divorturi 1 1 1

CJUE- legea aplicabilă divorturilor private

3 minute • Manea Alexandra Raluca • 28 decembrie 2017


Domnul Mamisch și doamna Sahyouni, care s-au căsătorit în Siria, locuiesc în prezent în
Germania. Ei dețin atât cetățenia siriană cât și cetățenia germană. În 2013, domnul Mamisch a declarat divorțul de soția sa, reprezentantul său pronunțând formula de divorț în fața instanței religioase șaria din Latakia (Siria), care a constatat divorțul. Este vorba de un divorț denumit „privat”, în măsura în care contribuția instanței religioase nu are natură constitutivă cu privire la acest divorț. În continuare, doamna Sahyouni a semnat o declarație prin care recunoștea că a primit toate prestațiile care, potrivit legislației religioase, îi erau datorate în temeiul convenției matrimoniale și al divorțului intervenit ca urmare a manifestării de voință unilaterale a soțului său și îl elibera astfel pe acesta din urmă de toate obligațiile sale în privința sa. Domnul Mamisch a solicitat în aceste condiții recunoașterea divorțului în Germania, cerere admisă
de președintele Oberlandesgericht München (tribunalul regional superior din München, Germania), care a apreciat printre altele că Regulamentul Roma III referitor la legea aplicabilă divorțului1 acoperea acest tip de cereri și că, în temeiul acestui regulament, divorțul în discuție era guvernat de dreptul sirian.
Doamna Sahyouni a contestat această recunoaștere a divorțului în fața Oberlandesgericht München care a adresat Curții de Justiție mai multe întrebări privind interpretarea Regulamentului Roma III.
Prin hotărârea sa din 20 decembrie 2017, Curtea amintește mai întâi că a precizat deja într-o decizie anterioară că Regulamentul Roma III nu se aplică, în sine, recunoașterii unei hotărâri de divorț pronunțate într-un stat terț.
În pofida acestui fapt, în temeiul dreptului german, în vederea recunoașterii în Germania a unui divorț privat pronunțat într-un stat terț, condițiile de fond pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea divorț se examinează în considerarea dreptului statutului determinat pe baza Regulamentului Roma III.
Astfel fiind, așa cum subliniază Oberlandesgericht München, dacă s-ar dovedi că Regulamentul Roma III nu se aplică divorțurilor private, prezentul litigiu ar trebui soluționat pe baza normelor germane privind conflictul de legi.
Prin urmare, Curtea examinează în orice caz aspectul dacă acest regulament ca atare se aplică unui divorț privat precum cel din speță, care rezultă dintr-o declarație unilaterală a unuia dintre soți în fața unei instanțe religioase și determină deci legea aplicabilă.
Curtea concluzionează totuși că reiese din obiectivele urmărite de Regulamentul Roma III că acesta acoperă doar divorțurile pronunțate fie de o instanță statală, fie de o autoritate publică sau aflată sub controlul său. Un divorț care rezultă dintr-o declarație unilaterală a unuia dintre soți în fața unei instanțe religioase, precum cel din speță, nu ține de Regulamentul Roma III.
Curtea mai arată că mai multe state membre au introdus, de la adoptarea Regulamentului Roma III, în ordinile lor juridice, posibilitatea pronunțării divorțurilor fără intervenția unei autorități statale. Totuși, includerea divorțurilor private în domeniul de aplicare al acestui regulament ar necesita modificări care sunt numai de competența legiuitorului Uniunii.
Pentru detaliiCOMUNICAT DE PRESĂ nr. 137/17 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *