Statul român în viziunea Constituţiei
5 minute • Mihai Alexandru-Laurentiu • 10 decembrie 2017
Constituţia României nu debutează intâmplător cu o definire şi o configurare a aspectelor statalităţii româneşti. Poziţia pe care articolul referitor la statul român o are indică importanţa primordială: toate celelalte dispoziţii constituţionale isi găsesc fundamentul juridic în existenţa statului şi a trăsăturilor acestuia, astfel cum sunt prevăzute.
Principiile generale enumerate la inceputul Constituţiei contribuie la edificarea imaginii statului român, reprezentând “cartea de identitate” a acestuia. În continuare vom explica şi clarifica tezele desprinse din cadrul acestui articol.
Alin. (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
- Ideea de stat-naţiune reliefată chiar de Constituţie subliniază legătura dintre cele doua componente. Statul nu este o creaţie şi o reprezentare individuală (“Statul sunt eu” – Ludovic al XIV-lea). Statul se fundamentează pe naţiune care îi exprimă “istoria, continuitatea şi mai ales comunitatea spirituala si materiala”(1).
- Consacrarea suveranităţii şi independenţei statului la nivel constituţional evidenţiază dreptul de a decide şi actiona liber în treburile interne şi externe, având şi un ecou în sfera relaţiilor internaţionale, plasând statul român pe poziţie de egalitate juridică cu ceilalţi actori ai scenei politice mondiale.
- Unitatea statului român presupune existenţa unui eşalon unic de organe centrale de stat, aplicarea uniformă a dreptului pe teritoriul acestuia, dobândirea unei singure cetăţenii de catre cetăţeni, aspecte ce vin in opoziţie cu ideea de stat federal.
- Indivizibilitatea vizează legătura vitală dintre cele trei elemente care compun statul şi imposibilitatea separării fiecăruia in parte: teritoriu, populaţie şi suveranitate.
Alin. (2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
- Forma de guvernământ republicană, asa cum este prevazută de Constituţie, presupune realizarea guvernării prin reprezentanţi aleşi după proceduri electorale. Şeful statului, preşedintele, este desemnat de către cetăţeni prin intermediul votului.
De menţionat faptul că, deşi Constituţia nu clarifică in mod expres, România este o republica semi-prezidenţială.
Alin. (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
- Statul de drept este o sintagmă a cărei semnificaţie este aceea că statul insuşi este subordonat faţă de dreptul pe care îl creează, activitatea sa desfăşurându-se într-un cadru legal, tendinţele abuzive ale structurilor statele fiind cenzurate, limitate, prevenite, iar domnia legii este recunoscută la cel mai înalt nivel.
- Natura democratică a statului român se evidenţiază prin participarea cetăţenilor la conducerea treburilor publice şi presupune ca autorităţile să se întemeieze pe voinţa poporului, exprimată fie direct, fie prin alegeri libere şi corecte. Concomitent, un alt element semnificativ îl reprezintă imperativul respectării, garantării si ocrotirii drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti fundamentale.
- Trasătura de stat social implică ideea că statului îi revine sarcina de a participa activ, venind cu soluţii pentru realizarea binelui comun. Cu scopul de a asigura un trai civilizat tuturor cetăţenilor, statul intervine prin protejarea categoriilor defavorizate şi operează prin servicii publice de protecţie şi intervenţie socială.
Alin. (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.
- Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor in stat reprezintă un garant împotriva abuzurilor şi a tiraniei, o condiţie sine qua non a cadrului democraţiei constituţionale. De asemenea, separaţia puterilor nu presupune existenţa unei barieri interpuse care să nu permită cooperarea si coordonarea de tip constituțional. Aşa cum arăta şi Curtea Constituţională, “separaţia puterilor in stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului, dimpotrivă, presupune existenţa unui control reciproc, precum si realizarea unui echilibru de forţe intre acestea“. (D.C.C nr. 637/2006)
- În România, puterea legislativă este reprezentată de Parlament, cea executivă de Guvern, respectiv Preşedinte, iar cea judecătorească de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti.
Alin. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
- Principiul esenţial al respectării Constituţiei reprezintă o obligaţie ce incumbă tuturor subiectelor de drept, fie ele autorităţi publice sau cetăţeni ori străini şi apatrizi care se află sub jurisdicţia statului român. Supremaţia Constituţiei, aspect ce relevă poziţia sa privilegiată in cadrul intregului sistem naţional de drept, repercutează nu numai in sfera juridică, ci şi in cea socio-politică “întrucât constituţia este rezultatul transformărilor economice, politice, sociale şi juridice dintr-un stat şi marchează, defineşte, conturează o etapă istorică din viaţa unei ţări.” (1)
Bibliografie
1. I. Muraru, E.S. Tănăsescu et al., Constituția României – comentarii pe articole, Ed. C.H. BECK, București, 2008
