pexels lt chan 5343098

Statutul jurnalistului în război

9 minute • Andreea- Bianca Colpoș • 02 martie 2022


Evoluția tehnologiei, mai ales din ultimele decenii, a adus jurnalismul de război în centrul atenției a tot ce înseamnă mass-media și jurnalism și a dat posibilitatea populației de a vedea fapte și informații în timp real, dincolo de spațiul virtual. Însă obținerea acestor informații vine cu un preț, uneori foarte scump, astfel că misiunea unui jurnalist în acest context este foarte importantă, dar totodată riscantă.

Cine? Cum? De ce? Acestea sunt câteva din întrebările la care vom răspunde, în cele ce urmează, prin acest articol.

Cine este jurnalist de război?

Pentru a vorbi despre jurnalistul de război, hai să vedem ce este, de fapt, un jurnalist. Ca să începem de la miezul problemei, analizăm definiția din DEX și observăm că jurnalistul este o persoană care practică jurnalistica, care este specializat în acest domeniu, deci este o profesie (cum este profesia de avocat, dentist, electrician, și multe altele). Profesia implică existența unor cunoștiințe specilizate în domeniu, motiv pentru care aceștia mai sunt cunoscuți ca jurnaliști profesioniști.

Dacă ne mutăm privirea către ce se întâmplă în ultimii ani în domeniul online, mai ales de când a intervenit pandemia, observăm un număr tot mai mare de bloggeri și vloggeri și nu rămâne decât să ne întrebăm dacă și ei pot fi jurnaliști, mai cu seamă în război. Ei bine, ei fac parte din categoria jurnaliștilor cetățeni – practic, orice cetățean furnizor de știri neafiliat, care informează prin intermediul Facebook-ului sau a altor rețele de socializare, precum și prin alte puncte de difuzare- bloguri, podcasturi.

Jurnalistul de război este cel care și cu ajutorul căruia sunt relatate evenimentele de război. Ți-ai dat seama din denumire, nu? Însă ce se întâmplă mai departe cu acești jurnaliști? Fie că sunt cei profesioniști, fie cetățeni, ei merg împreună cu soldații pe câmpul de luptă, fac niște poze și câteva interviuri și pleacă acasă? Ar fi frumos dacă ar fi așa..

Războiul este un concept care a stârnit interesul omului încă din cele mai vechi timpuri și, mai ales atunci, dar și acum, a fost nevoie de persoane care să relateze ce se întâmplă ”în direct” pe terenul de bătălie, fără ca populația să fie acolo. Asta este un jurnalist de război, însă pe cât de simplu pare, pe atât de greu este, mai ales dacă ne gândim la implicațiile emoționale ale unui astfel de eveniment și la pericolul eminent de a relata de la fața locului.

Cum sunt protejați jurnaliștii în război?

Atacurile imprevizibile, dezvoltarea continuă a numeroase tipuri de arme crește ”riscul meseriei” ca un jurnalist în război să fie amenințat, luat drept ostatic, rănit sau chiar ucis. Acestea sunt doar câteva aspecte care conturează pericolul iminent la care aceștia se expun, prezentate și de către Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor în contextul actual al războiului și nu numai.

Problema protecției jurnaliștilor în astfel de situații a prezentat interes de multă vreme și este ”susținută” atât prin intermediul unor reglementări la nivel internațional, dar și prin organizațiile nonprofit (Reporteri fără frontiere, Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor, e.t.c) care susțin cauza. La nivel european, Federația Europeană a Jurnaliștilor (EFJ), o organizație cu aproape 30 de ani vechime, este cea care ”militează” pentru apărarea libertății de exprimare a jurnaliștilor și a drepturilor lor sociale, precum și protejarea acestora în caz de pericol, sub aripa sa fiind mai mult de 32.000 de jurnaliști din 45 de țări.

Pentru o mai bună protecție, s-a apelat tot mai des la înrolarea jurnaliștilor în Federația Internațională Jurnaliștilor. Ei sunt înregistrați și li se înmânează o legitimație internațională de presă, fapt care le oferă ”un plus de siguranță” (de regulă, ei deja au o legitimație la nivel național). Deci nu se duc de capul lor să ia niște interviuri.

Pentru pură curiozitate, așa arată legitimația unui jurnalist din Federația Internațională a Jurnaliștilor, in and out.

În ceea ce privește legislația, după o privire de suprafață, s-ar părea că dreptul umanitar nu oferă protecție jurnaliștilor, însă dacă ne uităm mai atent, avem la îndemână cele 4 Convenții de la Geneva (la care este parte și România) care, fiecare în parte, reglementează anumite aspecte privind viața persoanelor în timp de război. Mai exact, analizăm art. 79 din Protocolul adițional I al Convenției de la Geneva din 1949 cu privire la protecția persoanelor civile în timp de război intitulat ”Măsuri de protecţie a ziariştilor”:

Ei vor fi protejaţi, în această calitate, în conformitate cu Convenţiile şi cu prezentul Protocol, cu condiţia de a nu întreprinde nici o acţiune care să contravină statutului lor de persoane civile şi fără a renunţa la dreptul corespondenţilor de război acreditaţi pe lângă forţele armate de a beneficia de statutul prevăzut la art. 4 alin. 4 al celei de-a III-a Convenţii.

Ei vor fi protejaţi, în această calitate, în conformitate cu Convenţiile şi cu prezentul Protocol, cu condiţia de a nu întreprinde nici o acţiune care să contravină statutului lor de persoane civile şi fără a renunţa la dreptul corespondenţilor de război acreditaţi pe lângă forţele armate de a beneficia de statutul prevăzut la art. 4 alin. 4 al celei de-a III-a Convenţii.

Ei vor putea obţine o carte de identitate conformă modelului ataşat anexei nr. 2 a prezentului Protocol. Această legitimaţie care va fi eliberată de guvernul statului ai cărui resortisanţi sunt, sau pe teritoriul căruia ei îşi au reşedinţa, sau în care se află agenţia sau organul de presa care îi foloseşte, va atesta calitatea de ziarist a titularului ei.

Altfel spus, pentru a înțelege mai bine întreaga sferă de protecție oferită jurnaliștilor este necesar ca, în loc de cuvântul ”civil” (așa cum este utilizat în Convențiile de la Geneva) punem cuvântul ”jurnalist” și…voila, avem drepturile jurnalistului în război. Pe scurt, ne-am putea referi la:

  • dreptul de a li se acorda îngrijiri medicale în caz de nevoie
  • este interzis să fie atacați (excepție situația în care ei înșiși participă la ostilități)
  • au dreptul de însoți forțele armate
  • este interzisă violența asupra vieții și sănătății acestora, tortura, chinuri
  • sunt interzise atingerile aduse demnităţii persoanelor (adică tratamente umilitoare)
  • sunt interzise condamnările pronunţate şi execuţiile efectuate fără o judecată prealabilă, dată de un tribunal constituit în mod regulat, însoţită de garanţii judiciare

De ce riscuri? Care sunt ele?

Inevitabil sau nu, orice meserie implică riscuri. Ultimele decenii și numărul tot mai mare de jurnaliști victime au arătat clar riscul la care se expun profesioniștii din domeniul mass-media pentru că ei încep să fie direct vizați și hop.. se începe un ”atac” asupra lor și se încalcă și dreptul internațional umanitar.

Jurnaliștii și alți profesioniști media care lucrează în zonele de război se confruntă cu multe pericole inerente desfășurării unor astfel de operațiuni militare. Cum s-ar spune, ei în loc să fugă de luptă, o caută. Cel mai mare pericol este totuși atacarea lor directă și efectivă din prisma muncii lor, pentru că nu de multe ori cea mai dură lovitură în război a primit-o adevărul. (dovadă și zbuciumul din ultimele zile din teritoriul vecinilor noștri). Rapoartele mass-media precise și imparțiale transmise din zonele de conflict servesc unui interes public fundamental: în era informației, imaginile și știrile pot avea un impact decisiv asupra rezultatului conflictelor armate. Astfel că cenzura și refuzul primit de jurnaliști pentru a-și îndeplini datoria se transformă în ură, hărțuire și por merge până la acte de violență conștiente asupra acestora și chiar luarea ca ostatici. Nu sunt puține dovezile cu privire la modul în care acești jurnaliști sunt tratați.

Concluzie

Reglementări pentru protecția și statutul jurnaliștilor sunt destule și constituie un temei bun pentru apărarea lor, însă modul de aplicare și respectare a acestor reguli este deficitar, astfel că protecția acestor oameni în momente dure ajunge uneori să fie pusă sub semnul întrebării. De aceea, deși sunt suficiente trebuie mai multă muncă pentru implementarea lor- cu cât mai mult, cu atât mai bine.

Privind lucrurile din confortul de acasă, probabil nu este conștientizat întotdeauna pericolul la care ei se supun și este văzută numai partea ”interesantă” a meseriei (excesul de adrenalină), însă doar pentru că nu îl vedem sau nu este arătat, nu înseamnă că nu este acolo. La finalul zilei, dincolo de meserie, sunt oameni și au nevoie de protecție și sprijin ca la final să ”beneficiem” și noi de produsul final al muncii lor.

Fotografie creată de LT Chan, de la Pexels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.