jurnalist

Sunt jurnaliștii exceptați de la regulile privind prelucrarea datelor personale?

8 minute • Ana-Maria Udriste • 28 februarie 2019


Nota autorului: în nebunia cu GDPR, oamenii tind să uite un lucru – avem nevoie de anumite informații, care pot include date personale pentru a fi … informați. O sursă bună de informare o reprezintă materialele redactate de jurnaliști care pot schimba la un moment dat decizii-cheie (alegeri prezidențiale, de exemplu, ca urmare a unor divulgări). Dacă aceștia nu ar mai putea folosi aceste informații, unde s-ar ajunge?

Ce prevede GDPR?

Conform legislației europene privind protecția datelor, jurnaliștii se bucură de anumite scutiri de reglementare atunci când prelucrează date cu caracter personal în scopuri jurnalistice, echilibrând dreptul la protecția datelor cu caracter personal cu principiul libertății de exprimare (art. 85 alin. 1 din Regulamentul GDPR).
O întrebare care a declanșat însă o dezbatere este dacă așa-zișii jurnaliști cetățeni, cum ar fi bloggerii, se pot baza pe derogare și în scopuri jurnalistice. În hotărârea din 14 februarie 2019 din cauza Sergejs Buivids împotriva Datu valsts inspekcija, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a răspuns afirmativ la această întrebare.
Nota autorului: Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Uniunii Europene la data de 12 mai 2014 și care poate fi accesat aici se prevede că  ”Jurnaliștii, prin activitatea lor de dezvăluire a abuzurilor de putere, de informare privind corupția și de punere sub semnul întrebării a opiniilor primite, sunt adesea expuși riscului specific de intimidare și violență. Astfel de atacuri și intimidări – deseori însoțite de un refuz din partea autorităților statului de a ancheta efectiv și de a pune capăt impunității pentru astfel
de acte – reprezintă un atac nu numai asupra victimei, dar pot, de asemenea, să limiteze
posibilitatea publicului de a primi informații și idei. Eforturile de protejare a jurnaliștilor nu ar trebui să se limiteze la persoanele recunoscute în mod oficial ca jurnaliști, ci ar trebui să includă, de asemenea, personalul de sprijin, precum și alte categorii, cum ar fi „cetățenii jurnaliști”, bloggerii, activiștii din cadrul mijloacelor de comunicare sociale și apărătorii drepturilor omului, care folosesc noile mijloace de comunicare în masă pentru a atinge un public larg. Eforturile de a pune capăt impunității pentru infracțiunile săvârșite împotriva jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mass-mediei trebuie să fie asociate cu apărarea și protejarea apărătorilor drepturilor omului”.

Postarea unui videoclip pe YouTube

Domnul Buivids ar fi încălcat legislația națională întrucât a publicat pe site‑ul internet www.youtube.com o înregistrare video, efectuată chiar de acesta, a audierii sale în incinta unei secții a poliției naționale în cadrul unei proceduri contravenționale. Autoritatea letonă pentru protecția datelor (Datu valsts inspekcija) și două instanțe administrative au crezut că videoclipul domnului Buivids încalcă Legea privind protecția datelor personale din Letonia (Fizisko personu datu aizsardzības likums). În acest context, Curtea Supremă a Letoniei a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) două întrebări preliminare.
Prin intermediul primei sale întrebări preliminare, Curtea Supremă a Letoniei a dorit să știe dacă înregistrarea și publicarea ulterioară a acestei înregistrări se încadrau în domeniul de aplicare al Directivei 95/46. Normal, CJUE a confirmat că o imagine înregistrată a unei persoane fizice identificate sau identificabile reprezintă date cu caracter personal și că înregistrarea acestei înregistrări și publicarea ulterioară trebuie considerate prelucrări de date cu caracter personal.
Cea de a doua și mai interesantă întrebare era dacă domnul Buivids ar putea invoca derogarea în scopuri jurnalistice, astfel cum prevede articolul 9 din Directiva 95/46 (din care articolul 85 din GDPR este un echivalent dur – a se vedea mai jos ). Deși legea letonă privind presa și alte mijloace de informare în masă prevede că numai jurnaliștii profesioniști, definiți ca persoane angajate de o organizație de știri sau înregistrate ca jurnalist de către asociația de presă, pot face acest lucru.

Ce înseamnă, de fapt, jurnalismul?

Bazându-se pe jurisprudența sa anterioară, CJUE a afirmat că noțiunea de “jurnalism” ar trebui interpretată în sens larg. În plus, rezultă din lucrările pregătitoare ale Directivei 95/46 că scutirile și derogările prevăzute la articolul 9 din Directiva 95/46 nu se aplică numai societăților media, ci tuturor celor care desfășoară activități jurnalistice. În consecință, CJEU a afirmat că faptul că domnul Buivids nu a fost considerat jurnalist în temeiul legislației naționale nu ar putea duce automat la concluzia că nu se poate baza pe derogare în scopuri jurnalistice.
Prin urmare, trebuie făcut un exercițiu de echilibru de către instanțele naționale pentru a identifica scopul unei asemenea postări și ce se urmărește prin ea. Exact cum a afirmat și CJUE ” nu se poate considera că orice informație publicată pe internet, care privește date cu caracter personal, se încadrează în noțiunea „activități jurnalistice” și beneficiază în acest sens de exceptările și de derogările prevăzute la articolul 9 din Directiva 95/46”.

Factorul decisiv

CJUE a declarat că criteriul decisiv este dacă singurul scop al înregistrării și al publicării videoclipului a fost să divulge publicului informații, opinii sau observații. În acest scop, Curtea Supremă a Letoniei ar putea lua în considerare în special faptul că videoclipul în cauză a fost publicat cu intenția de a atrage atenția asupra presupuselor practici de maltratare a poliției care au avut loc în timpul declarației sale.
Astfel, CJUE a afirmat că domnul Buivids ar putea invoca derogarea în scopuri jurnalistice, cu condiția ca unicul scop al înregistrării și al publicării videoclipului să fie dezvăluirea publică a informațiilor, a opiniilor sau a ideilor.
Prin urmare, revine instanțelor naționale sarcina de a analiza în mod obiectiv scopul înregistrării și publicării videoclipului în cauză – a fost acesta făcut public cu unicul scop de a informa publicul asupra unor chestiuni de interes sau nu?

Decizia Curții

Având în vedere cele de mai sus, CJUE a răspuns întrebărilor preliminare după cum urmează:
1) Articolul 3 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul de aplicare al acestei directive înregistrarea video a unor agenți de poliție în incinta unei secții de poliție, în timpul unei audieri, și publicarea materialului video astfel înregistrat pe un site internet de materiale video pe care utilizatorii le pot trimite, viziona și distribui.
2) Articolul 9 din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că împrejurări de fapt precum cele din cauza principală, și anume înregistrarea video a unor agenți de poliție în incinta unei secții de poliție, în timpul unei audieri, și publicarea materialului video astfel înregistrat pe un site internet de materiale video pe care utilizatorii le pot trimite, viziona și distribui, pot constitui o prelucrare de date cu caracter personal numai în scopuri jurnalistice, în sensul acestei dispoziții, atât timp cât reiese din acest material video că înregistrarea și publicarea menționate au ca unic scop aducerea la cunoștința publicului a unor informații, opinii sau idei, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Impactul practic

Deși hotărârea a fost pronunțată după intrarea în cerere a GDPR, aceasta se referă la o dispoziție a Directivei 95/46.
Cu toate acestea, articolul 85 din GDPR este foarte asemănător cu articolul 9 din Directiva 95/46 – deși Directiva 95/46 se referea la “prelucrarea datelor cu caracter personal efectuate exclusiv în scopuri jurnalistice” , articolul 85 din GDPR menționează “prelucrarea efectuată pentru scopuri jurnalistice” . Cu alte cuvinte, cuvântul “exclusiv” nu mai există.
Ca rezultat, lecțiile din hotărârea Buivids vor fi relevante și în ceea ce privește excepțiile de jurnalism din cadrul GDPR.
Citește și tot ce am scris despre GDPR până acum aici.


Ai nevoie de ajutor în GDPR? Echipa noastră te poate ajuta cu implementarea:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *