Despre sens… într-o perioadă fără sens
4 minute • Daniel Dumitrașcu • 06 mai 2020
”ai tot ce-ti trebuie, dar ești atât de istovit
încât nu-ți mai trebuie nimic din tot ce ai” [1]
Între filosofie și discurs
Să vorbești despre sensul vieții într-o perioadă lipsită aproape în totalitate de sens e cu adevărat o provocare. Trebuie totuși lămurit că acest articol nu e nici pe departe unul care să pună la punct problematica menționată. Filosofi din întreaga lume luați, așadar, loc!
Ce e până la urmă sensul? În afară de frumusețe și importanța magnoliei din fața Facultății de Drept pentru pozele de pe Instagram, cred că nu există un alt subiect care să fie presărat cu atât de mult subiectivism precum sensul (a se citi cu ”the” în față). Indiferent că ne referim strict la viață, ori vrem să cunoaștem esența carierei, a familiei, există întodeauna o întrebare: care e sensul/scopul?
Cred că ar trebui să definim scopul ca singurul element care ne lipsește să fim fericiți. Nu cred că pot fi fericit cu adevărat în lipsa ”sensului”. Nu trebuie, pe de altă parte, să căutăm acolo unde există bucurii de moment, altfel s-ar putea să avem câțiva euforici care să afirme, la un pahar de bere, că au găsit sensul în hamei.
Cum
”navigăm” printre probleme?
Încerc să mă pun în pielea câtorva mii de oameni pe care
îi vedem aproape zilnic în jurul nostru care se deplasează, dar n-au nici măcar
o direcție. Un fel de vas cu pânzele ridicate, dar fără căpitan. Va merge până acolo
unde-l duce vântul, iar dacă ghinionul va face să se izbească de stânci nimeni
nu va consemna asta ca pe un eveniment major. Acești oameni nu-și găsesc
nicicum scopul. Dar oare l-au căutat?
Se întâmplă pe aici pe la noi un fenomen foarte straniu. Pare că mulți se nasc predestinați să facă anumite lucruri. Copii născuți în familii de doctori, ajung medici. Copii născuți în familii de juriști, ajung juriști. Copii născuți săraci, ajung și mai săraci. Copii născuți într-un anumit mediu, se afundă și mai tare în acel mediu. Iar exemplele pot continua.
Astfel pare că nu scopul se lasă greu de găsit, ci, în schimb, căutătorii pornesc din start fără instrumentele necesare. Ar fi greșit să te duci la pescuit fără undiță și momeală, nu? La fel este și în cazul de față. Doar că schimbăm undița cu voința și momeala cu pasiunile.
Sensul
de LA Drept?…
Particularizăm discuția cu o notă ”personală”: dreptul.
Cred că nu există student care să nu aibă cel puțin un prieten confuz de prezența sa la această facultate. Am un exemplu perfect pentru voi: un amic, extrem de inteligent, a reușit din prima să intre la buget, a terminat primul an cu media 9.68 și, cu toate acestea, urăște ceea ce face. Sensul? Întrebați-i pe părinți.
Există unele persoane care încearcă se găsească sens acolo unde nu este. Note (simt cum primesc unfollow de la câțiva împătimiți). Aprecierea profesorilor. Partea financiară. Pilele. Ar trebui lămurit pentru totdeauna că acestea sunt doar bucurii de moment. Nu aduc, în fapt, nimic.
Alții se decid să termine, dar apoi să urmeze o altă pasiune, precum bijuteriile din lemn.
Ce e important? Cred că ar trebui să ne concentrăm pe
lucruri practice. Pe evoluția personală și continuă. Pe relații sincere și, mai
ales, pe pasiuni. Scopul e finalitatea pasiunii. Dacă ai ales o direcție
(facultate, serviciu, relație etc) fără să ai o pasiune sinceră, nu o să
găsești niciodată scopul. E ca și cum ai vrea să faci un foc mare (scopul), dar
în loc să pui lemne (pasiune) pe el, arunci cu apă (constrângeri, frustrări).
Deci… care e scopul tău?
Și poți asculta, pe final, episodul din PodCast pe Legale cu Laura Breabăn, care s-a apucat de design interior și un pic de yoga, pe lângă avocatură.
Poză realizată de Sebastian Voortman , sursa: http://pexels.com
[1] Andrei Pleșu