Starea de necesitate înlătură caracterul penal al faptei
5 minute • Alexandra Enachescu • 10 martie 2018
NOȚIUNE ȘI CARACTERIZARE
Starea de necesitate este o cauză justificativă ce înlătură caracterul penal al faptei, iar astfel făptuitorul nu va răspunde penal, fapta sa nu constituie infracțiune fiind permisă de lege.
Dispozițiile art. 20, alin. (2) C.P. prevăd: “Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.”
Se consideră fapte săvârșite în stare de necesitate:
-spargerea unui zid, a unei încuietori pentru a salva o persoană imobilizată într-o încăpere care este incendiată;
-distrugerea unui pod de lemn peste râu care, împreună cu obiectele aduse de ape, au format un baraj în calea apelor și astfel prezintă un pericol iminent de inundare a unei localități;
-sustragerea unui autovehicul pentru a transporta de urgență la spital o persoană accidentată;
-fapta de braconaj constând în salvarea unui animal aflat în pericol și luarea acestuia din pădure la domiciliul salvatorului pentru a fi îngrijit de un medic.
CONDIȚIILE STĂRII DE NECESITATE
-
PRIVITOARE LA PERICOL
- să fie imediat.
Pericolul este imediat când este pe cale să se producă (are caracter iminent). Iminența se situează în anticamera actualului și nu presupune ca pericolul să fie și instantaneu pentru că astfel nu s-ar mai permite luarea unor măsuri de salvare.
- să amenințe valorile sociale arătate în art. 20.
O faptă este considerată a fi săvârșită în stare de necesitate când a fost necesară pentru a salva de la un pericol imediat: viața, integritatea corporală, sănătatea, un bun important, un interes general
- să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală. Aprecierea se face în concret.
-
PRIVITOARE LA ACȚIUNEA DE SALVARE
-
- să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală
- să fi constituit singurul mijloc de înlăturare a pericolului.
Dacă făptuitorul avea posibilitatea să înlăture pericolul prin alte mijloace, fără a săvârși fapta prevăzută de legea penală, era obligat la acestea. E.g. S-a considerat că fapta inculpatului care a condus pe drumurile publice, fără permis, pentru a transporta la gară un prieten venit în vizită, a cărui locuință și bunuri erau expuse pericolului unei inundații, câtă vreme existau și alte posibilități pentru a transporta la gară în timp util pe cel interesat, nu este justificată => va răspunde penal.
-
- prin acțiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Dacă prin faptă s-au cauzat urmări mai grave, fapta s-a făcut cu depășirea limitelor, iar în acest caz avem 2 ipostaze:
-făptuitorul nu și-a dat seama în momentul săvârșirii faptei că urmările vor fi vădit mai grave => exces neimputabil, nu răspunde penal
-făptuitorul și-a dat seama => fapta este nejustificată și imputabilă, constituie infracțiune, atrage răspunderea penală
-
- fapta de salvare să nu fie săvârșită de către sau pentru a salva o persoană care avea obligația de a înfrunta pericolul.
Este vorba de profesiile care prin natura lor îl obligă pe profesionist să înfrunte pericolul, iar acesta nu poate invoca starea de necesitate pentru a se apăra de răspundere în cazul neîndeplinirii obligației. Spre exemplu, pompierul care are obligația de a localiza incediul ori medicul ce are obligația de a merge într-o zonă contaminată pentru a îngrijii bolnavii nu poate invoca în astfel de condiții starea de necesitate.
Starea de necesitate NU are drept consecință și înlăturarea răspunderii civile fiindcă de cele mai multe ori prejudiciul este adus unei persoane nevinovate de ivirea pericolului (art. 1361 și art. 1362 C. civ.). Când pericolul s-a produs ca urmare a conduitei persoanei care a și suferit prejudiciul, atunci este înlăturată și răspunderea civilă.
Bibliografie: Constantin Mitrache și Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul juridic