Cazul femeii musulmane căreia i s-a refuzat un job pentru că nu a dat mâna cu un bărbat la interviu
6 minute • Andreea Georgiana Ion • 22 august 2018
O femeie musulmană din Suedia a obținut dreptul de a primi despăgubiri după ce interviul ei pentru un job a fost încheiat când a refuzat să dea mâna cu persoană de sex opus.
Farah Alhajeh, în varstă de 24 de ani, susținea un interviu pentru un job ca translator când a refuzat să dea mâna cu bărbatul care făcea recrutarea, din motive religioase.
În loc să-i strangă mâna, femeia și-a dus brațul la piept. Un tribunal suedez a decis că, prin încheierea interviului din acest motiv, femeia a fost discriminată și a condamnat compania să-i plătească despăgubiri de 4.350 de dolari.
Cazurile de acest gen s-au înmulțit în Europa în ultimii ani. Unii musulmani evită contactul fizic cu persoane de sex opus care nu le sunt rude. Cu toate acestea, strânsul mâinii este o tradiție și un semn de respect în cultura europeană.
Oficiul Ombudsmanului pentru discriminare din Suedia, care a reprezentat-o pe doamna Alhajeh, a declarat că hotărarea a luat în considerare “interesele angajatorului, dreptul persoanei la integritatea corporală și importanța statului de a menține protecția pentru libertatea religioasă”.
Compania angajatoare din orașul de origine al doamnei Alhajeh, Uppsala, a susținut că personalul său era obligat să trateze în mod egal bărbatii și femeile și nu putea permite unui membru al personalului să refuze o strângere de mană pe bază de sex. Ombudsmanul pentru discriminare a declarat însă că femeia a încercat să evite să deranjeze pe oricine, prin plasarea brațului la piept, salutând atât bărbatii, cât și femeile.
Refuzul ei de a strânge mâna celui care o intervieva pe motive religioase a fost protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, politica companiei de a cere un salut specific fiind în dauna musulmanilor. De asemenea, instanța nu a fost de acord cu afirmația reprezentanților companiei, conform cărora răspunsul doamnei Alhajeh la salut ar provoca o deficiență în comunicare, ca traducător. Cu toate acestea, judecătorii au fost împărtiti în cauză – cu trei argumente de susținere pentru doamna Alhajeh și două împotriva accesteia.
Doamna Alhajeh a afirmat: ,,Cred în Dumnezeu, care este foarte rar în Suedia … și ar trebui să pot face acest lucru și să fiu acceptată atâta timp cât nu rănesc pe nimeni”; ,,În țara mea … nu poți trata femeile și bărbatii în mod diferit, eu respect asta, de aceea nu am nici un contact fizic cu bărbatii sau cu femeile, pot trăi după regulile religiei mele și în același timp pot urma regulile tării în care locuiesc”.
Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare.
Criteriile stabilite de legislația românească sunt: răsă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În România, autoritatea de stat autonomă, sub control parlamentar, care își desfășoară activitatea în domeniul discriminării este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Acesta asigură respectarea și aplicarea principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte.
Consiliul își exercită atribuțiile în următoarele domenii:
• Prevenirea faptelor de discriminare prin realizarea de campanii de informare, de conștientizare privind drepturile omului, efectele discriminării, principiul egalității, cursuri de formare, de informare, proiecte și programe la nivel local, regional și național, realizarea de studii, rapoarte etc
• Medierea faptelor de discriminare a părților implicate în cazul de discriminare, în prezența reprezentanților Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
• Investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare
• Monitorizarea cazurilor de discriminare în urma constatării unor cazuri de discriminare de către CNCD, prin supravegherea ulterioară a părților implicate.
• Acordarea de asistență de specialitate victimelor discriminării prin explicarea legislației celor interesați de către consilierii juridici ai CNCD, prin îndrumarea asistată în ceea ce privește activitatea de depunere a petiției și informații suplimentare ce decurg din această procedură.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede prin articolul 9 Libertatea de gândire, de conștiință și de religie:
,,1. Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerile, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății, a moralei publice, a drepturilor și a libertăților altora.”
Convenția Europeană a Drepturilor Omului dedică art. 10 Libertății de exprimare: ,,1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele sa supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”
Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede expres Interzicerea discriminării în articolul 14:
,,Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, așa, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.”