Hotarare prealabila in materia insolventei 1

RIL. Procedura recunoașterii învinuirii

2 minute • Raluca Dumitrascu • 11 februarie 2019


În data de 11 februarie 2019, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție şi, în consecinţă, în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a stabilit că:
În ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a și lit. c) din Codul de procedură penală.
Art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a se referă la situația în care fapta penală nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege, iar art. 16 alin. (1) lit. c) la situația în care nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea. În ambele cazuri, dacă instanța admite cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura de recunoaștere a învinuirii și judecă potrivit acesteia, nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri de achitare.
Referințe legislative. 

  • Art. 396 alin. (10) Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
  • Art. 16 alin. (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;
c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *