pexels photo 268460 e1495266105166

Ce mecanisme avem la dispozitie in cazul produselor neconforme?

7 minute • Roxana Andronicescu • 15 mai 2017


Reglementarea garantiilor romanesti aplicabile produselor

 Prin directia mișcării continue a României, ca țară integrată a Uniunii Europene, s-a înregistrat o orientare constantă către creșterea protecției consumatorilor. Furnizorii de bunuri și servicii au devenit conștienți de îndatoririle pe care le au fata de clienții lor, indiferent dacă sunt persoane fizice sau cumpărători comerciali.

Legislația privind răspunderea furnizorilor este inclusă în:

  • Codul civil,
  • Legea nr. 449/2003, privind vânzarea de bunuri,
  • Legea nr. 240/2004, privind răspunderea producătorilor pentru daunele cauzate de produsele defecte și
  • Ordonanța nr. 21/1992, privind protecția consumatorilor.

Legea nr. 449/2003 se referă în mod specific la vânzarea de bunuri și la garanțiile ulterioare. Aceasta defineste o garanție ca fiind “orice angajament asumat de vânzător sau producător către consumator, fără a necesita costuri suplimentare privind rambursarea prețului plătit, reparația sau înlocuirea produsului achiziționat, dacă acesta nu îndeplinește cerințele enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau publicitate “.

În conformitate cu prevederile acestei legi, produsele durabile și  nealimentare nu mai au un regim juridic diferit, toate fac obiectul aceleiași legi.

Garanția este obligatorie pentru vânzătorul, care este tinut să livreze bunuri și produse, în conformitate cu contractul de vânzare; vânzătorul fiind răspunzător față de consumator dacă nu se conformează în momentul contractului atunci când produsele sunt livrate. Legea 449/2003 reglementează condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca un produs să fie luat în considerare, în conformitate cu contractul. Legea impune ca produsul să se potrivească cu:

a) descrierea dată de vânzător și care are aceeași calitate ca și produsele pe care vânzătorul le-a prezentat cumpărătorului ca eșantion sau model;

b) dacă este destinat scopurilor sau cerințelor specifice așa cum a solicitat consumatorul, cu condiția ca scopul să fie făcut cunoscut vânzătorului și acceptat în momentul încheierii contractului; si

c) să fie similar cu alte produse care sunt de același tip și care au aceleași calități și performanțe normale pe care un consumator le-ar putea aștepta în mod rezonabil, având în vedere natura produselor și declarațiile făcute de vânzător, inclusiv cele de pe o etichetă sau in orice publicitate a produsului.

 În cazul unei neconformități, consumatorul are dreptul să solicite vânzătorului să repare produsul sau să îl înlocuiască fără plată, cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil sau este o măsură disproporționată.

Măsura aleasă de cumpărător este considerată imposibilă în cazul în care vânzătorul nu poate furniza același produs sau piese de schimb pentru reparații din cauza lipsei de echipamente sau a tehnologiei aferente.  

În plus, măsura este considerată disproporționată în cazul în care costurile suportate de vânzător nu sunt rezonabile în comparație cu orice altă măsură de remediere sau cu prețul inițial.

 În toate cazurile remedierea trebuie efectuata într-o perioadă rezonabilă de timp convenită între consumator și vânzător. Această perioadă nu poate depăși 15 zile calendaristice de la data la care vânzătorul a fost informat despre neconformitatea cu descrierea mărfurilor.

Perioada de garanție este de doi ani, calculată de la data livrării produsului.

  • Pentru produsele cu o durată medie de utilizare mai mică de doi ani, termenul de garanție este redus.
  • În cazul produselor uzate, cumpărătorul și vânzătorul pot conveni o perioadă mai scurtă de doi ani, dar în orice caz nu mai puțin de un an de la data livrării.
  • Cumpărătorul este obligat să informeze vânzătorul cu privire la încălcarea garanției în termen de două luni de la data descoperirii.

Legea prevede, în plus față de garanția acordată în temeiul legii, ca un vânzător să își dea propria garanție, care poate fi inclusă în orice declarație de garanție și publicitate aferentă si care va deveni obligatorie din punct de vedere juridic atunci când este angajata. Garanția oferită de vânzător trebuie să conțină referințe privitoare la drepturile date de lege. Deși nu este menționat în mod expres, legea nu prevede că garanția vânzătorilor ar trebui să ofere consumatorilor avantaje suplimentare.

Orice garanție oferită ca atare, în declarația de garanție sau în orice alt document este obligatorie din punct de vedere juridic în condițiile stabilite în acestea.

Dispozițiile Codului civil sunt suplimentare față de cele din lege și includ, de asemenea, reglementari împotriva defectelor ascunse ale bunurilor și a utilizării lor corecte. Defectele ascunse sunt acelea care, la data livrării, nu au putut fi descoperite de un cumpărător prudent, fără asistență specializată. Nu orice defect va declanșa răspunderea vânzătorului. Defectul ascuns se referă numai la deficiențe care fac bunul necorespunzător potrivit destinației sale. Garanția este valabilă pentru toate tipurile de vânzare, cu excepția vânzărilor silite.

Vânzătorul este obligat să ofere o garanție împotriva defectelor ascunse chiar și atunci când nu știe despre ele, cu excepția cazului în care există o clauză contrară în acest sens și care este cunoscută de cumpărător. În cazurile în care există o răspundere pentru viciile ascunse, cumpărătorul poate solicita:

  1. repararea defectului de către vânzător pe propria cheltuială,
  2. înlocuirea mărfurilor cu altele fără defecte,
  3. reducerea prețului sau,
  4. rezolutiunea vânzării

Vânzătorul are mai multe opțiuni legate de gravitatea defectului. Dacă măsura aleasă de cumpărător este disproporționată față de valorile de referință prevăzute de dispozițiile legale, instanța poate dispune o altă măsură. În cazul în care vânzătorul nu a știut despre defecte, acesta trebuie să ramburseze numai prețul și cheltuielile suportate în timpul vânzării. Dacă vânzătorul știa despre defectele, el va trebui să plătească despăgubiri dacă există.

Cumpărătorul este obligat să informeze vânzătorul cu privire la orice defecțiuni ascunse în termenul prevăzut în contract sau, în cazul în care nu este specificat, într-un termen rezonabil. Pentru un cumpărător profesionist, Codul civil a fixat o perioadă de două zile.

Codul civil prevede, de asemenea, că pentru vânzările între profesioniști, vânzătorul poate oferi o garanție pentru o perioadă limitată. În timpul perioadei, vânzătorul are obligația de a repara mărfurile pe cheltuiala proprie.

Există două excepții de la această regulă, și anume:

  • dacă reparația este imposibilă, sau
  • dacă perioada de reparații depășește timpul stabilit prin contract sau printr-o lege specială.

În absența unor astfel de dispoziții, durata maximă a reparației este de cincisprezece zile de la data la care cumpărătorul a făcut cererea. Dacă se aplică aceste excepții, vânzătorul este obligat să înlocuiască bunurile, în schimbul bunurilor defecte. Din interpretarea art. 1716 Cod civil, reparația se face într-un anumit mod și cumpărătorul nu are posibilitatea de a alege.

Conform prevederilor Legii nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru daunele cauzate de produsele defecte, cumpărătorul poate solicita despăgubiri pentru daunele curente și viitoare în termen de trei ani de la data la care cumpărătorul cunoaste sau ar trebui să cunoască daunele curente, dar nu mai mult de zece ani de la data la care producătorii au pus produsul în circulație.

Consumatorii români au acum șanse mai mari de a-și exercita drepturile, dar mai întâi trebuie să fie conștienți de ele. Cel mai important este să se examineze poziția consumatorilor cât mai curând posibil.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.