Recuperarea creanțelor – somația și ordonanța de plată
6 minute • Andreea Bisca • 09 august 2017
Cum îți poți recupera creanțele atunci când debitorul nu plătește de bunăvoie? Sunt două metode prin care acest lucru se poate face: somația de plată și ordonanța de plată. Procedurile acestor operațiuni sunt reglementate în art. 1014 – 1025 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Creanțele care pot face obiectul unei somații de plată sau al unei ordonanțe de plată trebuie să îndeplinească anumite condiții, potrivit art. 1014 din NCPC:
- să fie certe – valoarea lor să rezulte chiar din actul încheiat de părți sau din alte acte
- să fie lichide – reprezentate de sume cuantificabile
- să fie exigibile – datoria să fie ajunsă la termen, adică să fi expirat termenul la care debitorul trebuia să facă plata
- să rezulte dintr-un contract civil (constatat printr-un înscris, determinat printr-un statut sau regulament)
- contractul civil din care rezultă creanța respectivă să fie însușit de părți prin semnătură ori prin alt mod prevăzut de lege
Procedura somației de plată:
Acesta este primul pas prin care creditorul îi cere debitorului să facă plata. Creditorul trebuie să îi comunice debitorului o somație de plată prin:
- o scrisoare recomandată, cu conținut declarat (notă de inventar) și confirmare de primire
sau
- intermediul executorului judecătoresc
Prin această somație de plată, creditorul îi pune în vedere debitorului să achite suma de bani respectivă în termen de 15 zile de la data primirii acesteia.
De asemenea, somația de plată este o modalitate de punere în întârziere a debitorului, ceea ce duce la întreruperea cursului prescripției extinctive care curge în favoarea sa.
Prescripția duce la stingerea dreptului la acțiune – adică posibilitatea titularului acestui drept de a sesiza instanța de judecată printr-o cerere – ca efect al trecerii timpului.
Procedura ordonanței de plată:
Cererea privind ordonanța de plată se depune la instanța competentă să judece fondul cauzei în prima instanță, dacă debitorul nu a executat obligația de a plăti în termenul de 15 zile prevăzut în somația de plată.
Această cerere trebuie să cuprindă următoarele informații:
- numele și prenumele creditorului
- domiciliul sau sediul, după caz, al creditorului
- numele și prenumele debitorului
- CNP-ul debitorului, dacă acesta este cunoscut
- domiciliul debitorului, dacă este persoană fizică
- denumirea și sediul debitorului, pentru persoanele juridice
- în cazul persoanelor juridice, dacă se cunosc, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar
- situația de fapt și temeiul juridic care au determinat obligația de plată
- suma de bani ce reprezintă obiectul creanței
- termenul la care trebuia efectuată plata și perioada la care se referă obligațiile contractuale ale părților
- semnătura creditorului
- sume ale dobânzilor sau despăgubirilor ce se cuvin, potrivit legii, creditorului
- orice alt element necesar pentru determinarea datoriei
Cererea de ordonanță de plată se dispune într-un dosar ce mai trebuie să cuprindă:
- înscrisurile care dovedesc cuantumul sumei datorate
- dovada comunicării somației de plată, acesta fiind un criteriu de admisibilitate al cererii de ordonanță de plată
Se realizează câte un dosar cu toate informațiile necesare pentru fiecare parte a litigiului și un dosar pentru instanță, pentru documentele cuprinse în acesta fiind nevoie de ștampila „conform cu originalul”.
Debitorul va fi obligat să plătească:
- dobânzi penalizatoare pentru plata cu întârziere, stabilite de părți sau calculate potrivit dispozițiilor legale în vigoare dacă părțile nu prevăd un nivel al acestora
- daune-interese suplimentare cerute de către creditor pentru toate cheltuielile suportate de acesta în procesul de recuperare al sumelor care nu au fost plătite la timp
După depunerea cererii de ordonanță de plată, judecătorul va cita părțile, debitorul fiind obligat să depună întâmpinarea cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, în caz contrar putându-se considera că acesta recunoaște pretențiile creditorului. Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei.
În cazul în care apărarea debitorului se bazează și pe alte probe decât cele anexate la dosar, acestea fiind admisibile, cererea de ordonanță de plată este respinsă, creditorul putând introduce o nouă cerere de chemare în judecată, potrivit dreptului comun.
Dacă judecătorul constată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, acesta va emite ordonanța de plată ce va cuprinde termenul de plată și suma de bani datorată. Pentru cazul în care judecătorul emite ordonanța de plată pentru doar o parte dintre pretențiile creditorului, acesta va putea introduce cerere de chemare în judecată, potrivit dreptului comun.
După ce ordonanța de plată a fost emisă, debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia. De asemenea, și creditorul poate formula cerere în anulare pentru ordonanța de plată emisă doar pentru o parte dintre pretențiile sale, precum și pentru cazul respingerii cererii de ordonanță de plată. Dacă cererea în anulare este admisă sau respinsă, hotărârea rămâne definitivă.
O hotărâre este definitivă când nu mai poate fi atacată prin apel.
Ordonanța de plată are titlu executoriu, iar cererea în anulare nu suspendă executarea. La cererea debitorului, totuși, se poate încuviința suspendarea executării, numai cu plata unei cauțiuni, al cărei cuantum va fi stabilit de instanță.
Cauțiunea este o sumă de bani ce trebuie depusă de una dintre părţile procesului, pentru a garanta cu privire la eventualele pagube ce ar putea rezulta dintr-o cerere a sa împotriva celeilalte părți.
De asemenea, ordonanța de plată are autoritate de lucru judecat provizorie până la admiterea cererii în anulare. Ordonanța de plată rămâne definitivă prin neintroducerea sau respingerea cererii în anulare. Partea interesată poate face contestație împotriva executării silite a ordonanței de plată, în condițiile art. 1025, alin. (2) NCPC.
Taxa de timbru ce trebuie plătită pentru cererea de emitere a ordonanței de plată este de 200 lei.
