Am un Wi-Fi gratis pentru clienti. Trebuie sa il protejez sau nu?
3 minute • Ioana Grosu • 04 octombrie 2016
Deținătorul unui magazin care pune la dispoziția publicului în mod gratuit o rețea Wi-Fi nu răspunde pentru încălcările drepturilor de autor săvârșite de un utilizator. Totuși, respectivul deținător poate fi obligat să își protejeze rețeaua printr-o parolă pentru a pune capăt acestor încălcări sau pentru a le preveni.
Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale exclude răspunderea furnizorilor de servicii intermediari pentru o activitate ilicită inițiată de un terț, atunci când prestația lor constă în „simpla transmitere («mere conduit»)” de informații.
Această exonerare de răspundere se aplică sub rezerva a trei condiții cumulative, și anume ca:
1) furnizorul de servicii să nu inițieze transmiterea,
2) să nu selecteze destinatarul transmiterii și
3) să nu selecteze sau să modifice informațiile care fac obiectul transmiterii.
Curtea constată, mai întâi, că punerea la dispoziţia publicului, în mod gratuit, a unei rețele Wi-Fi pentru a atrage atenția potențialilor clienți asupra produselor sau serviciilor unui magazin constituie un „serviciu al societății informaționale” vizat de directivă.
De asemenea, în cazul în care sunt îndeplinite cele trei condițiile menționate mai sus, nu poate fi angajată răspunderea unui furnizor de acces la o rețea de comunicații.
În consecință, titularul de drepturi de autor nu poate solicita acestui furnizor de servicii o despăgubire pentru motivul că rețeaua a fost utilizată de terți pentru a-i încălca drepturile.
Cu toate acestea, directiva nu se opune ca titularul de drepturi să solicite unei autorități sau unei instanțe naționale să oblige un astfel de furnizor să pună capăt oricărei încălcări a drepturilor de autor săvârșite de clienții săi sau să prevină astfel de încălcări. În acest sens,
Curtea constată că o somație prin care se dispune protejarea conexiunii la internet prin intermediul unei parole este de natură să asigure un echilibru între, pe de o parte, drepturile de proprietate intelectuală ale titularilor de drepturi și, pe de altă parte, dreptul la libertatea de a desfășura o activitate comercială al furnizorilor de acces și dreptul la libertatea de informare al utilizatorilor rețelei. O astfel de măsură poate să descurajeze utilizatorii unei rețele să încalce drepturile de proprietate intelectuală și pentru atingerea acestui efect disuasiv, este necesar ca, pentru a nu putea acționa în mod anonim, utilizatorii să fie obligați să își divulge identitatea în vederea obținerii parolei solicitate.
