Prescriptia extinctiva pe intelesul tuturor (III)
6 minute • Adelina Voicu • 03 martie 2017
- Ce înseamnă suspendarea prescripției extinctive?
Suspendarea prescripției extinctive reprezintă acea modificare ce operează cu privire la cursul acesteia și care constă în oprirea de drept a curgerii termenului de prescripție, pe timpul cât durează situațiile care îl pun pe titularul dreptului la acțiune în imposibilitate de a acționa.
!!! Este necesar ca împrejurările care constituie cauze de suspendare să apară în timp ce prescripția extinctivă este în curs și mai înainte de împlinirea termenului de prescripție extinctivă. Dacă ele intervin după ce prescripția a început să curgă, efectul produs va fi de amânare, conform art. 2532 din Codul civil: „Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă”.
Cu privire la efectele suspendării, art. 2534 statuează: „(1) De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare.
(2) Prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării.”
- Intervalul de timp dintre momentul apariției cauzei de suspendare și cel al încetării acesteia nu va intra în calculul termenului de prescripție extinctivă.
- După încetarea cauzei de suspendare, cursul prescripției se va relua de la momentul în care a fost oprit.
- Efectul special: prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripție extinctivă, în așa fel încât intervalul cuprins între momentul încetării cauzei de suspendare și cel al împlinirii prescripției extinctive să fie:
- de 6 luni, dacă termenul de prescripție aplicabil este de cel puțin 6 luni;
- ori de 1 lună, dacă termenul de prescripție aplicabil este mai mic de 6 luni.
!!! Termenul de prescripție nu se prelungește nici cu 6 luni, nici cu o lună, ci ceea ce a rămas din termen nu poate fi mai mare de 6 luni, respectiv o lună.
Cauzele generale de suspendare (art. 2532):
- între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;
- între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
- între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
- în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;
- cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia;
- pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;
- în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen;
- în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului;
- în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;
- în alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 2533 instituie 3 cazuri speciale de suspendare în materie succesorală.
- Prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte.
- Ea nu curge nici contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat moştenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte.
- Prescripţia nu curge, de asemenea, contra moştenitorilor, în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii, de la data acceptării moştenirii şi până la data lichidării ei.
- Ce înseamnă întreruperea prescripției extinctive?
Prin întreruperea prescripției extinctive se înțelege modificarea cursului acesteia constând în înlăturarea prescripției scurse înainte de apariția unei cauze întreruptive și începerea unei alte prescripții extinctive.
Dacă intervine o cauză ce duce la întreruperea cursului prescripției extinctive, atunci principalul efect este ștergerea prescripției extinctive începute înainte de apariția cauzei de întrerupere și începerea unei noi prescripții extinctive, după întrerupere. Așadar, așa cum dispune și art. 2542 alin. (1) din Codul civil, „efectele întreruperii prescripției profită celui de la care emană actul întreruptiv și nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune”.
Cauzele de întrerupere (art. 2537):
- printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia;
- prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie;
- prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;
- prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere;
- în alte cazuri prevăzute de lege.
