Stii ca orice societate poate imprumuta o alta societate din cadrul unui grup de societati?
3 minute • Andreea Banu • 08 noiembrie 2016
În prezent, în anumite situații, sistemul bancar nu mai este suficient pentru a răspunde nevoilor de finanțare ale societăților, iar operațiile comerciale și financiare în cadrul grupurilor de socieățti s-au diversificat și au devenit mai complexe în contextul globalizării.
În aceste circumstanțe a apărut cash poolingul, o noțiune relativ nouă în Romania, dar care începe să cunoască o popularitate din ce în ce mai mare.
Conceptul de cash pooling reprezintă o structură de management al lichidităților, un obiectiv important al contabilității la nivelul unui grup de societăti, deoarece presupune utilizarea optimă a resurselor financiare disponibile în cadrul grupului pentru acoperirea nevoilor financiare a fiecărei entități (optimizarea fluxului de lichidități din cadrul grupului). Unul dintre cele mai mari avantaje ale acestor structuri este reprezentat de reducerea costurilor ocazionate de finanțarea obținută din surse externe grupului (e.g. bănci).
Participanții la cash pooling sunt :
- coordonatorul structurii – “pool leader”, care administrează contul principal și care poate fi compania-mamă din cadrul grupului sau orice altă entitate (se poate să existe o companie responsabilă exclusiv de desfășurarea acestor relații);
- participanții la structură, id est societățile membre ale grupului;
- instituția bancară unde participanții au deschise conturile.
Două dintre cele mai importante modalități de desășurare a unei astfel de operații, din punctul de vedere al frecvenței utilizării sale în pratică, sunt cash poolingul real și cel noțional.
În cadrul cash poolingului real sau fizic, fondurile aflate în subconturi separate (solduri creditoare) sunt transferate în mod automat de la sau către un cont principal, din care ulterior vor fi transferate sumele pentru a compensa soldurile negative ale celorlalti participanți (solduri debitoare). Acest tip de cash pooling poate fi utilizat pentru multe societăți aflate inclusiv în țări diferite, însă într-o monedă unică. Transferul fondurilor între participanți este explicat prin realizarea de împrumuturi în cadrul grupului de societăți.
La același rezultat se ajunge și în cazul cash poolingului noțional, însă acesta reprezintă o formă simplificată a celui real, pentru că transferurile între conturile participanților nu se mai realizează. Cumularea soldurilor fiecărei entități este făcută virtual de către coordonatorul structurii – dacă soldul contului principal este excedentar, suma este depozitată la bancă, iar când acesta este deficitar, coordonatorul va lua un împrumut de la bancă. Deși, spre deosebire de cel real, cash poolingul noțional nu trebuie făcut într-o singură monedă, el este foarte complex din cauza implicării băncilor și este restricționat în multe state, cel real rămânând astfel preferat.
