacă mama hotărăște să păstreze copilul, tu nu prea mai ai multe de spus. Poate să-ți îndeplinești obligațiile părintești înșiruite în Codul Civil care, în situații de încăpățânare majoră, te vor strânge cu ușa în fața instanței de judecată.

Ce acțiune are mama?

Dacă te-ai gândit să nu-l recunoști și să scapi basma curată probabil ai visat. Bine, se poate să nu-l recunoști pe cale administrativă, cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, dar odată născut, mama te poate acționa în instanță pentru stabilirea filiației în baza art. 408 alin. (3) și 424, prin acțiunea de la art. 425 din Codul Civil. I-auzi ce spune:

  1. Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal.
  2. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii.
  3. Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată.

Prin urmare, dacă continui într-o iresponsabilitate încăpățânată, legea îi oferă mamei posibilitatea de a te responsabiliza. Fie că vrei, fie că nu, voința mamei de a păstra sarcina te face părinte. Codul Civil impune obligația de creștere a copilului. Aceasta ar însemna să participi propriu-zis la creșterea lui, însă dacă e greșeala vieții tale și nu vrei să ai de-a face cu el vreodată, obligația subzistă, însă se materializează printr-o contribuție stabilită de instanța de judecată (aka pensie alimentară).

După ce filiația e stabilită s-a terminat bâlciul, asta dacă într-adevăr ești tatăl biologic al copilului.

Aceasta este perioada în care se prezumă că tatăl copilului este cel care conviețuia cu mama în intervalul de timp cuprins între a 300-a zi și a 180-a zi dinaintea nașterii copilului, care se calculează zi cu zi, dovada făcându-se prin mijloace științifice (de exemplu, test ADN) potrivit art. 412 din Codul Civil. Articolul 426 alin. 2 din Codul Civil conferă pretinsului tată posibilitatea de înlăturare a prezumției.

Prin urmare, dacă dovedești că este cu neputință ca tu să fii tatăl (ex. ai fost în Spania jumătate de an, iar partenera în România, în perioada timpului legal al concepțiunii) sau ai motive serioase să crezi că nu ești tatăl copilului (ex. ești impotent), atunci ai ca remediu pentru această situație acțiunea de la art. 426 Cod Civil.

Despăgubiri

Dacă se dovedește faptul că tu ești tatăl copilului, iar instanța de judecată a stabilit filiația printr-o hotărâre judecătorească, mama are dreptul la despăgubiri conform art. 428 din Codul Civil. Aceste despăgubiri constau în jumătate din cheltuielile efectuate pentru întreținerea ei în timpul sarcinii, naștere, lehuzie, despăgubiri ce pot fi pretinse și dacă copilul s-a născut mort sau a murit înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de stabilire a filiației. Aceste demersuri trebuie făcute în paralel cu acțiunea mamei pentru stabilirea paternității.

De asemenea, instanța stabilește în virtutea obligațiilor de întreținere și creștere a copilului, conform articolului 529 Cod Civil, cuantumul lunar sau trimestrial pe care trebuie să i-l plătești mamei, adică copilului în definitiv, pentru creșterea acestuia, dacă nu o faci de bunăvoie. Această obligație, pentru executarea căreia intervine instanța tutelară (instanța de domiciliu a copilului) este cunoscută popular sub denumirea de pensie alimentară (nu mă întrebați de ce), și reprezintă o pătrime din venitul lunar net al părintelui, o treime sau jumătate, în funcție de numărul de copii, conform art. 530 Cod Civil.

Obligația de întreținere sau obligația plății pensiei de întreținere este datorată până la împlinirea majoratului sau până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani.

Acțiunea în tăgada paternității

Pe baza Codului Civil, copilul rezultat în timpul căsniciei se prezumă că este al soțului. Acesta poate contesta recunoașterea copilului dacă află ulterior că respectivul copil nu este, de fapt, al său. Cheltuielile făcute pentru întreținerea copilului, dacă se dovedește că într-adevăr nu el este tatăl, reprezintă plată nedatorată, iar presupusul tată poate cere restituirea prestațiilor pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.

Adică, pe românește, nu era de datoria lui să pască oaia vecinului sau să-i dea din lucerna sa, a considerat eronat că e oaia lui, prin urmare trebuie să fie despăgubit.

Concluzie

În cazul în care partenera ta rămâne însărcinată, iar tu nu dorești să recunoști copilul, poți să trăiești în visare până își bagă nasul Codul Civil și instanța de judecată. Odată conceput, soarta copilului depinde absolut de decizia mamei cu privire la sarcină. Da, dacă mama vrea să păstreze copilul, nu ai încotro și va trebui să-ți asumi responsabilitățile și obligațiile de părinte așa cum sunt ele precizate meticulos de Codul Civil.

Dacă nu-ți recunoști copilul e o chestiune de timp până când va trebui să-ți îndeplinești obligațiile. Orice ar fi, nu ai scăpare. 🤧 😈

Poți dovedi faptul că e cu neputință ca tu să fii tatăl biologic al copilului și să scapi de aceste obligații și să obții și eventuale despăgubiri, însă până atunci good luck!

Poză realizată de Nataliya Vaitkevich de la Pexels.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *