Site-urile sunt raspunzatoare pentru comentariile cititorilor
6 minute • Ana-Maria Udriste • 26 iunie 2017
Răspunderea portalurilor de știri pentru comentariile ofensive afișate de cititori rămâne o problemă controversată. Un caz proeminent denotă o schimbare în abordarea problemeie de catre instanțele din Polonia, iar evoluții similare pot fi observate în întreaga Europă.
Cazul deosebit al lui Roman Giertych – un avocat și fost vicepremier – împotriva editorului ziarului “Fakt” continuă să influențeze sistemul juridic polonez. Disputa, care a început în 2011, a primit de atunci trei hotărâri de la Curtea de Apel, două de la Curtea Supremă, și nu se poate termina acolo.
Dl Giertych a dat în judecată “Fakt” din cauza comentariilor cititorilor publicate pe site-ul ziarului. Comentariile au însoțit articole despre activitatea sa politică, pe care dl Giertych le-a considerat defăimătoare. El a dat în judecată Ringier Axel Springer, un important conglomerat media, editorul “Fakt” și administrator site-ului, solicitând eliminarea comentariilor. De asemenea, a cerut publicarea scuzelor, precum și compensarea financiara. Este important faptul că domnul Giertych nu a contactat administratorul înainte de inceperea procesului, deși putea să raporteze comentariile defăimătoare către moderatori prin alte mijloace, cum ar fi utilizarea instrumentelor de raportare furnizate pe site. “Fakt” a luat la cunoștință comentariile atunci când a primit cererea de chemare in judecata și le-a îndepărtat imediat.
Problema principală a litigiului este dacă “Fakt” ar trebui să răspundă pentru comentariile pe care le-a găzduit. “Fakt” a susținut că a găzduit numai comentarii furnizate de cititorii săi. Astfel, aceasta a susținut că site-ul oferă doar un serviciu de “găzduire“. În conformitate cu reglementările poloneze privind găzduirea, care sunt foarte asemănătoare celor din alte state membre ale UE, furnizorul de servicii nu este responsabil pentru conținutul stocat la cererea destinatarului serviciului, atâta timp cât furnizorul nu are cunoștință că acest conținut este ilegal. Furnizorul de servicii are obligația de a dezactiva cu promptitudine accesul la conținut atunci când are cunoștință despre ilegalitatea sa, iar prestatorul de servicii nu este obligat să monitorizeze conținutul în ceea ce privește legalitatea acestuia.
În cazul dlui Giertych, “Fakt” a susținut că nu ar trebui să răspundă pentru comentarii deoarece se aplică excepția de găzduire. Moderatorii au eliminat comentariile defăimătoare de îndată ce “Fakt” a fost informat despre acestea, primind solicitarea domnului Giertych.
“Fakt” a folosit și alte mijloace pentru a filtra postarile necorespunzătoare ale cititorilor. Site-ul web conține un filtru care blochează automat comentariile care conțin limbaj vulgar; deși unii utilizatori ar putea eluda acest lucru prin modificarea ortografiei cuvintelor vulgare. Au existat de asemenea șase până la șapte moderatori, care eliminau în fiecare zi comentarii care nu corespundeau termenilor site-ului web (de exemplu, acelea care conțin publicitate), dar datorită popularității site-urilor web gestionate de inculpat nu a fost posibil să se asigure că aceste mijloace ar fi pe deplin eficiente.
Până de curând, tribunalele păreau să tina cu “Fakt” – au decis că, eliminând comentariile care l-au ofensat pe dl Giertych, editorul și-a îndeplinit îndatoririle administratorului și nu poate fi răspunzător pentru comentarii. Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat în septembrie 2016, când Curtea Supremă a emis urmatoarea opinie:
“Articolul 14 din Legea privind furnizarea de servicii prin mijloace electronice exclude răspunderea administratorului unui portal Web, care permite utilizatorilor săi să publice opinii anonime despre o publicație de presă, în cazul în care administratorul nu știe despre ilegalitatea datelor stocate și făcute accesibile datorită serviciului de găzduire. În cazul în care administratorul, datorită experienței anterioare oferite de furnizarea serviciului de găzduire, ia în considerare faptul că există o posibilitate reală ca utilizatorii să publice postari (comentarii) care sunt defăimătoare pentru anumite persoane, din cauza conținutului unei publicații de presă specifice, în cadrul căreia utilizatorii publică anonim si nu ia măsuri, în ciuda faptului că angajează oameni care elimină în mod activ posturile ce amenință interesele economice ale administratorului (cum ar fi publicitatea) și, în ciuda faptului că filtrul de limbaj automat este ineficient – atunci in aceasta situatie se considera ca administratorul avea cunostinta de respectivele comentarii. Cunoașterea de către administrator a comentariilor exclude posibilitatea invocării articolului 15 din Legea privind furnizarea de servicii prin mijloace electronice. “
În plus, Curtea Supremă a reamintit că, în toate cazurile care privesc încălcarea drepturilor omului, se presupune că această încălcare a fost ilegală. Este obligația făptuitorului de a dovedi contrariul – sarcina probei este inversată, astfel încât autorul trebuie să convingă instanța că cererile defăimătoare au fost justificate în circumstanțele cauzei (de exemplu, deoarece acestea au vizat o chestiune de importanță publică). Curtea a declarat că regula inversă a sarcinii probei se aplică și cazurilor de găzduire a datelor.
Prin aplicarea acestui raționament la faptele cauzei, Curtea Supremă a concluzionat că “Fakt” nu a respins prezumția de nelegalitate. Potrivit Curții, administratorul ar fi trebuit să demonstreze că nu știa despre nelegalitatea comentariilor pe care le-a găzduit și că a aflat de ele doar prin cererea de chemare in judecata.
Hotărârea pare să fie în concordanță cu hotărârea pronunțată în cauza Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), Delfi AS împotriva Estoniei, (sau Rolf Anders, Daniel Pihl vs Suedia) în care Curtea a constatat că nu este o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului că un administrator al unui site de știri a fost tras la răspundere pentru comentariile defăimătoare prezentate de cititorii săi. O astfel de hotărâre a fost neașteptată, cu comentarii care declară că este o “lovitură serioasă pentru libertatea de exprimare online“. CEDO nu a evaluat cazul din perspectiva legilor UE referitoare la găzduire și există controversă dacă decizia este compatibilă cu acestea.
Curtea Supremă din Polonia pare să meargă cu un pas mai departe decât CEDO, deoarece acordă în mod clar prioritate protecției drepturilor omului asupra regulii de ne-monitorizare a legilor privind comerțul electronic.
În urma raționamentului Curții Supreme, la 21 aprilie 2017, Curtea de Apel a decis că administratorul a încălcat drepturile personale ale domnului Giertych și a ordonat publicarea unor scuze. Motivarea scrisă a hotărârii nu este încă disponibilă. Este posibil ca cazul să nu se termine aici, deoarece editorul “Fakt” va încerca probabil să anuleze hotărârea în fața Curții Supreme.
Se pare că, din cauza dlui Giertych, administratorii site-urilor de știri din Polonia vor trebui să dedice resurse semnificative pentru a monitoriza conținutul publicat de cititorii lor.
De aici.