Concluziile Avocatului General. Protectia consumatorilor si a utilizatorilor de servicii de jocuri de noroc

Concluziile Avocatului General. Protecția consumatorilor și a utilizatorilor de servicii de jocuri de noroc online

5 minute • Ana-Maria Udriste • 21 septembrie 2019


1. Numărul cauzei

Cauza C 16/16 P
privind  protecția consumatorilor și a
utilizatorilor de servicii de jocuri de noroc online

2. Situația de
fapt

În anul 2011, în
Cartea verde „privind jocurile de noroc online în piața internă”, Comisia a
identificat obiectivele comune ale statelor membre privind reglementarea
serviciilor de jocuri de noroc online.

În Comunicarea
„Către un cadru european global pentru jocurile de noroc online” din anul 2012,
Comisia a propus o serie de acțiuni pentru a răspunde provocărilor sociale,
tehnice și de reglementare în materie de jocuri de noroc online, afirmând că,
în linii mari, nu este cazul să se propună măsuri legislative sectoriale la
nivelul Uniunii pentru jocurile de noroc online. În comunicarea respectivă,
Comisia a anunțat că va prezenta recomandări privind protecția consumatorilor
în domeniul serviciilor de jocuri de noroc online, inclusiv privind protecția
minorilor.

Parlamentul
European a solicitat ca operatorii de jocuri de noroc online să aibă obligația
să furnizeze informații privind autoritătile de reglementare, avertizări pentru
minori și utilizarea autorestrictiilor pe site-urile de jocuri de noroc. Acesta
a recomandat formularea unor avertizări clare privind consecințele jocului și
riscurile dezvoltării dependenței de jocuri de noroc. Comunicările comerciale
nu ar trebui să fie nici excesive și nici să fie afișate pe conținuturi
dedicate în mod specific minorilor sau în locuri în care există un risc ridicat
de vizare a minorilor. Adoptarea recomandării a fost insotită de comunicatul de
presă aferent și de un memorandum care prezintă recomandarea Comisiei.

3. Legislație
europeană invocată în speță

Conform
articolului 263 TFUE, sunt considerate acte atacabile toate dispozițiile
adoptate de instituții, indiferent de forma acestora, care urmăresc să producă
efecte juridice obligatorii. Sunt excluse din această categorie actele care nu
produc efecte juridice obligatorii, precum actele preparatorii, actele
confirmative, simplele recomandări și avize, precum și instrucțiunile de ordin
intern.

Deși
recomandările nu produc efecte juridice obligatorii și nu creează drepturi pe
care particularii le pot invoca în fața unei instanțe naționale, acestea nu
sunt lipsite totuși de efecte juridice. Astfel, instanțele naționale sunt
ținute să ia în considerare recomandările în vederea solutionării litigiilor
aflate pe rolul lor în special atunci când ele clarifică interpretarea unor
dispoziții naționale adoptate în scopul de a asigura punerea lor în aplicare
sau atunci când ele au ca obiect completarea unor dispoziții ale Uniunii care
au caracter imperativ.

Conform
articolelor 263 TFUE și 277 TFUE, pe de o parte, și articolului 267 TFUE, pe de
altă parte, tratatul instituie un sistem complet de căi de atac și de proceduri
destinate să asigure controlul legalitătii actelor instituțiilor prin
intermediul instanței Uniunii.

4. Concluziile
Avocatului General

Având în vedere
considerațiile de mai sus, opinia noastră este că Tribunalul a săvarsit o
eroare de drept în aprecierea sa cu privire la efectele juridice ale
recomandării contestate. În consecintă, în măsura în care prin ordonanța
Tribunalului acțiunea a fost declarată ca fiind inadmisibilă, această ordonantă
ar trebui anulată.

În conformitate
cu primul paragraf al articolului 61 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii
Europene, Curtea poate, în cazul în care anulează decizia Tribunalului, să
soluționeze ea insăsi în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în
stare de judecată.

În prezenta
cauză, Curtea nu este în măsură, în această etapă a procedurii, să se pronunțe
pe fondul litigiului cu care a fost sesizat Tribunalul.

Întrucât
Tribunalul a declarat acțiunea inadmisibilă, nu a existat decât o dezbatere
limitată și mai degrabă indirectă privind fondul cauzei în fața acestei
instanțe. În plus, pentru aceleași motive, celorlalte părti interveniente nu li
s-a permis să își prezinte observațiile. În cazul în care Curtea declară
admisibilă acțiunea în anulare, este probabil ca aceste părti interveniente și,
eventual, și altele să fie interesate să își prezinte observațiile.

În opinia
noastră, Curtea are insă la dispoziția sa toate elementele necesare pentru a
hotări respingerea excepției de inadmisibilitate invocate de Comisie în primă
instantă. În interesul eficienței și al economiei procedurii, propunem Curții
să adopte această cale, să declare acțiunea admisibilă și să trimită cauza spre
rejudecare Tribunalului în vederea solutionării fondului.

Propunem Curții:

  • anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene în cauza T 721/14 și constatarea admisibilitătii acțiunii în anulare formulate de recurent în cauza mentionată;
  • trimiterea cauzei Tribunalului în vederea solutionării fondului;
  • soluționarea cererilor privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

5. Legislație
națională incidentă în speță

Ordonanța de
urgentă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor
de noroc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.