Instituția recidivei în Codul penal. Regim sancționator.
14 minute • Bianca Gabriela Hadarag • 03 aprilie 2017
!Există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare [art. 41 alin. (1) C. pen.] [1]
=> recidiva este condiționată de:
- existența unei condamnări definitive pentru o infracțiune comisă anterior => condamnarea definitivă = primul termen al recidivei;
- săvârșirea unei noi infracțiuni => noua infracțiune = al doilea termen al recidivei.
Modalitățile recidivei
- în funcție de momentul săvârșirii noii infracțiuni după condamnarea anterioară:
- recidivă postcondamnatorie → presupune comiterea unei noi infracțiuni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracțiunea anterioară și mai înainte de executarea în întregime a pedepsei pronunțate pentru acea infracțiune;
- recidivă postexecutorie → presupune săvârșirea unei noi infracțiuni după executarea pedepsei sau stingerea executării pedepsei prin grațiere, prescripție, pronunțate pentru infracțiunea anterioară.
! Codul penal → ambele forme de recidivă.
- după natura infracțiunilor ce compun pluralitatea sub forma recidivei:
- recidivă generală → existența ei nu este condiționată de natura infracțiunilor comise, putând fi de natură diferită ori de aceeași natură;
- recidivă specială → existența ei este condiționată de săvârșirea unei infracțiuni de același fel, de aceeași natură / existența ei este condiționată de asemănări între infracțiunile ce formează termenii acesteia, cu privire la sursa legislativă.
! Codul penal → recidiva generală.
- în funcție de gravitatea condamnării pentru prima infracțiune:
- recidivă absolută → existența ei nu este condiționată de gravitatea primei condamnări;
- recidivă relativă → existența ei este condiționată de o anumită gravitate a condamnării pronunțate pentru infracțiunea anterioară.
! Codul penal → recidiva relativă.
- în funcție de timpul scurs între executarea pedepsei pentru infracțiunea anterioară și săvârșirea noii infracțiuni:
- recidivă permanentă / perpetuă → existența acesteia nu este condiționată de săvârșirea noii infracțiuni într-un anumit termen;
- recidivă temporară → existența ei este condiționată de comiterea noii infracțiuni numai într-un anumit termen de la condamnarea sau de la executarea pedepsei pronunțate pentru infracțiunea anterioară.
! Codul penal → recidiva temporară.
- după criteriul locului în care s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidivei:
- recidivă teritorială / națională → primul termen constă într-o condamnare definitivă pronunțată de o instanță română;
- recidivă internațională → codamnarea definitivă ce formează primul termen al recidivei este pronunțată de o instanță străină.
! Codul penal → recidiva națională + recidiva internațională, cu condiția ca hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate să fi fost recunoscută în România potrivit legii → pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută de legea penală română, dacă hotărarea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii [art. 41 alin. (3) C. pen.].
- după criteriul tratamentului sancționator al recidivei:
- recidivă cu efect unic → presupune aplicarea aceluiași tratament atât pentru infractorul aflat la prima recidivă, cât și pentru cel care a perseverat în recidivă (multirecidivist);
- recidivă cu efecte progresive → presupune agravarea pedepsei recidivistului cu fiecare nouă recidivă.
! Codul penal → recidiva cu efect unic.
- recidivă cu regim sancționator uniform → presupune același regim de sancționare pentru toate modalitățile recidivei;
- recidivă cu regim de sancționare diferențiat → presupune un regim de sancționare diferit pentru modalitățile recidivei.
! În Codul penal → recidiva cu regim de sancționare diferențiat.
Recidiva postcondamnatorie – condiții de existență
* condiții cu privire la primul termen:
- hotărârea de condamnare pentru infracțiunea anterioară să fie definitivă;
- condamnarea definitivă să privească o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an ori pedeapsa detențiunii pe viață;
- condamnarea să nu fie dintre acelea de care, potrivit legii, nu se ține seama la stabilirea stării de recidivă → la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la: faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală / infracțiunile amnistiate / infracțiunile săvârșite din culpă [art. 42 C. pen.].
- primul termen al recidivei = condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an ori la pedeapsa detențiunii pe viață => nu pot forma primul termen al recidivei:
- hotărârile judecătorești definitive prin care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei → în aceste cazuri, instanța nu pronunță hotărâri de condamnare [art. 396 C. pr. pen.];
- condamnările definitive la pedeapsa amenzii → precizări: dacă pedeapsa amenzii însoțește pedeapsa închisorii, o astfel de condamnare poate forma primul termen al recidivei doar dacă pedeapsa închisorii depășește un an / dacă pedeapsa amenzii a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii, închisoarea astfel obținută nu poate forma primul termen al recidivei chiar dacă este mai mare de un an (instanța nu pronunță o nouă hotărâre de condamnare);
- hotărârile de condamnare pronunțate pentru infracțiunile săvârșite în timpul minorității → față de infractori minori, instanța poate dispune doar măsuri educative.
* condiții cu privire la cel de-al doilea termen:
- săvârșirea unei noi infracțiuni → săvârșirea unei infracțiuni / comiterea unei infracțiuni = săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice [art. 174 C. pen.];
! infractorul săvârșește mai multe infracțiuni => fiecare în parte va forma cel de al doilea termen al unei recidive distincte.
- noua infracțiune să fie săvârșită cu intenție sau cu intenție depășită;
- pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracțiune să fie închisoarea de un an sau mai mare de un an ori detențiunea pe viață → pedeapsa prevăzută de lege = pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei [art. 187 C. pen.].
- noua infracțiune să fie săvârșită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracțiunea anterioară și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei → noua infracțiune conduce la reținerea stării de recidivă postcodamnatorie dacă este săvârșită:
- înainte de începerea executării pedepsei → nu are importanță dacă hotărârea definitivă s-a pus sau nu în executare, dacă infractorul s-a sustras de la executare ori a obținut amânarea executării pedepsei ori dacă executarea pedepsei a fost suspendată prin exercitarea unei căi extraordinare de atac;
- în timpul executării pedepsei → în timpul executării pedepsei într-un loc de deținere / în timpul întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață / în termenul de supraveghere al liberării condiționate;
! tot în timpul executării pedepsei se consideră și comiterea infracțiunii de adadare din executarea unei pedepse privative de libertate definitive.
! condiția este îndeplinită și atunci când se comite o nouă infracțiune în stare de evadare din executarea unei pedepse definitive.
- în termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub supraveghere / în termenul de încercare al grațierii condiționate.
Recidiva postexecutorie – condiții de existență
→ aceleași ca la recidiva postcondamnatorie, cu următoarele precizări:
* condiții cu privire la primul termen → condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an:
- pedeapsa să fie executată sau considerată ca executată;
- nu are importanță modul de executare → executare efectivă într-un loc de deținere / executare în parte și grațiat pentru restul rămas de executat / executare efectivă a unei părți de pedeapsă și liberat condiționat, iar până la împlinirea duratei pedepsei a respectat condițiile pentru ca pedeapsa să fie considerată ca executată;
- pedeapsa se consideră executată și în cazul în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere / s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei / a intervenit grațierea totală etc.;
- nu se va ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau pentru cele care s-a împlinit termenul de reabilitare → pentru aceasta, atât obținerea reabilitării, cât și împlinirea termenului de reabilitare trebuie să se situeze în timp mai înainte de săvârșirea noii infracțiuni ce constituie al doilea termen al recidivei.
! reabilitarea constituie numai cauză de excludere a recidivei.
Tratamentul penal al recidivei
!
Recidiva = cauză generală de agravare obligatorie a pedepsei.
➡ Aplicarea pedepsei principale în cazul recidivei
* recidivă postcondamnatorie *
- dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta [art. 43 alin. (1) C. pen.];
-> infracțiunea săvârșită din nou = evadarea => pedeapsa pentru evadare se va adăuga la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară la data evadării, dar nu potrivit dispozițiilor privind recidiva, ci potrivit dispozițiilor care incriminează această faptă [art. 285 alin. (4) C. pen.]. [2]
- când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta [art. 43 alin. (2) C. pen.];
-> dispoziții derogatorii în materia evadării → pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării [art. 285 alin. (4) C. pen.] => dacă cel condamnat evadează și apoi săvârșește o infracțiune în stare de evadare, cele două infracțiuni sunt concurente între ele, dar pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară și apoi la această pedeapsă se adaugă pedeapsa stabilită pentru infracțiunea comisă în stare de evadare / dacă în stare de evadare se comit două sau mai multe infracțiuni concurente între ele, atunci pedeapsa pentru evadare se adaugă la restul rămas neexecutat, iar la pedeapsa astfel rezultată se va adăuga pedeapsa rezultată formată din pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente săvârșite în stare de evadare.
- dacă prin însumarea pedepselor s-ar depăși cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață [art. 43 alin. (3) C. pen.];
- când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă este detențiunea pe viață, se va executa pedeapsa detențiunii pe viață [art. 43 alin. (4) C. pen.].
* recidivă postexecutorie *
- dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate [art. 43 alin. (5) C. pen.];
- săvârșirea mai multor infracțiuni concurente în stare de recidivă postexecutorie → prioritate vor avea regulile de la recidiva postexecutorie și apoi cele de la concursul de infracțiuni => mai întâi pentru fiecare nouă infracțiune săvârșită în stare de recidivă, se va stabili o pedeapsă ce va fi cuprinsă între limitele speciale prevăzute de lege majorate cu jumătate, iar apoi pedepsele stabilite se vor contopi potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.
* recidivă condamnatorie + recidivă postexecutorie *
- dacă infracțiunea ce constituie al doilea termen al recidivei este săvârșită după executarea unei condamnări anterioare, dar și după o altă condamnare neexecutată ori neexecutată în întregime, pot fi îndeplinite atât condițiile recidivei postexecutorii în raport cu prima condamnare, cât și cele ale recidivei postcondamnatorii în raport cu cea de a doua condamnare => mai întâi se vor aplica dispozițiile de la recidiva postexecutorie, iar apoi cele de la recidiva postcondamnatorie;
- ulterior se comit mai multe infracțiuni concurente între ele și care sunt săvârșite în stare de recidivă postexecutorie în raport cu o condamnare executată, dar și în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu o condamnare neexecutată => se va stabili câte o pedeapsă pentru fiecare nouă infracțiune între limitele speciale majorate cu jumătate, apoi pedepsele astfel stabilite se vor contopi potrivit dispozițiilor de la concurs și, în final, pedeapsa rezultată se va adăuga la pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din aceasta.
➡ Aplicarea pedepselor complementare în caz de recidivă
- dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală [art. 45 alin. (1) C. pen.];
- când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală [art. 45 alin. (2) C. pen.];
- dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, partea neexcutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune [art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen.].
➡ Aplicarea pedepselor accesorii în caz de recidivă
→ dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică regulile de la pedepsele complementare[3], pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale [art. 45 alin. (5) C. pen.].
➡ Aplicarea măsurilor de siguranță în caz de recidivă
- măsurile de siguranță de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor săvârșite, se cumulează [art. 45 alin. (6) C. pen.];
- dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranță cu durata cea mai mare [art. 45 alin. (7) teza I C. pen.];
- măsurile de siguranță luate conform art. 112 – confiscarea specială se cumulează [art. 45 alin. (7) teza finală C. pen.].
** Descoperirea ulterioară a stării de recidivă
→ dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile alin. (1)-(5) [art. 43 alin. (6) C. pen.] => se impune recalcularea pedepsei pentru starea de recidivă, potrivit regulilor care guvernează tratamentul sancționator al acesteia.
! Dispozițiile privind recalcularea pedepsei, ca urmare a descoperirii ulterioare a stării de recidivă, sunt aplicabile și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii [art, 43 alin. (7) C. pen.].
[1] Există recidivă și în cazul în care una dintre aceste pedepse este detențiunea pe viață [art. 41 alin. (2) C. pen.].
[2] Bineînțeles, starea de recidivă va fi reținută, dacă sunt îndeplinite condițiile de existență ale acesteia, însă tratamentul penal aplicabil va fi cel din norma specială, care coincide cu cel din norma generală. Dacă starea de recidivă nu se poate reține, oricum pedeapsa pentru evadare se va adăuga la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, prin aplicarea celor prevăzute în norma de incriminare.
[3] Adică dispozițiile art. 45 alin. (1) – (3) C. pen.
Surse:
- CODUL PENAL: art. 41-43, 45.
- Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2014.
- Ilie Pascu, Vasile Dobrinoiu ș.a., Noul Cod penal comentat. Partea generală, vol. I, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, București, 2014.
