businessman fashion man person 696x408 1

Serviciile prestate de avocati nu sunt scutite de TVA

8 minute • Ana-Maria Udriste • 14 august 2016


În Cauza C‑543/14, Curtea Constituțională din Belgia se întreabă în primul rând dacă perceperea de TVA pentru serviciile prestate de avocați și creșterea costurilor acestor servicii pe care o implică această percepere sunt compatibile cu dreptul la o cale de atac efectivă și în special cu dreptul la asistența unui avocat. În plus, aceasta se întreabă dacă reglementarea în discuție în litigiul principal este conformă cu principiul egalității armelor, întrucât această creștere a costurilor nu îi afectează decât pe justițiabilii neimpozabili care nu beneficiază de asistență juridică, în timp ce justițiabilii impozabili au posibilitatea de a deduce TVA‑ul achitat pentru aceste prestații.

Astfel, Curtea Constituțională din Belgia a trimis Curții Europene de Justiție următoarele întrebări:

a)      Prin faptul că serviciile prestate de avocați sunt supuse la plata TVA‑ului, fără a ține seama, având în vedere dreptul la asistența unui avocat și principiul egalității armelor, de împrejurarea că justițiabilul care nu beneficiază de asistență juridică este sau nu este supus la plata TVA‑ului, Directiva 2006/112 este compatibilă cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 14 din PIDCP și cu articolul 6 din CEDO, în măsura în care acest articol recunoaște oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată și dreptul la o asistență juridică pentru cei care nu dispun de resurse suficiente, atunci când această asistență este necesară pentru a asigura accesul efectiv la justiție?

b)      Pentru aceleași motive, Directiva 2006/112 este compatibilă cu articolul 9 alineatele (4) și (5) din Convenția de la Aarhus, în măsura în care aceste dispoziții prevăd un drept de acces la justiție fără ca aceste proceduri să coste foarte mult și prin «stabilirea unor mecanisme de asistență adecvate pentru îndepărtarea sau reducerea barierelor financiare și de altă natură din calea accesului la justiție»?

c)      Serviciile furnizate de avocați în cadrul unui sistem național de asistență juridică pot fi incluse în categoria serviciilor prevăzute la articolul 132 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112 care sunt direct legate de asistența și securitatea socială sau pot fi scutite în temeiul unei alte dispoziții din această directivă? În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, Directiva 2006/112, interpretată în sensul că nu permite scutirea de TVA a serviciilor prestate de avocați în favoarea justițiabililor care beneficiază de asistență juridică în cadrul unui sistem național de asistență juridică, este compatibilă cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 14 din PIDCP și cu articolul 6 din CEDO?

În cazul unui răspuns negativ [la prima întrebare literele (a)-(c)], articolul 98 din Directiva 2006/112, care nu prevede posibilitatea de a aplica o cotă redusă de TVA pentru serviciile prestate de avocați, eventual după cum justițiabilul care nu beneficiază de asistență juridică este sau nu este supus la plata TVA‑ului, este compatibil cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 14 din PIDCP și cu articolul 6 din CEDO, în măsura în care acest articol recunoaște oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată și dreptul la asistență juridică pentru cei care nu dispun de resurse suficiente, atunci când această asistență este necesară pentru a asigura accesul efectiv la justiție?

În cazul unui răspuns negativ [la prima întrebare literele (a)-(c)], articolul 132 din Directiva 2006/112 este compatibil cu principiul egalității și nediscriminării prevăzut la articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu articolul 9 din TUE coroborat cu articolul 47 din această cartă, în măsura în care nu prevede, printre activitățile de interes general, scutirea de TVA în favoarea prestațiilor avocaților, în condițiile în care alte prestări de servicii sunt scutite ca activități de interes general, de exemplu prestațiile efectuate de serviciile poștale publice, diferite prestații medicale sau prestații legate de învățământ, sport sau cultură, iar această diferență de tratament între serviciile prestate de avocați și serviciile scutite de articolul 132 din această directivă dă naștere la îndoieli suficiente din moment ce serviciile prestate de avocați contribuie la respectarea anumitor drepturi fundamentale?

a)      În cazul unui răspuns negativ [la prima întrebare literele (a)-(c)] și [la cea de a treia întrebare], articolul 371 din Directiva 2001/112 poate fi interpretat, în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în sensul că permite unui stat membru al Uniunii să mențină parțial scutirea serviciilor prestate de avocați atunci când aceste prestații sunt efectuate în favoarea justițiabililor care nu sunt supuși la plata TVA‑ului?

b)      Articolul 371 din Directiva 2006/112 poate fi interpretat, de asemenea, în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în sensul că permite unui stat membru al Uniunii să mențină parțial scutirea serviciilor prestate de avocați atunci când aceste prestații sunt efectuate în favoarea justițiabililor care beneficiază de asistență juridică în cadrul unui sistem național de asistență juridică? ”

Scurte prezentari din decizie

Cu privire la dreptul la o cale de atac efectivă

  • În această privință, trebuie să se arate că reiese din dosarul prezentat Curții că se presupune că justițiabilii care nu au dreptul la asistență juridică, singurii vizați de prima întrebare litera a) dispun, în temeiul dispozițiilor relevante din dreptul național, de resurse suficiente pentru a avea acces la justiție prin reprezentarea lor de către un avocat. Or, cu privire la acești justițiabili, dreptul la o cale de atac efectivă consacrat la articolul 47 din cartă nu garantează, în principiu, dreptul ca serviciile prestate de avocați să fie scutite de TVA.
  • Amploarea unei eventuale majorări a acestor onorarii este cu atât mai incertă cu cât în Belgia se aplică un regim al onorariilor negociate în mod liber. În cadrul unui astfel de regim, fondat pe concurența dintre avocați, aceștia trebuie să ia în considerare situația economică a clienților lor. În plus, potrivit reglementării naționale relevante, onorariile avocaților trebuie să respecte limitele care rezultă din cerința justei moderații.

Cu privire la principiul egalității armelor

  • În ceea ce privește perceperea de TVA pentru serviciile prestate de avocați la o cotă de 21 %, trebuie să se arate că, dacă perceperea acestei taxe și exercitarea dreptului de deducere pot, cu siguranță, să confere, pentru onorarii într‑un cuantum identic, un avantaj pecuniar justițiabilului care are calitatea de persoană impozabilă în raport cu justițiabilul neimpozabil, acest avantaj pecuniar nu poate totuși să afecteze echilibrul procedural dintre părți.
  • se presupune că acești justițiabili dispun de resurse suficiente care să le permită să acopere costurile aferente procedurii judiciare, inclusiv onorariile avocaților. Prin urmare, în pofida unui eventual avantaj financiar pe care îl poate acorda unuia sau altuia dintre acești justițiabili, perceperea de TVA pentru serviciile prestate de avocați în discuție în litigiul principal nu este de natură, în raport cu dreptul la un proces echitabil, să pună justițiabilii neimpozabili într‑o situație net mai dezavantajoasă în raport cu justițiabilii care au calitatea de persoane impozabile.
  • capacitatea unei părți într‑un litigiu de a achita onorarii ale avocaților mai ridicate decât cele achitate de adversarul său nu se traduce în mod necesar într‑o mai bună reprezentare juridică. Astfel, în cadrul unui regim al onorariilor avocaților negociate în mod liber, precum cel în vigoare în Belgia, avocații pot ține seama de situația economică a clienților lor și solicita clienților lor neimpozabili plata de onorarii, inclusiv de TVA, mai scăzute decât cele pe care le solicită de la clienții impozabili.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea a reținut că:

1)      Examinarea articolului 1 alineatul (2) și a articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în raport cu dreptul la o cale de atac efectivă și cu principiul egalității armelor garantate de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu a revelat niciun element de natură să le afecteze validitatea, în măsura în care aceste dispoziții supun la plata taxei pe valoarea adăugată serviciile prestate de avocați în favoarea justițiabililor care nu beneficiază de asistență juridică în cadrul unui regim național de asistență juridică.

2)      Articolul 9 alineatele (4) și (5) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, nu poate fi invocat în scopul aprecierii validității articolului 1 alineatul (2) și a articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112.

3)      Articolul 132 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112 trebuie să fie interpretat în sensul că serviciile prestate de avocați în favoarea justițiabililor care beneficiază de asistență juridică în cadrul unui regim național de asistență juridică precum cel în discuție în litigiul principal nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.