ICCJ. Comertul electronic. Raspunderea furnizorului pasiv de internet pentru continut nelegal.
3 minute • Redactia • 13 aprilie 2017
| Numărul deciziei |
| 1610 |
| Data |
| 12 iunie 2015 |
| Instanța |
| ICCJ, Sectia I Civilă |
| Ce s-a decis |
| Din coroborarea dispoziţiilor art. 11 şi art. 14 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, rezultă că mecanismul antrenării răspunderii furnizorului pasiv de servicii de internet [care, conform înțelesului conceptual descris de CJUE în Hotărârea pronunțată în cauza L’Oréal SA c. eBay, este cel care nu intervine asupra informaţiei, având deci o poziţie neutră faţă de informaţia postată, întrucât oferă clienţilor săi exclusiv un suport tehnic prin punerea la dispoziţie a unui spaţiu virtual de postare a unor informaţii accesibile publicului] se grefează pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta altuia, în contextul instituţiilor de drept material din legea naţională, şi se activează doar în cazul în care nu sunt incidente cauzele de exonerare de răspundere prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. a) sau b) din Legea nr. 365/2002.. Prin urmare, răspunderea civilă delictuală a furnizorului pasiv de servicii constând în stocarea permanentă a informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, poate fi antrenată chiar atunci când informaţia nu este difuzată de el însuși, ci este doar furnizată pe seama sa, adică de titularii site-urilor care au postat informaţia prin care se încalcă în mod direct drepturile unui terţ. În consecință, în condițiile în care a oferit titularilor unor site-uri, prin intermediul cărora au fost reproduse și puse la dispoziția publicului înregistrări sonore – fără consimțământul titularilor de drepturi conexe – un spaţiu virtual de stocare permanentă a acestor informaţii, prin care, în absenţa autorizării de către producătorii de fonograme, se încălcau drepturile conexe dreptului de autor aparţinând acestora (prevăzute ca atare de art. 105 alin. (1) lit. a) şi g) din Legea nr. 8/1996), furnizorul pasiv de servicii de internet răspunde potrivit celor prevăzute de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în timp ce exonerarea sa de răspundere putea interveni doar în situația în care s-ar fi demonstrat că a acționat în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 365/2002, respectiv dacă, după ce a luat cunoştinţă fie de caracterul nelegal al informaţiei (ori al activităţii), fie doar de caracterul potenţial vătămător al acesteia, ar fi acţionat rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la aceasta. |
| Link |
| ICCJ |
