Tot ce trebuie să știi despre TVA
10 minute • Raluca Dumitrascu • 22 martie 2017
Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului care este aplicat asupra bunurilor şi serviciilor, direct proporţional cu preţul acestora, indiferent de numărul de operaţiuni care au loc în procesul de producţie şi de distribuţie anterior etapei în care este perceput impozitul[1].
Taxa pe valoare adăugată prezintă numeroase avantaje pentru stat deoarece are un randament fiscal ridicat prin faptul că este platită in mod obligatoriu de către toţi beneficiarii operaţiunilor supuse impozitării, nu presupune cheltuieli mari de percepere şi nu este susceptibila de evaziuni fiscale[2].
Mai mult decât atât, acest tip de impozit este stabil, întrucât nu se modifică în funcţie de conjunctura economică şi este elastic, aşa încât el poate fi majorat sau micşorat în funcţie de nevoile bugetului de stat. Această majorare sau micşorare se poate realiza prin modificarea cotei de impozitare.
Acest tip de impozit este comun pentru statele din Uniunea Europeana şi ocupă un loc principal între impozitele indirecte, el reprezentând o cerinţă şi o obligaţie pentru statele membre ale Uniunii Europene cu câteva excepţii, cum ar fi Insulele Canare si Muntele Athos.[3].
Taxa pe valoare adăugată a fost precedată de taxa proporţională introdusă asupra plătitorilor, impozitul pe cifra de afaceri, taxe unice pentru diferite produse, taxa unică asupra producţiei şi de sistemul plăţilor fracţionare.
În ceea ce priveşte sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată, sunt cuprinse următoarele:
Art. 268 din Codul fiscal prevede operatiunile impozabile: „(1) Din punctul de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în Romania cele care îndeplinesc cumulativ urmatoarele condiţii:
- Operaţiunile care, în sensul art. 270-272 din C.fisc., constituie sau sunt asmilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;
- Locul de livare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, in conformitate cu prevederile art. 275 si 278;
- Livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoană impozabilă.
Importul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul Uniunii Europene de bunuri care se află sau nu în liberă circulaţie în înţelesul art. 29 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene[4].
În sensul Titlului VII, Capitolul IX din Codul fiscal, reprezintă operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei următoarele:
- livrarea de bunuri
- prestarea de servicii
- schimbul de bunuri şi servicii
- achiziţiile intracomunitare de bunuri
Mecanismul taxei pe valoare adăugată
Aşa cum am arătat anterior, taxa pe valoare adăugată este un impozit care se calculează lunar ca diferenţă între taxa pe valoare adăugată colectată (aferentă operaţiunilor impozabile) şi taxa pe valoare adăugată deductibilă (aferentă achiziţiei de bunuri şi servicii). Acest calcul se realizează pe baza decontului de TVA.
În ceea ce priveşte perioada fiscală a taxei, aceasta este reprezentată de luna calendaristică. Astfel, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează TVA, persoanele înregistrate ca persoane plătitoare trebuie să întocmească şi să depună la organul fiscal competent decontul de TVA unde sunt evidenţiate, pe două coloane separate, TVA colectată şi TVA deductibilă[5]. Între aceste două coloane se realizează operaţiunea matematică de scădere, iar rezultatul poate fi negativ sau pozitiv.
Dreptul de deducere prevăzut la art. 167 din Directiva 2006/112/CE face parte integrantă din mecanismul TVA şi, în principiu, nu poate fi limitat. Au acest drept de deducere numai persoanele impozabile înregistrate la organele fiscale ca plătitoare de TVA, iar acest drept ia naştere în momentul exigibilităţii taxei.
Cotele sunt prevazute in art. 291 din Codul fiscal, dupa cum urmeaza:
Cota standard se aplica asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse, iar nivelul acesteia este 19% începând cu data de 1 ianuarie 2017.
Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:
- Livrarea de proteze şi accesorii ale acestora;
- Livrarea de produse ortopedice;
- Livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
- Cazarea în cadrul sectorului hotelier;
- Livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice, animale şi păsări vii din specii domestice, seminţe, plante şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele;
- Seriviciile de restaurant şi de catering.
Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări de bunuri şi prestări servicii:
- Manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste;
- Servicii constand în permiterea accesului la obiective turistice, evenimente sportive, cinematografe;
- Livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale.
Termenul de plată
Taxa pe valoare adăugată se datorează odată cu depunerea decontului lunar de TVA, aşadar până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a calculat TVA de plată.
Obiectul sau materia impozabilă
În funcţie de felul operaţiunii impozabile, baza de impozitare poate fi constituită din:
1) Pentru operaţiunile interne
- Tot ceea ce constituie contrapartidă obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii;
- Compensaţia aferentă în cazul operaţiunilor prevăzute la art. 270 alin.(3) lit. c) din C.fisc.;
- Suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de servicii pentru operaţiunile prevăzute la art. 271 alin. (4) din C.fisc.;
- Valoarea de piaţă în cazul livrării de bunuri sau prestării de servicii pentru care beneficiarul este o persoană afiliata furnizorului sau prestatorului.
Prin valoare de piaţă întelegem suma totală pe care, pentru obţinerea bunurilor ori serviciilor în cauză, la momentul respectiv, un client aflat în aceeaşi etapa de comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ar trebui să o plătească în condiţii de concurenţă loială unui furnizor ori prestator independent de pe teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă taxei[6].
Elementele care se exclud din baza de impozitare se găsesc precizate în art. 286 alin. (4) din C.fisc.
- Pentru operaţiunile de import
Pentru importul de bunuri, baza de impozitare este consituită din valoarea în vamă a bunurilor, stabilita in conformitate cu legislaţia în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte taxe datorate în afara României, precum şi cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepţia taxei pe valoare adăugată, care urmează a fi percepută.
Subiect impozabil este orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţile economice de natură celor definite de lege, respectiv activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor liberale sau asimilate acestora, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Poate fi subiect impozabil:
- Persoana impozabilă – orice persoană care desfaşoară o activitate economică, de o manieră independentă şi indiferent de loc, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi[7];
- Instituţiile publice, pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, daca tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurenţiale;
- Instituţiile publice, pentru activităţile desfăşurate în aceleaşi condiţii legale ca şi cele aplicabile operatorilor economici;
- Orice entităţi a căror finanţare ester reglementată prin legi sau hotărâri ale Guvernului, pentru activităţile prevăzute prin actul normativ de înfiinţare, care nu creează distorsiuni concurenţiale, nefiind desfăşurate şi de alte persoane impozabile.
Obligaţiile subiectelor impozabile
- Înregistrarea la organele fiscale
- Evidenţa operaţiunilor impozabile şi depunerea decontului
- Calculul şi plata taxei pe valoare adăugată
În ceea ce priveşte înregistrarea la organele fiscale, persoanele care realizează operaţiuni impozabile şi/sau scutite de TVA cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA la organul fiscal competent în următoarele situaţii:
- La înfiinţare, dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri peste plafonul de scutire prevăzut de dispoziţiile Codului fiscal referitoare la TVA[8];
- La înfiinţare, dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri sub plafonul de scutire prevăzut de dispoziţiile Codului fiscal referitoare la TVA, dar optează pentru aplicarea regimului normal de TVA;
- După înfiinţare, în mod obligatoriu, dacă depăşeşte plafonul de scutire prevăzut de dispoziţiile Codului fiscal referitoare la TVA, în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a depăşit acest plafon;
- După înfiinţare, dacă cifra de afaceri realizată este sub plafonul de scutire pre văzut de dispoziţiile Codului fiscal referitoare la TVA, dar doreşte să opteze pentru aplicarea regimului normal de TVA.
În privinţa evidenţei operaţiunilor impozabile şi depunerea decontului, persoanele impozabile, înregistrate ca plătitori de TVA, au următoarele obligaţii din punct de vedere al evidenţei operaţiunilor impozabile:
- Să ţină evidenţa contabilă potrivit legii;
- Să asigure condiţiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informaţiilor şi conducerea evidenţelor;
- Să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare;
- Să contabilizeze distinct veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiunile asocierilor în participaţiune.
Persoanele înregistrate ca plătitori de TVA trebuie să întocmească şi să depună la organul fiscal competent, pană la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de TVA.
Calcularea corectă şi plata la termenul legal a taxei pe valoare adăugată revine persoanei obligate la plata TVA-ului. Persoana obligată la plata TVA-ului trebuie să achite TVA datorată, stabilită prin decontul întocmit pentru fiecare perioadă fiscală la trezoreria în raza căreia îşi are sediul sau domiciliul fiscal.
Pentru persoana obligată la plata TVA care nu are sediul sau domiciliul stabil în România, există obligaţia ca aceasta să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care trebuie să îndeplinească obligaţiile ce ii revin ca plătitor de TVA.
Bibliografie
- Dispoziţiile din Codul fiscal referitoare la taxa pe valoare adăugată (Titlul VII)
- Dan Drosu Şaguna, Daniela Iuliana Radu, Drept fiscal: fiscalitate, obligaţii fiscale, declaraţii fiscale, Ed. CH. Beck, Bucureşti, 2016
- Dan Şova, Drept fiscal, ed. a II-a, Ed. Solomon, Bucureşti, 2015
- Dan Drosu Şaguna, Tratat de drept financiar şi fiscal, Ed. ALL BECK, Bucureşti, 2001
[1] Art. 1 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată
[2] D.D.Şaguna, op.cit., p. 810
[3] Art. 267 din C.fisc. referitor la aplicarea teritorială a taxei pe valoare adăugată
[4] Art. 274 din C.fisc.
[5] D. Şova,op.cit., p. 163
[6] D.D. Şaguna,D.I.Radu, op.cit, p. 197
[7] Art. 269 din C.fisc.
[8] Art. 310 alin. (1) din C.fisc. instituie un regim special de scutire pentru întreprinderile mici de 220.000 lei