arbitraj 3 1

Tratat bilateral de solutionare a diferendelor dintre investitori si state

4 minute • Andreea Dogaroiu • 25 septembrie 2017


În 1991, fosta Cehoslovacie și Olanda au încheiat un acord privind încurajarea și protecția investițiilor  (“BIT”).  Acordul prevedea că litigiile între un stat contractant și un investitor al celuilalt stat contractant vor fi rezolvate pe cale amiabilă sau, în lipsa acesteia, în fața unui tribunal arbitral.
În 2004, Slovacia și-a deschis piața asigurărilor de sanatate pentru investitorii privați, iar Achmea, o întreprindere aparținând unui grup de asigurări din Țările de Jos, a înființat apoi o filială (Union Healthcare) în Slovacia, pentru a oferi asigurări private de sanatate. Cu toate acestea, în 2006, Slovacia a revocat parțial liberalizarea pieței asigurărilor de sănătate și a interzis,  de asemenea, repartizarea profiturilor din aceste asigurari.
În 2008, Achmea a inițiat o procedură arbitrală împotriva Slovaciei pe baza BIT, sustinand ca interdicțiile menționate mai sus erau contrare acordului menționat. În 2012, tribunalul arbitral a constatat că Slovacia a încălcat într-adevăr prevederile BIT și i-a ordonat să plătească daune de aproximativ 22,1 milioane de euro. Ulterior, Slovacia a introdus o acțiune în fața instanțelor germane, susținand că clauza de arbitraj din BIT a fost contrară mai multor clauze din dispozițiile TFUE.
Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție) a adresat intrebarea preliminara Curtii de Justiție dacă clauza de arbitraj contestată de Slovacia este compatibilă cu  TFUE.
Avocatul General observă, în primul rând, că respective clauza nu constituie o discriminare pe motiv de naționalitate interzisă de legislația UE și, prin urmare, nu încalcă articolul 18 din TFUE. Potrivit avocatului general, tratatul FEU și jurisprudența Curții prevad ca investitorii dintr-un stat membru, altul decât Slovacia, pe teritoriul Slovaciei, sunt tratati în același mod ca și investitorii slovaci și nu ca investitorii dintr-un terț stat membru.
În continuare, avocatul general consideră că tribunalul arbitral care a fost constituit în temeiul clauzei contestate este o instanță sau un tribunal comun pentru Țările de Jos și Slovacia, putand solicita Curții o hotărâre preliminară. Acesta face parte dintr-un sistem de arbitraj permanent instituit de cele două state membre în cauză, avand competența obligatorie de a determina litigiile de investiții în contextul procedurilor inter partes și de a lua deciziile cu o independență și imparțialitate totală, pe baza normelor de drept.
Prin urmare, potrivit avocatului general, sistemul de arbitraj nu se află în afara domeniul de aplicare al mecanismului de pronunțare a unei hotărâri preliminare instituit prin articolul 267 TFUE(,,Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la: (a) interpretarea tratatelor; (b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii;  În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune. În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.”), fiind compatibil cu acest articol.
În sfârșit, în cazul în care Curtea constată că sistemul de arbitraj în cauză nu intră în domeniul de aplicare al mecanismul de pronunțare a unei hotărâri preliminare, avocatul general observă că cerința prevăzută la Articolul 344 din TFUE(,,Statele membre se angajează să nu supună un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea tratatelor unui alt mod de soluționare decât cele prevăzute de acestea”) se aplică numai litigiilor dintre statele membre sau între statele membre și UE. Un litigiu dintre un investitor si un stat membru nu este prevazut de articolul in cauza.
Avocatul general consideră că, deși legislația UE face parte din legea aplicabilă litigiilor între investitorii olandezi și Slovacia, acest fapt nu înseamnă că litigiile privesc interpretarea și aplicarea tratatelor. În acest context, Avocatul Generalul respinge argumentul Comisiei, potrivit căruia legislația UE oferă investitorilor protecție în domeniul investițiilor. Potrivit avocatului general, domeniul de aplicare al BIT este mai larg decât cel al tratatelor UE și FEU, fără a fi totuși incompatibil cu legislația UE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.