Sindicat, patronat, asociație profesională. Cu ce mă ajută?
11 minute • Adelina Voicu • 04 februarie 2018
Nu de puține ori auzim despre acțiunea unui sindicat, despre pozițiile de negociere între un sindicat și patronat, precum și despre presiunile exercitate de către aceste subiecte. Toate acestea reprezintă forme ale libertății de asociere, vocea acestora făcându-se din ce în ce mai auzită, mai ales în contextul modificărilor legislative în domeniul relațiilor de muncă.
I. Ce zice Constituția?
Art. 9: Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.
II. Ce înseamnă în condițiile legii?
În principal, avem în vedere următoarele acte normative:
- Legea dialogului social nr. 62/2011;
- Codul muncii;
Să le luăm pe rând…
III. Sindicatele
Ce este un sindicat?
Aruncând o privire peste Legea nr. 62/2011 observăm că un sindicat este o formă de organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul.
Mergând mai departe, aceeași lege ne spune că organizațiile sindicale sunt independente faţă de autorităţile publice, de partidele politice şi de organizaţiile patronale, precum și faptul că organizaţiile sindicale nu pot desfăşura activităţi cu caracter politic.
Sindicat, organizație sindicală… este vreo diferență? Da, organizația sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală. => Sindicatele se pot asocia în federații (la nivel de sector de activitate) => federațiile se pot asocia în confederații (la nivel național) => federațiile sau confederațiile se pot asocia în uniuni teritoriale.
Care sunt condițiile pentru a constitui un sindicat?
- Număr de persoane necesar: cel puţin 15 angajaţi din aceeaşi unitate
- Categorii de persoane ce se pot asocia:
- salariații;
- funcționarii publici şi funcţionarii publici cu statut special în condiţiile legii, membrii cooperatori şi agricultorii încadraţi în muncă;
- salariaţii minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, fără a fi necesară încuviinţarea prealabilă a reprezentanţilor lor legali.
- Categorii de persoane ce nu se pot asocia: Persoanele care deţin funcţii de demnitate publică conform legii, magistraţii, personalul militar din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, unităţile şi/sau subunităţile din subordinea ori coordonarea acestora nu pot constitui şi/sau adera la o organizaţie sindicală.
Care este procedura ce trebuie parcursă în vederea constituirii?
Să presupunem că ai găsit numărul de persoane necesar pentru constituire și vrei să mergi mai departe. Ce este de făcut?
- În primul rând sindicatul trebuie să devină persoană juridică, adică să aibă aptitudinea de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii prin încheierea de acte juridice, cu alte cuvinte, să devină un subiect de drept distinct care să reprezinte interesele în relația cu angajatorul.
- Cum devenim subiect de drept distinct? Art. 18 ne spune că sindicatul dobândeşte personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special al sindicatelor, prevăzut la art. 17 alin. (1), a hotărârii judecătoreşti definitive. Observăm că trebuie să obținem o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se admită această cerere, hotărâre ce va fi înscrisă apoi în registrul special al sindicatelor.
Bun… să vedem cum obținem hotărârea:
PASUL 1: Este necesar un statut adoptat de membrii săi ce trebuie să conțină cel puțin:
- scopul constituirii, denumirea şi sediul organizaţiei sindicale;
- modul în care se dobândeşte şi încetează calitatea de membru al organizaţiei sindicale;
- drepturile şi îndatoririle membrilor;
- modul de stabilire şi încasare a cotizaţiei;
- organele executive de conducere, denumirea acestora, modul de alegere şi de revocare, durata mandatelor şi atribuţiile lor;
- condiţiile şi normele de deliberare pentru modificarea statutului şi de adoptare a hotărârilor;
- mărimea şi compunerea patrimoniului iniţial;
- divizarea, comasarea sau dizolvarea organizaţiei sindicale, transmiterea ori, după caz, lichidarea patrimoniului.
PASUL 2: Se va încheia un proces-verbal de constituire în care membrii fondatori vor desemna o persoană împuternicită special care trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul acesta.
PASUL 3: Ulterior, instanța va pronunţa o hotărâre motivată de admitere sau de respingere a cererii.
PASUL 4: În situația admiterii, înscrierea în registrul special amintit anterior se va realiza din oficiu în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate de judecătorie.
Când este un sindicat reprezentativ?
? Dialog social….? Dialogul social este procesul voluntar prin care partenerii sociali se informează, se consultă şi negociază în vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun. Spre exemplu, un sindicat reprezentativ își poate reprezenta reprezenta salariații la încheierea unui contract colectiv de muncă cu un anumit angajator.
Ca atare, simplul fapt al constituirii unui sindicat nu este suficient pentru anumite proceduri, acesta trebuind să fie și reprezentativ pentru obținerea unor beneficii suplimentare.
Când este un sindicat reprezentativ? Dacă ne referim strict la nivel de unitate, un sindicat este reprezentativ dacă îndeplinește următoarele condiții:
- statut legal de sindicat;
- independenţă organizatorică şi patrimonială;
- numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii.
Tot în această etapă, separată îndeplinirea de către organizaţiile sindicale a condiţiilor necesare constituirii, reprezentativitatea unui sindicat se constată, la cererea acestuia, de către instanţa care le-a acordat personalitate juridică tot prin intermediul unei hotărâri judecătorești. Această hotărâre judecătorească este valabilă timp de 4 ani.
Cu ce mă ajută un sindicat?
- În vederea realizării scopului pentru care sunt constituite, organizaţiile sindicale au dreptul să folosească mijloace specifice, cum sunt: negocierile, procedurile de soluţionare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj, petiţie, pichet de protest, marş, miting şi demonstraţie sau grevă, în condiţiile prevăzute de lege.
- Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
- Organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.
- Pot adresa autorităţilor publice competente, în condiţiile art. 74 din Constituţia României, republicată, propuneri de legiferare în domeniile de interes sindical.
- Pot să sprijine material membrii săi în exercitarea profesiunii;
- Pot să constituie case de ajutor proprii;
- Pot să constituie fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor săi;
- Pot să organizeze şi să sprijine material şi financiar activităţi cultural-artistice;
- Pot să organizeze şi să desfăşoare cursuri de pregătire şi calificare profesională, în condiţiile legii;
Ce oferă în plus un sindicat reprezentativ?
- Numai un sindicat reprezentativ poate reprezenta angajații la negocierea unui contract colectiv de muncă.
- În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz (art. 52 alin. (3) Codul muncii).
- Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform normativelor în vigoare, sau, în cazul în care nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator după consultarea sindicatului reprezentativ ori, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor (art. 132 Codul muncii).
IV. Patronatele
Ce este un patronat?
Privind în oglindă explicațiile date anterior, patronatul sau organizația patronală este organizația patronilor autonomă, fără caracter politic, înfiinţată în baza principiului liberei asocieri, ca persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, constituită în scopul apărării şi promovării drepturilor şi intereselor comune ale membrilor săi, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi de statutele proprii.
Tot auzim de patron și angajator… nu este același lucru? Nu chiar!
- Patronul este persoana juridică înmatriculată, persoană fizică autorizată potrivit legii sau persoana care exercită potrivit legii o meserie ori profesiune în mod independent, care administrează şi utilizează capital în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă şi care angajează muncă salariată.
- Angajatorul este persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu.
Dacă sindicatul este organizația angajaților, patronatul este organizația patronilor. În relația colectivă de muncă patronatul reprezintă unul dintre partenerii sociali cu rol important mai ales în ceea ce privește dialogul social.
Constituirea și reprezentativitatea unui patronat
Nu vom insista asupra acestor aspecte, întrucât mecanismul este similar celui descris în cadrul sindicatelor.
Cu ce se ocupă organizațiile patronale?
- reprezintă, promovează, susţin şi apără interesele economice, juridice şi sociale ale membrilor lor;
- promovează concurenţa loială, în condiţiile legii;
- desemnează, în condiţiile legii, reprezentanţi la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la alte tratative şi acorduri în relaţiile cu autorităţile publice şi cu sindicatele, precum şi în structurile bipartite şi tripartite de dialog social;
- elaborează şi promovează coduri de conduită în afaceri;
- promovează principiile responsabilităţii sociale;
- asigură pentru membrii lor informarea, facilitarea de relaţii între aceştia, precum şi cu alte organizaţii, promovarea progresului managerial, servicii de consultanţă şi asistenţă de specialitate, inclusiv în domeniul ocupării şi formării profesionale, precum şi al sănătăţii şi securităţii în muncă;
- la cererea membrilor acestora, au dreptul de a-i asista şi reprezenta în faţa instanţelor de judecată de toate gradele, a organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi, prin apărători proprii sau aleşi;
- elaborează şi implementează politici de ocupare şi plasare a forţei de muncă;
- elaborează strategii şi politici de dezvoltare economico-socială la nivel sectorial şi naţional, în condiţiile legii.
V. Asociațiile profesionale
Reprezintă alte modalități de asociere ce au drept finalitate tot apărarea drepturilor și promovarea intereselor de ordin profesional, social, economic. Principalul act normativ în baza căruia aceste subiecte de drept se constituie este OG nr. 26/2000 care prevede că persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi în interes general sau în interesul unor colectivităţi locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii.
Desigur că și acestea sunt persoane juridice de drept privat ce nu au scop patrimonial, nu urmăresc anumite beneficii. Actele juridice de constituire a asociațiilor sunt supuse legii civile.
SURSE:
- Luminița Dima, Dreptul muncii, Editura C.H. Beck 2017, București;
- Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Constituția României. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck 2008;
- Legea dialogului social nr. 62/2011;
- Codul muncii.
