Modificarea şi completarea statutului judecătorilor şi procurorilor
3 minute • Cosmin Cojocariu • 01 noiembrie 2016
Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
Stadiu: adoptat de Camera Deputaţilor; trimis la Senat pentru dezbateri
Proiectul de lege, adoptat în şedinţa din 24.10.2016 a Camerei Deputaţilor, în calitate de primă cameră sesizată, aduce completări şi modificări Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
ART. 96
(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
(3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.
(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
(5) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau procuror.
6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.
(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
(8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.
Alin. (7) si (8) vor avea urmatorul cuprins:
(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul este obligat să se îndrepte cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
(8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în cazurile prevăzute de prezentul articol este de cinci ani pentru cazurile în care persoana vătămată a suferit pierderi materiale şi de opt ani pentru cazurile în care persoana vătămată a fost privată de libertate.
ART. 99¹
(1) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.
(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.
(3) Nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a prevederilor legale expicite (care nu ridică probleme de interpretare) ori exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă se sancţionează cu excluderea din magistratură şi pierderea tuturor drepturilor salariale după data săvârşirii abaterii. Magistraţii care au fost excluşi din magistratură în baza acestui alineat nu mai au dreptul la pensia specială acordată magistraţilor.
(4) Toate actele încheiate de magistratul găsit vinovat în baza alin. (3), după data săvârşirii abaterii, sunt nule de drept.