pexels kaboompics com 5611 scaled 1

Polonia, amendată cu 1 milion de euro pe zi de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene

13 minute • Monica Stoica • 31 octombrie 2021


Ca urmare a unui verdict al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) dat miercuri, 27 octombrie, Polonia este obligată să plătească penalități de 1 milion de euro pe zi pentru încălcarea dreptului Uniunii Europene și a deciziilor anterioare ale Curții. Mai exact, această sancțiune se impune deoarece Polonia nu a desființat camera disciplinară a Curții supreme de la Varșovia, ceea ce reprezintă, conform judecătorilor de la Luxemburg, o amenințare gravă la adresa independenței justiției.

Aceasta este doar o nouă etapă în îndelungata confruntare dintre Polonia și Uniunea Europeană, între care au existat numeroase controverse începând cu anul 2015, odată cu venirea la putere a Partidului Lege și Justiție (PiS) în Polonia. Totuși, conflictul pare a fi devenit tot mai puternic în ultima perioadă, iar o amendă de 1 milion de euro pe zi până când problema va fi rezolvată este o sumă uriașă.

Așadar, ne putem întreba: ce se întâmplă mai exact în Polonia și cum a putut Uniunea Europeană să impună o astfel de sancțiune unui Stat Membru?

Cum poate Uniunea Europeană să ia măsuri împotriva statelor care încalcă dreptul Uniunii?

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, statele și-au asumat îndeplinirea obligațiilor prevăzute de tratate și respectarea tuturor normelor de drept european. Ca urmare, în caz contrar, tratatele prevăd modalitățile prin care poate fi angajată responsabilitatea statelor, după cum urmează.

Procedura principală – acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor

Una dintre cele mai importante acțiuni ce pot fi introduse în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE – organul jurisdicțional al Uniunii) este acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de către statele membre.

Acest recurs este reglementat de articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Astfel, Comisia europeană, în cazul în care consideră că un stat membru a încălcat o anume obligație ce îi revenea în temeiul tratatelor, poate emite un aviz motivat cu privire la această problemă. Înainte de a emite avizul, Comisia trebuie să notifice statul respectiv, pentru ca acesta să aibă posibilitatea să își prezinte observațiile, adică să se justifice. După emiterea avizului, dacă statul în cauză nu se conformează în termenul stabilit de Comisie, Comisia poate sesiza CJUE, introducând acțiunea amintită.

Această procedură de angajare a responsabilității unui stat poate fi declanșată și prin sesizarea CJUE de către oricare alt stat membru, cu sesizarea prealabilă a Comisiei, așa cum prevede articolul 259 din TFUE. Spre exemplu, dacă România, Franța, Spania sau oricare alt stat membru ar fi vrut să tragă statul polonez la răspundere pentru încălcarea tratatelor, ele ar fi putut sesiza Comisia europeană. Comisia ar fi cerut statelor în cauză (statul „reclamant” și statul „pârât”) să-și prezinte observațiile în contradictoriu, după care ar fi emis un aviz motivat de constatare a încălcării obligației, iar la final putea fi sesizată Curtea de Justiție, pentru a judeca acțiunea. Totuși, acest recurs fondat pe articolul 259 se folosește foarte rar în practică de către state, pentru ca acestea să nu își deterioreze reciproc relațiile diplomatice și pentru a nu se expune ele însele la riscul de a fi chemate în justiție cu prima ocazie.

Cum se analizează neîndeplinirea obligațiilor de către stat și care sunt consecințele?

De cele mai multe ori, Comisia e cea care declanșează această procedură. Puterea de apreciere a Comisiei este foarte largă, în sensul că orice fel de acțiune, comportament, măsură luată de un stat poate fi considerată o încălcare a dreptului Uniunii. Chiar și o inacțiune, o omisiune sau o întârziere a statului pot fi sancționate. În plus, noțiunea de „stat” e înțeleasă într-un sens foarte larg, cuprinzând toate puterile statului (legislativă, executivă, judecătorească), atât la nivel central, cât și la nivel local sau regional.

Se spune că acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor este un recurs obiectiv, pentru că nici măcar nu ține cont de culpa, adică de vina statului. Pur și simplu, elementul contrar tratatelor europene trebuie să existe, nu contează dacă statul este vinovat sau nu, dacă a făcut-o cu intenție sau nu. De obicei, singura „scuză” acceptabilă este cazul de forță majoră, adică o situație absolut imprevizibilă și invincibilă, pe care statul nu ar fi putut în niciun caz să o evite. Probabil toată lumea poate observa că ideea de forță majoră este foarte greu de definit când vine vorba de acțiunea unui stat – de aceea, în practică, nici nu prea sunt admise justificările pe care le invocă statele, ci se consideră cel mai adesea că ele sunt pur și simplu responsabile pentru încălcarea obligațiilor lor.

Totuși, hotărârea CJUE de constatare a încălcării obligațiilor asumate de state are doar un efect declarativ, adică tot ceea ce face CJUE este, așa cum spune și numele recursului, să constate existența încălcării. Curtea nu poate anula sau modifica în vreun fel actele sau acțiunile statului.

Atunci, ce rost mai are tot acest proces? Desigur, statul în cauză nu poate continua să încalce dreptul european ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ci va fi nevoit să ia măsurile adecvate pentru a îndrepta situația. Altfel, Uniunea Europeană poate merge mai departe, pe calea unui nou recurs, mult mai „drastic”.

Ce se întâmplă dacă Statul nu adoptă măsurile necesare pentru a executa hotărârea Curții – un nou recurs în fața CJUE

Dacă statul în discuție nu ia măsurile necesare pentru remedierea problemei, se poate deschide o nouă procedură, în baza nerespectării hotărârii de constatare a încălcării. Acțiunea este prevăzută de articolul 260 TFUE, care prevede că în această situație Comisia va putea sesiza din nou CJUE, care îi va putea impune statului „plata unei sume forfetare sau a unor penalități cu titlu cominatoriu”. Sau, în traducere, CJUE va amenda statul care nu i-a respectat decizia. Practic, acestea sunt penalitățile de 1 milion de euro pe zi pe care trebuie să le plătească Polonia.

Acum că am văzut ce se întâmplă „în teorie” și ce prevăd tratatele, cum se aplică mai exact toate aceste proceduri în situația Poloniei?

Comisia europeană contra Poloniei – ce se întâmplă mai exact?

Sancționarea Poloniei se bazează pe o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor decurgând din tratate, introdusă de Comisia europeană în baza articolului 258 TFUE.

Care este problema cu măsurile luate de statul polonez?

În ultima vreme, Polonia a fost puternic criticată de către Uniunea Europeană din cauza reformelor din domeniul justiției. De data aceasta, problema a fost că Polonia nu a desființat camera disciplinară din cadrul Curții supreme. Această cameră disciplinară a fost înființată în 2018 și are un drept de control asupra activității magistraților, astfel încât se poate ajunge chiar la concedierea unor judecători și procurori. Polonia a declarat că reformele în domeniul justiției, printre care și crearea acestei camere disciplinare, sunt necesare pentru a eradica corupția din sistemul judiciar, prin realizarea unei „evaluări obiective a performanței judecătorilor”.

În schimb, multe voci se tem că aceste acțiuni sunt, în realitate, un amestec al politicului în justiție și, deci, o amenințare gravă pentru independența magistraților. Aceasta este și opinia CJUE, care arată în comunicatul de presă din 27 octombrie că respectarea măsurilor ordonate de Curte „este necesară pentru a evita un prejudiciu grav și ireparabil față de ordinea juridică a Uniunii Europene, precum și față de valorile pe care Uniunea este fondată, în special privind statul de drept”.

Cum s-a ajuns la sancționarea Poloniei?

Întreaga procedură a avut mai multe etape, care pot fi consultate în detaliu pe pagina Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Pe 29 aprilie 2020, Comisia europeană, constatând atingerile aduse dreptului european, a adresat Poloniei o scrisoare de punere în întârziere, prin care a avertizat statul asupra acestor încălcări. Ca răspuns, Polonia a susținut, desigur, că nu a încălcat în niciun fel dreptul Uniunii. Comisia a emis și un aviz motivat în acest sens, urmând o serie de comunicări între Uniunea Europeană și Polonia pe această temă, fără niciun rezultat.

Pe 1 aprilie 2021, Comisia europeană a introdus în fața CJUE o acțiune în neîndeplinirea obligațiilor împotriva Poloniei. În așteptarea unei hotărâri definitive, Comisia a cerut CJUE să admită aplicarea unor măsuri provizorii contra Poloniei, care ar fi trebuit să suspende dispozițiile din legile naționale care puneau probleme. De reținut este că CJUE nu a dat încă o hotărâre definitivă, deci chiar și impunerea penalităților de 1 milion de euro pe zi face parte din această procedură provizorie. Prin ordonanța din 14 iulie 2021, vicepreședinta Curții i-a dat dreptate Comisiei și a decis impunerea respectivelor măsuri provizorii de suspendare.

Deși autoritățile poloneze au declarat că vor desființa camera disciplinară, în realitate, nu au luat niciuna dintre măsurile impuse. Ca urmare, Comisia a cerut pe 7 septembrie condamnarea Poloniei la plata unor penalități zilnice semnificative, pentru a motiva statul să se conformeze deciziei CJUE.

Astfel, s-a ajuns la situația actuală. Prin ordonanța vicepreședintei Curții din 27 octombrie, Polonia a fost condamnată să plătească 1 milion de euro pe zi până când se va conforma măsurilor provizorii sau, eventual, până la pronunțarea hotărârii definitive.

Polonia și Uniunea Europeană – o relație complicată

Din păcate, evenimentele actuale nu reprezintă singurul moment tensionat dintre Polonia și Uniunea Europeană. În ultimii ani, tot mai multe probleme apar în relația dintre autoritățile de la Varșovia și cele de la Bruxelles, în diverse domenii.

Contestarea aplicării cu prioritate a dreptului Uniunii de către Polonia

Tot luna aceasta, mai exact pe 7 octombrie 2021, Tribunalul constituțional polonez (echivalentul Curții constituționale) a emis o decizie extrem de controversată. Acesta a hotărât că anumite articole din tratatele europene sunt incompatibile cu Constituția Poloniei și că încalcă suveranitatea națională, criticând „amestecul” CJUE în sistemul juridic polonez. Se spune că asistăm, astfel, la un „Polexit legislativ”, decis de o autoritate asupra căreia există în egală măsură critici referitoare la politizare și la o lipsă de imparțialitate și de independență.

De ce pune această decizie probleme atât de mari? Ei bine, pentru că încalcă un principiu fundamental al Uniunii, și anume principiul priorității dreptului UE asupra dreptului intern al statelor membre. Acest principiu înseamnă tocmai opusul a ceea ce a decis instanța poloneză: din momentul în care un stat devine membru al UE, dreptul acesteia va prevala, adică se va aplica cu prioritate în dreptul național, mai ales atunci când avem dispoziții care se bat cap în cap.

Practic, dacă toate statele ar acționa precum Polonia și ar aplica cu prioritate dreptul lor constituțional/național, întreaga existență a Uniunii Europene ar fi pusă în pericol, pentru că aceasta nu ar mai avea niciun fel de autoritate.

Republica Cehă contra Poloniei – cazul minei Turów

Deși am menționat că acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor este rareori introdusă de un alt stat membru, în baza articolului 259 TFUE, această procedură a fost folosită tot anul acesta de către Republica Cehă împotriva Poloniei.

Și de data aceasta, Polonia a fost condamnată să plătească Uniunii Europene penalități de 500.000 euro pe zi pentru că nu a respectat decizia CJUE. Concret, este vorba despre o mină de cărbune, mina Turów, situată la granița Poloniei cu Cehia, pe teritoriu polonez, despre care Cehia susține că producea daune comunităților cehe de la graniță. CJUE a decis obligarea Poloniei la închiderea minei, dar aceasta nu s-a conformat obligației. Acum că celor 500.000 de euro li s-a mai adăugat încă 1 milion de euro pe zi, consecințele sunt cât se poate de serioase pentru autoritățile poloneze, din punct de vedere politic și economic.

Discriminările contra comunității LGBT+

În ultima vreme, autoritățile locale poloneze au creat peste o sută de „zone libere de LGBT” („LGBT-free zones”), în care drepturile persoanelor aparținând comunității LGBT+ sunt încălcate sistematic. De altfel, la nivelul întregii țări sunt din ce în ce mai vizibile discriminările și atacurile la adresa persoanelor cu o altă orientare sexuală, o situație similară existând și în Ungaria.

Ca răspuns față de aceste încălcări ale drepturilor omului, Parlamentul european a adoptat în luna martie a acestui an o rezoluție prin care a declarat Uniunea Europeană o „zonă de libertate LGBTIQ”, reafirmând egalitatea tuturor cetățenilor europeni.

Suspendarea ajutorului financiar din partea Uniunii Europene

Toate aceste încălcări ale dreptului european atrag consecințe semnificative din punct de vedere financiar pentru Polonia – pe lângă penalitățile impuse autorităților poloneze, acestea se confruntă și cu suspendarea ajutorului financiar acordat în mod normal de către UE statelor membre.

Spre exemplu, orașele și regiunile care s-au declarat „LGBT-free” nu au mai putut beneficia de fondurile europene în valoare de milioane de euro. Această măsură a avut un oarecare impact, chiar dacă doar parțial – o regiune din sudul Poloniei a revocat de curând rezoluția declarativă împotriva comunității LGBT+, sub amenințarea sistării finanțării europene.

Mai mult decât atât, UE a declarat că Polonia nu va primi cele 57 de miliarde de euro din planul lor național de redresare și reziliență (este vorba despre celebrul PNRR care, în România, a primit aprobarea Comisiei europene). Așadar, PNRR-ul polonez nu va fi aprobat până când sistemul judiciar nu va fi reformat și pus în acord cu dreptul Uniunii, ceea ce reprezintă o sancțiune foarte importantă împotriva autorităților acestui stat, care va afecta, din păcate, și cetățenii polonezi.

Concluzie

Tensiunile politico-ideologice dintre Polonia și Uniunea Europeană sunt din ce în ce mai vizibile în ultima vreme, sub diverse aspecte, culminând cu obligarea Poloniei de către CJUE la plata unei penalități de 1 milion de euro pe zi pentru atingerile aduse independenței justiției. Astfel, Comisia europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu au trecut cu vederea încălcarea obligațiilor decurgând din tratatele fondatoare ale Uniunii, urmând procedurile necesare pentru angajarea responsabilității unui Stat Membru.

Ar putea fi aceste episoade începutul unui Polexit, după exemplul fără precedent al Brexitului? PiS susține că nu are planuri în sensul ieșirii Poloniei din Uniunea Europeană, iar unele sondaje arată că până la 90% dintre cetățenii polonezi își doresc să rămână în UE.

Așadar, rămâne de văzut cum va evolua situația din Polonia în viitor, sperând că aceste conflicte se vor rezolva și că Uniunea Europeană nu va ajunge să piardă încă un membru.

Photo by Kaboompics .com from Pexels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *