Răspunderea în cazul contractului de locațiune
5 minute • Laura Diaconescu • 03 decembrie 2017
Conform art. 1777:
Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie.
Astfel părțile în acest contract sunt locatorul și locatarul.
Atât locatorul cât și locatarul au drepturi și obligații, deci amândoi pot răspunde pentru neexecutarea obligațiilor.
Locatorul
Locatorul răspunde în cazul în care nu efectuează reparațiile necesare în cursul locațunii. Astfel el este obligat să efectueze reparațiile sub sancțiunea plății de daune cominatorii, fie autorizarea locatarului de a le efectua în contul locatorului, reținând cheltuielile efectuate din chirie, fie chiar rezilierea contractului.
Locatorul răspunde de tulburările provenite:
- De la propria sa faptă;
- De la terți;
- Din viciile lucrului, dacă prin aceste tulburări se aduce o atingere serioasă folosinței.
→ Dacă tulburările provin de la propria sa faptă, locatorul este obligat să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a asigura în mod constant locatarului folosința liniștită și utilă a bunului, fiind dator să se abțină de la orice fapt care ar împiedica, diminua sau stânjeni o asemenea folosință.
→ Garanția contra viciilor lucrului
Potrivit art. 1790 alin 1. Codul Civil, locatorul garantează contra tuturor viciilor lucrului care împiedică sau micșorează folosirea lui, chiar dacă nu le-a cunoscut la încheierea contractului și fără a ține seama dacă ele existau dinainte ori au survenit în cursul locațiunii.
Astfel, locatorul răspunde chiar dacă a fost de bună-credință la încheierea contractului (nu a cunoscut viciile) și indiferent de momentul apariției viciului, deoarece obligația locatorului de a asigura folosința lucrului este succesivă.
Niște exemple de vicii ar fi: existența de insecte, infiltrații de apă, starea necorespunzătoare a coșurilor.
!!!!!!!!! Dar locatorul nu răspunde pentru viciile care erau aparente la data încheierii contractului și pe care locatarul nu le-a reclamat conform art. 1690 alin 3 care spune că dacă în urma verificării se constată existența unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere; în lipsa informării, se consideră că vânzătorul și-a executat obligația.
Locatorul poate fi obligat la despăgubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzează vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a locatarului.
Legea arată că dacă locatorul nu înlătură viciile în cel mai scurt termen, locatarul are dreptul la o scădere proporţională a chiriei. În cazul în care viciile sunt atât de grave încât, dacă le-ar fi cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul în locaţiune, el poate rezilia contractul, în condiţiile legii.
Atunci când aceste vicii aduc vreun prejudiciu locatarului, locatorul poate fi obligat şi la daune-interese, în afară de cazul când dovedeşte că nu le-a cunoscut şi că, potrivit împrejurărilor, nu era dator să le cunoască.
Astfel, dacă viciile se datorează cazului fortuit sau forţei majore intervenite în timpul locaţiunii, locatarul nu poate pretinde şi daune interese, deoarece este vorba de o cauză străină care nu poate fi imputată locatorului.
→ Tulburările provenite de la terți.
Dacă tulburarea folosinței provine de la un terț, legea distinge între tulburarea de fapt și tulburarea de drept.
- Tulburarea de fapt: locatorul nu garantează pentru tulburările de fapt, situație în care terțul va putea fi urmărit direct de locatar în numele său personal. Cu toate acestea, locatorul garantează și pentru tulburările de fapt dacă tulburările începute înaintea predării bunului îl împiedică pe locatar să-l preia.
- Tulburarea de drept: dacă un terț pretinde vreun drept asupra bunului dat în locațiune, locatorul este dator să-l apere pe locatar chiar și în lispa unei tulburări de fapt.
Potrivit art. 1794 alin. 2 din Codul civil, indiferent de gravitatea tulburării, dacă i-a comunicat-o locatorului, fără ca acesta să o înlăture de îndată, locatarul poate cere o scădere proporţională a chiriei. Dacă tulburarea este atât de gravă încât, dacă ar fi cunoscut-o, locatarul nu ar fi contractat, el poate rezilia contractul în condiţiile legii.
Locatarul
Locatarul răspunde pentru degradarea bunului închiriat în timpul folosinței sale, inclusiv cea cauzată de incendiu, dacă nu dovedește că a survenit fortuit.
De asemenea, el răspunde pentru degradarea cauzată de membrii familiei sale, de sublocatarul său, ca și de fapta altor persoane cărora le-a îngrădit în orice mod folosirea, deținerea sau accesul la bun.
!!!!!! Locatarul nu răspunde de pieirea sau deteriorarea lucrului din cauza vechimii, forței majore sau cazului fortuit.
→ Răspunderea pentru incendiu
Locatarul unei clădiri răspunde de pagubele cauzate clădirii de incendiu, dacă nu dovedește că incendiul a provenit din caz fortuit, forță majoră sau dintr-un defect de construcție sau prin comunicarea focului de la o casă vecină.
Când imobilul incendiat a fost închiriat mai multor locatari, răspunderea lor nu va fi solidară, fiecare răspunzând proporțional cu valoarea locativă a porțiunii din imobilul ocupat.