s604x0 judecata

Renunțarea la judecată vs renunțarea la dreptul pretins

4 minute • Laura Diaconescu • 20 septembrie 2017


Unul dintre principiile acțiunii civile este acela al disponibilității, în sensul că atât reclamantul cât și pârâtul pot face acte de dispoziție cu privire la respectiva acțiune, acte al căror scop este în general oprirea procesului civil, fie în totalitate, fie cu privire la anumite capete ale cererii de chemare în judecată.
Astfel de acte sunt renunțarea la judecată, renunțarea la drept, achiesarea adică recunoașterea pretențiilor reclamantului și tranzacția.
Chiar dacă cele doua forme ale desistării, renunțarea la judecată și renunțarea la dreptul pretins, prezintă câteva trăsături comune, distincția dintre ele este absolut necesar a fi facută.
 

Renunțarea la judecată

 
► Până în ce moment se poate face renunțarea la judecată?
 
Conform art. 406 din Codul de procedură civilă:

 Reclamantul poate să renunțe oricând  la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

Renunțarea la judecată poate interveni în orice moment al judecății și  în orice fel de proces civil.
Cu toate acestea, dacă intervine după comunicarea cererii de chemare în judecată, pârâtul poate cere instanței ca reclamantul să plătească cheltuielile de judecată. În mod normal cel care pierde procesul este obligat la plata acestor cheltuieli.
În plus, dacă renunțarea la judecată se face de către reclamant în timpul judecății de fond, va fi obligatoriu pentru el obținerea acordului celeilalte părți din proces, indiferent de faza procesuală.
Ca act juridic, renunțarea la judecată este un act unilateral de voință, de aceea trebuie să fie necondiționat și trebuie să fie făcut de o persoană care are capacitate deplină de exercițiu.
Dacă sunt mai mulți reclamanți în proces, renunțarea va trebui să se facă de către toți pentru a se produce efectele legale.
Renunțarea la judecată poate fi totală sau parțială.
 
► Efectele renunțării la judecată
După ce instanța constată prin încheiere actul de renunțare la judecată al reclamantului, va dispune închiderea dosarului, iar procesul se va stinge.
Aceasta nu exclude însă posibilitatea reclamantului de a introduce o nouă cerere de judecată, împotriva aceluiași pârât, pentru același obiect și cu aceași cauză, cu excepția cazului în care dreptul la acțiune s-a prescris.
În situația renunțării parțiale, obiectul judecății va fi limitat, ca efect al renunțării, numai la acele capete de cerere cu privire la care reclamantul dorește în continuare soluționarea pe calea justiției.
 
 

Renunțarea la dreptul pretins

 
Este reglementată de art. 408 Codul de procedură civilă, conform căruia:

În caz de renunțare la chiar dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotorî asupra cheltuielilor de judecată.

 
Până în ce moment se poate face renunțarea la dreptul pretins?
Reclamantul poate renunța la drept numai atunci când se află în fața instanței de fond, ori a celei de apel. Cererea se va face prin înscris autentic sau verbal în ședință publică.
Pentru renunțarea la drept, indiferent de faza procesuală în care se află părțile, reclamantul nu este nevoit să obțină acordul pârâtului, însă se vor respecta condițiile cu privire la capacitatea de exercițiu.
Renunțarea la drept poate fi totală sau parțială.
 
Efectele renunțării la dreptul pretins
Principalul efect este stingerea definitivă a procesului civil. Reclamantul nu va mai putea introduce o altă cerere de chemare în judecată împotriva aceluiași pârât, cu același obiect și cauză; intervine așadar autoritatea lucrului judecat.
 
Prin renunțarea la judecată reclamantul nu-și abandonează și posibilitatea de a exercita ulterior o acțiune împotriva aceluiași pârât, cu aceași cauză și obiect, în timp ce prin renunțarea la însuși dreptul dedus judecății reclamantul renunță definitiv la pretenția sa, nemaiputând reinvesti instanța cu o cerere identică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *