Transferul unei întreprinderi sau unități și păstrarea drepturilor lucrătorilor
16 minute • Ana-Maria Udriste • 21 septembrie 2019
1. Numărul cauzei – Cauza C‑200/16
2. Părțile: Securitas – Serviços e Tecnologia de Segurança SA împotriva ICTS Portugal – Consultadoria de Aviação Comercial SA, Arthur George Resendes și alții
3. Cuvinte-cheie
„Trimitere
preliminară – Directiva 2001/23/CE – Articolul 1 alineatul (1) – Transfer de
întreprindere sau de unitate – Menținerea drepturilor lucrătorilor – Obligație
de preluare a lucrătorilor de către cesionar – Prestarea de servicii de pază și
de securitate efectuată de o întreprindere – Cerere de ofertă – Atribuirea
contractului altei întreprinderi – Nepreluarea personalului – Dispoziție
națională care exclude din «noțiunea de transfer al unei întreprinderi sau al
unei unități» pierderea unui client de către un operator în urma atribuirii
unui contract de achiziții de servicii altui operator”
4. Cadrul juridic UE
Dreptul Uniunii
Considerentul (3)
al Directivei 2001/23 are următorul cuprins:
„Sunt necesare
dispoziții pentru protecția lucrătorilor în cazul schimbării angajatorului, în
special pentru a asigura că drepturile acestora sunt menținute.”
Considerentul (8)
al acestei directive are următorul cuprins:
„Din considerente
de securitate și transparență juridică, a fost necesară clarificarea noțiunii de
transfer, în temeiul jurisprudenței Curții de Justiție. Această clarificare nu
a modificat domeniul de aplicare al Directivei 77/187/CEE, astfel cum a fost
interpretată de Curtea de Justiție.”
Articolul 1
alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2001/23 prevede:
„(a) Prezenta directivă se aplică în cazul
oricărui transfer al unei întreprinderi, unități sau al unei părți de
întreprindere sau de unitate către un alt angajator, ca rezultat al unei
cesiuni convenționale sau al unei fuziuni.
(b) Sub rezerva literei (a) și a următoarelor
dispoziții ale prezentului articol, se consideră transfer în sensul prezentei
directive cel al unei unități care își menține identitatea, înțeleasă ca
ansamblu organizat de mijloace, care are obiectivul de a desfășura o activitate
economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară.”
Potrivit
articolului 3 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2001/23:
„Drepturile și
obligațiile cedentului care decurg dintr‑un contract de muncă sau un raport de muncă existent la data
transferului, în cazul unui astfel de transfer, sunt transferate cesionarului.”
5. Cadrul juridic național
Dreptul portughez
– Codul Muncii
Potrivit
articolului 285 din codigo do trabalho (Codul muncii), aprobat prin Legea nr.
7/2009 din 12 februarie 2009:
„1. În cazul transferului, cu orice titlu, al
dreptului de proprietate asupra întreprinderii sau a unității sau a unei părți
de întreprindere sau de unitate care constituie o unitate economică, cesionarul
se subrogă în poziția angajatorului în ceea ce privește contractele de muncă
ale respectivilor lucrători și preia răspunderea pentru plata amenzilor
aplicate în cazul unei încălcări a dreptului muncii.
2. În următorul an de la data efectuării
transferului, cedentul răspunde în solidar pentru obligațiile născute până la
această dată.
3. Dispozițiile alineatelor anterioare sunt
aplicabile și în cazul transferului, al cesiunii sau al preluării în gestiune
directă a exploatării întreprinderii, a unității sau a entității economice, iar
în cazul cesiunii sau al preluării în gestiune directă, răspunderea solidară
revine ultimei persoane care a exercitat anterior exploatarea.
4. Dispozițiile alineatelor anterioare nu
sunt aplicabile în cazul lucrătorului care, înainte de transfer, a fost transferat
de cedent unei alte unități sau entități economice, în sensul articolului 194,
menținându‑l în serviciul său,
exceptând răspunderea cesionarului în materie de plată a amenzilor aplicate în cazul unei încălcări a dreptului muncii.
5. Entitate
economică înseamnă ansamblul organizat de mijloace care are obiectivul de a
desfășura o activitate economică centrală sau auxiliară.
6. Nerespectarea
normelor prevăzute la alineatul 1 de mai sus și în prima parte a alineatului 3
constituie o încălcare foarte gravă.”
Convenția
colectivă
Clauza nr. 13 din
convenția colectivă de muncă încheiată în anul 2011 între Associação de
Empresas de Segurança Privada (Asociația Întreprinderilor de Securitate
Privată), Associação Nacional das Empresas de Segurança (Asociația Națională a
Întreprinderilor de Securitate) și, în special, Sindicato dos Trabalhadores dos
Serviços de Portaria, Vigilância, Limpeza, Domésticas e Actividades Diversas
(Sindicatul Lucrătorilor din cadrul Serviciilor de Pază, de Supraveghere, de
Curățenie Domestică și alte Activități), publicat în Boletim do Trabalho e
Emprego (Buletinul muncii și al ocupării forței de muncă) nr. 17/2011 prevede:
„1. În cazul transferului, cu orice titlu, al
dreptului de proprietate asupra întreprinderii sau a unității sau a unei părți
de întreprindere sau de unitate care constituie o unitate economică, cesionarul
se subrogă în poziția angajatorului în ceea ce privește contractele de muncă
ale respectivilor lucrători.
2. Pierderea unui client de către un
operator ca urmare a atribuirii contractului de servicii unui alt operator nu
este inclusă în noțiunea de transfer al unei întreprinderi sau al unei
unități.”
6. Situația de fapt
Domnul Resendes
și alte șaisprezece persoane, în calitatea lor de salariați ai ICTS, au
exercitat, până la 14 iulie 2013, funcții de pază în instalațiile (portul de
agrement, portul comercial și cheiul) aparținând Portos dos Açores SA situate
în Ponta Delgada (Portugalia), în temeiul unui contract încheiat între aceasta
din urmă și ICTS.
La 17 ianuarie
2013, Portos dos Açores a lansat o cerere de oferte pentru prestarea de
servicii de pază și de securitate preventivă a instalațiilor sale din Ponta
Delgada. La 17 aprilie 2013, acest contract a fost atribuit Securitas.
Securitas a
început să execute prestarea de servicii de pază și de securitate la 15 iulie
2013. Aceasta a furnizat agenților de securitate afectați executării acesteia
echipamente radiofonice care îi aparțineau, precum și uniforme identice cu
logoul întreprinderii.
Securitas i‑a
informat de asemenea pe domnul Resendes și pe celelalte șaisprezece persoane
vizate că nu făceau parte din personalul său și că angajatorul lor rămânea
ICTS. În consecință, aceștia au introdus în fața Tribunal do Trabalho de Ponta
Delgada (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Ponta Delgada, Portugalia)
acțiuni împotriva Securitas și a ICTS prin care solicitau obligarea Securitas
sau, cu titlu subsidiar, a ICTS la recunoașterea faptului că aceștia făceau
parte din personalul său și la plata salariilor lor, precum și a dobânzilor de
întârziere începând cu 15 iulie 2013 sau, pentru trei dintre aceștia, o
indemnizație pentru concediere abuzivă.
Această instanță
a admis acțiunile și din această cauză, Securitas a declarat apel împotriva
acestei hotărâri la Tribunal da Relação de Lisboa (Curtea de Apel din Lisabona,
Portugalia), care a confirmat hotărârea pronunțată în prima instanță. Pentru
acest motiv, Securitas a introdus un recurs extraordinar în fața Supremo
Tribunal de Justiça (Curtea Supremă de Justiție, Portugalia).
Se dorește să se
afle dacă contractul de achiziții de servicii atribuit către Securitas intră în
sfera noțiunii „transfer al unei întreprinderi [sau al unei] unități”, în
sensul articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2001/23.
7. Întrebarea preliminară adresată
În aceste
condiții, Supremo Tribunal de Justiça (Curtea Supremă de Justiție) a hotărât
să suspende judecarea cauzei și să
adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Situația prezentată în dosarul cauzei
constituie un transfer de întreprindere sau de unitate, în contextul în care
transferul întreprinderii […] ICTS către întreprinderea […] Securitas a avut
loc, ca urmare a încheierii unei proceduri de achiziții publice, în care s‑a
atribuit în favoarea […] Securitas, care a fost declarată câștigătoare în cadrul acestei proceduri, prestarea de
servicii de pază și de securitate în portul Ponta Delgada din insula San Miguel
(Insulele Azore) și, respectiv, un transfer de unitate economică, în
conformitate cu dispozițiile articolului 1 din Directiva 2001/23?
2) Situația prezentată în dosarul cauzei constituie o simplă succesiune de întreprinderi concurente, în contextul atribuirii prestării de servicii în favoarea întreprinderii care a câștigat [cererea de oferte referitoare la acest contract] , astfel încât este exclusă
din noțiunea de transfer de întreprindere sau de unitate în sensul [acestei directive]?
3) Alineatul 2 al clauzei 13 din convenția
colectivă menționată, încheiată între Asociația Întreprinderilor de Securitate
Privată, Asociația Națională a Întreprinderilor de Securitate și Sindicatul
Lucrătorilor din cadrul Serviciilor de Pază, de Supraveghere, de Curățenie
Domestică și alte Activități și alte asociații sindicale este contrar dreptului
comunitar în ceea ce privește definiția transferului de întreprindere sau de
unitate, rezultată din Directiva 2001/23, în măsura în care prevede că: «Nu
intră în noțiunea de transfer de întreprindere sau de unitate pierderea unui
client de către un operator, ca urmare a atribuirii serviciului unui alt
operator»?”
8. Reținerile Curții
Cu privire la prima și la a doua
întrebare:
Pentru ca
Directiva 2001/23 să se aplice, nu este necesar să existe raporturi
contractuale directe între cedent și cesionar, cesiunea putându‑se
efectua prin intermediul unui terț (a se vedea în
special Hotărârea din 7 martie 1996, Merckx și Neuhuys, C‑171/94
și C‑172/94, EU:C:1996:87,
punctele 28 și 30, precum și Hotărârea din 20 noiembrie 2003, Abler și alții, C‑340/01,
EU:C:2003:629, punctul 39). În consecință, lipsa unei legături contractuale între cele două întreprinderi cărora
le‑a fost încredințată în mod succesiv gestiunea
pazei și securității instalațiilor portuare este irelevantă pentru aspectul
dacă Directiva 2001/23 este aplicabilă sau nu este aplicabilă unei situații
precum cea în discuție în litigiul principal.
În particular,
Curtea a considerat că instanța națională, la aprecierea circumstanțelor de
fapt ce caracterizează operațiunea în discuție, trebuie să țină seama în
special de tipul de întreprindere sau de unitate în cauză.
Rezultă că
importanța corespunzătoare care trebuie acordată diferitor criterii pentru
existența unui transfer în sensul Directivei 2001/23 variază în mod necesar în
funcție de activitatea desfășurată, chiar de metodele de producție sau de
exploatare utilizate în cadrul întreprinderii, al unității sau al părții de
unitate în cauză.
Curtea a statuat
astfel că, într‑un sector în care activitatea se bazează mai ales pe forța de muncă, identitatea unei entități economice nu poate fi menținută dacă majoritatea personalului acestei entități nu a fost preluat de cesionarul
prezumat.
Instanței îi va
reveni sarcina, printre altele, să verifice dacă ICTS a transmis Securitas,
direct sau indirect, echipamente sau bunuri corporale sau necorporale, în
vederea exercitării activității de pază și de securitate în instalațiile în
cauză.
Instanța
menționată va trebui să verifice, în plus, dacă astfel de elemente au fost puse
la dispoziția ICTS și a Securitas de către Portos dos Açores. În această
privință, trebuie astfel amintit că împrejurarea că elementele corporale
indispensabile exercitării activității în discuție în litigiul principal și
preluate de noul antreprenor nu aparțineau predecesorului său, ci erau pur și
simplu puse la dispoziție de achizitor nu poate conduce la excluderea
existenței unui transfer de întreprindere sau de unitate. Cu toate acestea,
numai echipamentele care sunt utilizate efectiv pentru furnizarea serviciilor
de pază, cu excluderea instalațiilor care fac obiectul acestor servicii,
trebuie, după caz, să fie luate în considerare pentru a stabili existența unui
transfer al unei entități care își menține identitatea.
Ținând seama de
considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la primele două întrebări
că articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2001/23 trebuie
interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii „transfer al unei
întreprinderi [sau al unei] unități”, în sensul acestei dispoziții, o situație
în care un achizitor a reziliat contractul de prestări de servicii de
supraveghere și de pază a instalațiilor sale încheiat cu o întreprindere, iar
ulterior a încheiat, în vederea executării acestei prestări, un nou contract cu
o altă întreprindere, care refuză să preia salariații celei dintâi, în
condițiile în care echipamentele indispensabile exercitării prestării
menționate au fost preluate de a doua întreprindere.
Cu privire la a treia întrebare:
În această
privință, Curtea a statuat deja că simpla pierdere a unui contract de achiziții
de servicii în favoarea unui concurent nu poate, prin ea însăși, să indice
existența unui transfer de întreprindere sau de unitate.
În consecință,
ținând seama, pe de o parte, de jurisprudența constantă a Curții, și, pe de
altă parte, de obiectivul Directivei 2001/23 care, astfel cum reiese din
considerentul (3) al acesteia, este protecția lucrătorilor pentru a asigura că
drepturile acestora sunt menținute în cazul schimbării angajatorului, este
necesar să se considere că articolul 1 alineatul (1) din această directivă
trebuie interpretat în sensul că se opune unei astfel de dispoziții naționale.
În aceste condiții, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2001/23 trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că nu intră în domeniul de aplicare al noțiunii „transfer al unei întreprinderi [sau al unei] unități”, în sensul acestui articol 1 alineatul (1), pierderea unui client de către un operator ca urmare a atribuirii unui contract de achiziții de servicii unui alt operator.
9. Decizia Curții
Pentru aceste
motive, Curtea (Camera a zecea) declară:
1) Articolul 1 alineatul (1) litera (a) din
Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea
legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor
în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau
unități trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii „transfer al
unei întreprinderi [sau al unei] unități”, în sensul acestei dispoziții, o
situație în care un achizitor a reziliat contractul de prestări de servicii de
supraveghere și de pază a instalațiilor sale încheiat cu o întreprindere, iar
ulterior a încheiat, în vederea executării acestei prestări, un nou contract cu
o altă întreprindere, care refuză să preia salariații celei dintâi, în
condițiile în care echipamentele indispensabile exercitării prestării
menționate au fost preluate de a doua întreprindere.
2) Articolul 1 alineatul (1) din Directiva
2001/23 trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale
precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că nu intră în sfera
noțiunii „transfer al unei întreprinderi [sau al unei] unități”, în sensul
acestui articol 1 alineatul (1), pierderea unui client de către un operator ca
urmare a atribuirii unui contract de achiziții de servicii unui alt operator.
10. Link Cauza C-200/16
11. Articole legislație națională incidente în speță
Prin transfer de întreprindere, în
sensul directivei, se înțelege transferul unei unități care își menține
identitatea, înțeleasă ca ansamblu organizat de mijloace, care are obiectivul
de a desfășura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este
centrală sau auxiliară.
În acest sens, in
legislația noastră națională există Legea nr. 67/2006 privind protecția
drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau
al unor părți ale acestora
Art. 4
În sensul
prevederilor prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele
semnificații:
a) cedent – persoana care își pierde
calitatea de angajator față de salariații întreprinderii, ai unității sau ai
unor părți ale acestora, transferate în condițiile prevăzute la art. 1;
b) cesionar – persoana care
dobândește calitatea de angajator față de salariații întreprinderii, ai unității
sau ai unor părți ale acestora, transferate în condițiile prevăzute la art. 1;
c) salariat – persoana încadrată în
muncă în baza unui contract individual de muncă;
d) transfer – trecerea din
proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului a unei întreprinderi,
unități sau a unor părți ale acestora, având ca scop continuarea activității
principale sau secundare, indiferent dacă urmărește sau nu obținerea unui
profit;
e) reprezentanții salariaților –
reprezentanții organizațiilor sindicale sau, în cazul în care nu există
sindicat, persoanele alese și mandatate să reprezinte salariații, potrivit
legii.
Art. 5
(1) Drepturile și obligațiile
cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul
colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate
integral cesionarului.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în
cazul în care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciară sau
faliment, potrivit legii.
Art. 10
(1) În situația în care, în urma
transferului, întreprinderea, unitatea sau părți ale acestora își păstrează
autonomia, reprezentanții salariaților afectați de transfer își mențin
statutul, atribuțiile și funcția dacă sunt îndeplinite condițiile de
reprezentare, potrivit legii. În situația neîndeplinirii condițiilor legale de
reprezentare, salariații transferați își aleg reprezentanții, conform legii.
(2) Dacă în urma transferului
întreprinderea, unitatea sau părți ale acestora nu își păstrează autonomia,
salariații transferați vor fi reprezentați, cu acordul lor expres, de către
reprezentanții salariaților din întreprinderea cesionarului, până la
constituirea sau învestirea unor noi reprezentanți, în condițiile legii.
(3) Dacă mandatul reprezentanților
salariaților afectați de transfer încetează ca urmare a transferului, aceștia
vor beneficia în continuare de măsurile de protecție prevăzute de lege.