Renunțare, amânare sau suspedarea executării pedepsei – tu știi care e diferența?
8 minute • Stinga Raluca • 29 septembrie 2023
Ai auzit și tu, cu siguranță, pe la știri: „X a primit o pedeapsă cu suspendare”, pentru „Y s-a dispus amânarea aplicării pedepsei”, „Z a primit închisoare cu executare” și tot așa. Te-ai întrebat, totuși, ce presupune fiecare măsură și care sunt diferențele? Ei bine, astăzi analizăm împreună aceste măsuri de individualizare a executării pedepselor și vedem care sunt motivele pentru care este posibilă înlăturarea pedepsei sau a executării ei.
Care-i treaba cu aceste măsuri? 🧐
Înainte să vedem diferențele dintre ele, trebuie să știi că renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sunt măsuri prin care instanța de judecată analizează cât de necesar este să aplice sau să dea spre executare o pedeapsă în funcție de fapta pe care o judecă și de persoana făptuitorului.
Mai precis, atunci când îndreptarea făptuitorului e posibilă fără aplicarea pedepsei sau fără executarea ei, după caz, instanța poate să dispună una dintre aceste măsuri pentru a evita consecințele negative pe care le-ar putea avea executarea unei pedepse privative de libertate ➡️ izolarea făptuitorului din societate și plasarea sa într-un centru de detenție, unde ar putea culege noi „modele” infracționale.
Renunțarea la aplicarea pedepsei
Renunțare la aplicarea pedepsei este măsura prin care instanța decide, dacă sunt îndeplinite mai multe condiții cumulative, să nu stabilească o pedeapsă infractorului care se află, de obicei, la prima abatere de la legea penală.
Așa cum am văzut mai sus, atunci când o persoană săvârșește o faptă de gravitate redusă, pentru a nu o plasa într-un mediu care să o încurajeze să mai comită și alte infracțiuni, instanța poate să nu mai stabilească și aplice o pedeapsă. Dar nu oricând și oricum, altfel spus, nu scapi de pedeapsă doar așa, pe ochi frumoși 👀.
Haide să vedem împreună în ce condiții poate dispune instanța renunțarea la aplicarea pedepsei:
📌 cu privire la faptă, s-a săvârșit o infracțiune de gravitate redusă ➡️ instanța verifică aici, printre altele, care au fost urmările faptei, cum a fost săvârșită fapta, scopul urmărit de făptuitor;
📌 cu privire la făptuitor ➡️ instanța analizează aici comportamentul făptuitorului înainte de săvârșirea faptei, dacă acesta a încercat să diminueze consecințele infracțiunii;
📌 infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior;
📌 față de infractor să nu se fi dispus în ultimii 2 ani anteriori infracțiunii pentru care e judecat această măsură;
📌infractorul să nu se fi sustras de la urmărirea penală sau judecată, să nu împiedice aflarea adevărului;
📌măsura renunțării la aplicarea pedepsei poate fi dispusă numai în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 5 ani.
👀 În acest caz, când e vorba de o persoană care comite o infracțiune care nu este foarte gravă și care are mai multe șanse de îndreptare dacă instanța îi aplică un avertisment decât prin aplicarea unei pedepse, instanța de judecată va putea decide renunțarea la aplicarea pedepsei.
Amânarea aplicării pedepsei
Spre deosebire de renunțarea la aplicarea pedepsei, de această dată, instanța stabilește o pedeapsă concretă, care poate fi amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, iar apoi decide să amâne aplicarea ei pe durata unui termen de supraveghere fix de 2 ani. Motivele din spatele acestei măsuri sunt similare, mai exact se urmărește evitarea riscului unei posibile înrăutățiri a comportamentului făptuitorului dacă acesta ar fi plasat într-un mediu în care să fie expus unor alte persoane care au săvârșit infracțiuni.
Și în cazul acestei măsuri, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
📌 pedeapsa stabilită este amenda sau închisoarea cel mult 2 ani;
📌 infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii;
📌infractorul să fie de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității;
📌 pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să nu fie închisoarea de 7 ani sau mai mult;
📌 infractorul să nu se fi sustras de la urmărirea penală sau judecată și să nu fi încercat să împiedice aflarea adevărului.
👀 Măsura va fi dispusă dacă aceste condiții sunt îndeplinite, iar instanța consideră că nu e necesară aplicarea imediată a pedepsei, însă făptuitorul va primi un avertisment și va fi supravegheat timp de 2 ani, timp în care instanța îi va impune anumite obligații, precum:
- să urmeze un curs de pregătire școlară sau profesională;
- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității;
- să se supună unui program de reintegrare socială etc.
Atenție‼️
- Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu îndeplinește obligațiile impuse sau săvârșește cu intenție o altă infracțiune, instanța va revoca măsura amânării și va dispune aplicarea și executarea pedepsei.
- Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise anterior o infracțiune, va fi anulată amânarea.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Am ajuns și la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În acest caz, instanța stabilește o pedeapsă și o aplică, dar, dacă sunt îndeplinite anumite condiții cumulative, ea nu va fi dată spre executare, ci va fi suspendată executarea pe un termen de supraveghere stabilit de instanță.
Măsura poate fi dispusă dacă:
📌 pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani;
📌 infractorul nu a fost condamnat anterior la închisoare mai mult de 1 an;
📌 infractorul e de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității;
📌 infractorul să nu se fi sustras de la urmărirea penală sau judecată și să nu fi încercat să împiedice aflarea adevărului;
📌 în funcție de comportamentul infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, de eforturile acestuia pentru înlăturarea consecințelor faptei sale, instanța să aprecieze că e suficientă aplicarea unei pedepse chiar fără executarea ei pentru ca făptuitorul să nu mai comită alte infracțiuni.
👀 Desigur, și de această dată, condamnatul va fi supravegheat pentru o perioadă cuprinsă între 2 și 4 ani, perioadă în care instanța îi va stabili anumite obligații.
Atenție ‼️
- Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu îndeplinește obligațiile impuse sau săvârșește cu intenție o altă infracțiune, instanța va revoca măsura amânării și va dispune aplicarea și executarea pedepsei.
- Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise anterior o infracțiune, va fi anulată amânarea.
Concluzie
Ce trebuie să reții referitor la aceste măsuri este că ele nu înseamnă o „iertare de păcat” a infractorului sau neaplicarea legii. Din contră, ele sunt aplicate ca să realizeze scopul legii și anume buna funcționare a societății. Astfel, atunci când persoane fără antecedente penale, care săvârșesc infracțiuni nu foarte grave și care nu încearcă să împiedice aflarea adevărului trebuie reintegrate în societate, poate fi mult mai benefic ca acest lucru să se facă în afara mediului din penitenciare.
Datorită bunei conduite a făptuitorului și a posibilităților mari de corectare a comportamentului său în urma atenționării și a îndeplinirii obligațiilor impuse în perioada de supraveghere, instanța va putea dispune una dintre aceste măsuri.
Acestea pot fi văzute și ca încurajarea infractorului către recuperare, însă, înainte să te gândești că acesta ar putea profita de încrederea acordată pentru a continua „cariera infracțională”, mai trebuie să știi că instanța poate reveni asupra acestor măsuri:
➡️ fie revocând măsura amânării sau suspendării pentru cazurile când infractorul săvârșește o altă infracțiune intenționată în termenul de supraveghere;
➡️ fie anulând măsura amânării sau a suspendării atunci când se descoperă și o altă infracțiune mai veche comisă de acesta.
Fotografie de Tingey Injury Law Firm pe Unsplash
