Reducerea termenului de sesizare a Curtii Europene a Drepturilor Omului 1

Reducerea termenului de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului

3 minute • IoanaS • 13 ianuarie 2019


În lipsa unei soluții avantajoase, a instanțelor de judecată interne,numai după parcurgerea cailor de atac reglementate de legislația în vigoare, o persoană prejudiciată se poate adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
Deși drepturile și libertățile fundamentale sunt protejate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, condițiile de exercitare a unei plângeri nu sunt foarte bine cunoscute.
Numeroase plângeri au fost apreciate că fiind incomplete și respinse în consecință.
CEDO stabilește dacă a fost sau nu a fost încălcat un drept existent în Convenție de către un stat membru.
Dacă se constată încălcarea unui drept, statul în cauză va fi obligat să plătească despăgubiri către partea prejudiciată, dar hotărârea pronunțată de instanța națională va rămâne neschimbată.
La 24 iunie 2013, România a semnat Protocolul nr. 15 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Protocolul numărul 15  reprezintă un protocol de modificare care conține  un ansamblu de amendamente, adoptate în vederea optimizării funcționarii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
Așadar, prin Protocolul numărul 15 au fost implementate măsuri menite să urgenteze soluționarea cauzelor și să conduce la eficientizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), măsurile conținând următoarele prevederi:

  • reducerea termenului la 4 luni , a termenului de 6 luni, termen care curge de la finalizarea cailor interne de recurs, în care reclamanţii pot sesiza, cu o plângere, instanţa de la Strasbourg.
  • -respingerea că inadmisibilă a unei cauze, reinând un prejudiciu minim, prin îndepărtarea condiției de examinare anterioară .
  • -îndepărtarea posibilității statelor părți de a se opune desesizării unei Camere a Curţii în favoarea Marii Camere, în caz de risc de divergenţă jurisprudenţială.
  • -confirmarea caracterului principial al caracterului subsidiar al mecanismului de protecţie a drepturilor omului ,prin introducerea de referiri la aceste elemente în Preambulul Convenţiei.
  • -înlocuirea limitei de vârstă a judecătorilor prin exigenţa potrivit căreia vârsta candidaţilor la funcţia de judecător să fie mai mică de 65 de ani la dată la care lista din trei candidaţi va fi examinată de Adunarea Parlamentară.

Așadar, termenul de 4 luni este stabilit că durata maximă de sesizare a CEDO , nu că durata minimă.
Termenul este de 4 luni , ce curge de la ultima cale de atac efectivă.
In aproximativ 90 %din cazuri,  CEDO  a identificat cel putin o incalcare a un drept fundamental stipulat in conventie, in urma plangerilor promovate impotriva  ROMANIEI, declarate ca fiind admisibile.
Plângerea la CEDO trebuie introdusă în termen de 4 luni de la data deciziei definitive emisa de instanta interna ,  termen care începe să curgă din ziua în care reclamantul sau reprezentantul său au cunoscut existența deciziei definitive.
O cerere de rejudecare a cauzei nu poate, ca regulă generală, să fie luată în considerare, pentru a permite extinderea termenului de 4 luni.
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *