Legea insolvenței pe înțelesul tuturor: tot ce trebuie să știi despre procedura insolvenței

41 minute • Anca-Teodora Hrițcu • 14 august 2022

Poate că ai auzit de multe ori vorbindu-se despre insolvență și probabil, ca cei mai mulți dintre noi, ai crezut că echivalează cu închiderea firmei. De aceea, am scris acest ghid care te va ajuta să faci diferența între procedura generală a insolvenței și procedura simplificată a falimentului. În plus, vei afla tot ce presupun aceste două proceduri, de la cum pot fi prevenite, până la efectele pe care fiecare dintre acestea le produce.

Ce este procedura insolvenței și ce presupune aceasta?

Insolvența este în prezent reglementată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Anterior, cadrul legislativ era reprezentat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, însă au existat numeroase modificări, inclusiv unele recente prin OUG nr. 88/2018, respectiv Legea nr. 113/2020, dar și prin Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Procedura de insolvență poate fi generală sau simplificată. Procedura generală presupune reorganizarea judiciară, respectiv încercarea de redresare a debitorului. În schimb, în procedura simplificată, debitorul intră direct în faliment, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. De asemenea, e important să știi că aceste proceduri se aplică profesioniștilor, adică acele persoane care exploatează o întreprindere. Exploatarea unei întreprinderi, conform art. 3 alin. (2) din Codul civil presupune exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Cu toate acestea, procedura nu se aplică:

celor care exercită profesii liberale (ex: avocat, notar, practician în insolvență);
celor pentru care se aplică dispoziții speciale în ceea ce privește insolvența;
instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar;
institutelor de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică ce fac parte din sistemul național de cercetare-dezvoltare.

Art. 5 alin. (1) punctul 29 din Legea nr. 85/2014 definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Conform art. 663 din Codul de procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu (de exemplu, existența creanței rezultă dintr-un contract, dintr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau dintr-un bilet la ordin).

Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.

Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Asta înseamnă că dacă debitorul, adică cel care are o datorie certă, lichidă și exigibilă, nu poate plăti, acesta va intra în insolvență. Bineînțeles că acest lucru nu se va întâmpla automat, ci este nevoie ca debitorului sau creditorul să formuleze o cerere în acest sens.

Astfel, legea menționează următoarele două situații:

insolvența debitorului se prezumă, dacă debitorul nu și-a plătit datoria față de creditor în termen de 60 de zile de la scadență; aici vorbim despre o prezumție relativă, care poate fi răsturnată dacă se face dovada contrară;
insolvența este iminentă, dacă se dovedește că debitorul nu va putea să plătească la scadență datoriile pe care le are, cu resursele bănești disponibile la acea dată.

Așadar, de cele mai multe ori, insolvența este cerută de creditori, în momentul în care își dau seama că nu își pot recupera datoriile, dar aceasta poate fi cerută și de către debitor, când acesta constată că nu dispune de resursele necesare pentru a și le achita.

Ai nevoie de un avocat specializat pentru afacerea ta care să se uite la ea 360 și să-ți ofere cea mai bună soluție? Contactează-ne 🙂

Cere o ofertă 🙂

Modalități de prevenire a insolvenței

Legea nr. 85/2014 oferă două modalități prin care poate fi prevenită apariția stării de insolvență, respectiv mandatul ad-hoc și concordatul preventiv. Acestea pot fi deschise la cererea debitorului.

Mandatul ad-hoc

Mandatul ad-hoc are ca scop ajungerea la o înțelegere între debitor și unul sau mai mulți dintre creditorii săi, salvarea debitorului și păstrarea locurilor de muncă. Debitorul are opțiunea de a trimite președintelui tribunalului o cerere de desemnare a unui mandatar ad-hoc, dintre practicienii în insolvență autorizați potrivit legii. În termen de 90 de zile de la desemnarea acestuia, situația debitorului trebuie să se redreseze. Procedura are loc în camera de consiliu și este confidențială pe tot parcursul desfășurării ei.

Concordatul preventiv

Concordatul preventiv este un contract care se încheie între debitorul aflat în incapacitatea de a-și plăti datoriile și creditorii săi care dețin minimum două treimi din cuantumul creanțelor pe care debitorul le acceptă și le recunoaște. Prin acest contract, debitorul propune un plan pentru a-și redresa activitatea și, în același timp, pentru a acoperi creanțele creditorilor.

Această procedură de prevenire a insolvenței nu poate fi aplicată în cazul debitorilor:

care au mai beneficiat de un concordat preventiv în ultimii trei ani anteriori ofertei de concordat preventiv și care a eșuat;
care sunt condamnați definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului, de corupție și de serviciu, de fals etc;
pentru care s-a dispus suportarea unei părți a pasivului debitorului de către membrii organelor de conducere și/sau supraveghere ale debitorului pentru ajungerea acestuia în stare de insolvență.

Cererea pentru deschiderea procedurii se depune la Tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul debitorului. Concordatul preventiv se consideră aprobat de creditori dacă sunt întrunite voturile creditorilor care reprezintă cel puțin 75% din valoarea creanțelor acceptate si necontestate.

Așa cum am spus, în cadrul acestei proceduri Tribunalul numește un administrator concordatar, acesta având, conform art. 19 din Legea nr. 85/2014, următoarele atribuții:

întocmește tabelul creditorilor, care include și creditorii contestați sau ale căror creanțe sunt în litigiu, și tabelul creditorilor concordatari; o creanță a unui creditor cu mai mulți debitori solidari aflați în procedura de concordat va fi înscrisă în toate tablourile creditorilor cu valoarea nominală a creanței deținute până ce aceasta va fi complet acoperită;
elaborează, împreună cu debitorul, oferta de concordat, cu elementele componente ale acesteia, respectiv proiectul de concordat și planul de redresare;
face demersuri pentru soluționarea pe cale amiabilă a oricărei dispute între debitor și creditori ori între creditori;
solicită judecătorului-sindic omologarea concordatului preventiv;
supraveghează îndeplinirea obligațiilor asumate de către debitor prin concordatul preventiv;
informează, de urgență, adunarea creditorilor concordatari asupra neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către debitor a obligațiilor sale;
întocmește și transmite adunării creditorilor concordatari rapoarte lunare sau trimestriale asupra activității sale și a debitorului;
convoacă adunarea creditorilor concordatari;
cere instanței închiderea procedurii concordatului preventiv.

Participanții la procedura insolvenței

Noțiunea de „participanți la procedura insolvenței” desemnează, pe de o parte, persoanele cărora le este aplicabilă această procedură și, pe de altă parte, organele abilitate prin lege să o aplice. În cadrul procedurii insolvenței participă instanța de judecată, judecătorul-sindic, adunarea creditorilor și comitetul creditorilor, administratorul special și administratorul/lichidatorul judiciar.

Instanțele judecătorești

Toate procedurile privind insolvența profesioniștilor sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor si fundațiilor și sunt exercitate de un judecător-sindic. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție specială de insolvență, acesteia îi aparține competența. Există o singură excepție de la această regulă și anume hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii de insolvență, care sunt de competența Curții de apel.

În ceea ce privește citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură și a notificărilor, acestea se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență (BPI). Comunicarea citațiilor, a convocărilor și a notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se afla în străinătate este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare. În acest caz, Buletinul procedurilor de insolvență va fi realizat și în formă electronică.

Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, hotărârile acesteia fiind definitive.

Judecătorul-sindic

Judecătorul-sindic este cel care pronunță și judecă hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență.

Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale ale administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care și-a păstrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.

Printre principalele atribuții ale acestuia se numără următoarele:

pronunțarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței și, după caz, de intrare în faliment, atât prin procedura generală, cât și prin procedura simplificată;
judecarea contestației debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii;
judecarea opoziției creditorilor la deschiderea procedurii;
desemnarea motivată, după verificarea eventualelor incompatibilități, prin sentința de deschidere a procedurii, după caz, a administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu, solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de către debitor, dacă cererea îi aparține acestuia. În lipsa unei astfel de propuneri făcute de către debitor sau de către oricare dintre creditori, desemnarea se va face dintre practicienii în insolvență înscriși în Tabloul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, care și-au depus ofertă la dosar. Dacă nu s-a depus nicio ofertă, va desemna aleatoriu pe oricare dintre practicienii în insolvență înscriși în Tabloul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România. În cazul în care atât debitorul, cât și creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator judiciar/lichidator judiciar va avea prevalență cererea creditorului. Dacă creditorii solicită să fie desemnați administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiți, judecătorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propuși de aceștia. Totodată, judecătorul-sindic va fixa onorariul în conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă;
confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor. Dacă nu există contestații asupra legalității hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de 5 zile de la sesizarea judecătorului-sindic;
înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar;
judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-și mai conduce activitatea;
judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în starea de insolvență sau sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există date cu privire la săvârșirea unei infracțiuni;
judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operațiuni frauduloase și a acțiunilor în nulitatea plăților sau operațiunilor efectuate de către debitor, fără drept, după deschiderea procedurii;
judecarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar;
confirmarea planului de reorganizare, după votarea lui de către creditori;
soluționarea cererii administratorului judiciar sau a creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară și de intrare în faliment;
soluționarea contestațiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului judiciar;
judecarea acțiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;
judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați, la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi;
dispunerea convocării adunării creditorilor, cu o anumită ordine de zi;
pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii.

Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor

Adunarea creditorilor reprezintă adunarea tuturor creditorilor îndreptățiți să participe la procedură și se convoacă de către administratorul/lichidatorul judiciar, care asigură și secretariatul ședințelor adunării creditorilor. De asemenea, adunarea creditorilor va putea fi convocată și de comitetul creditorilor sau de către creditorii deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot. Un aspect important îl constituie faptul că adunarea creditorilor poate fi convocată ori de câte ori este necesar.

Printre principalele atribuții ale adunării creditorilor se numără următoarele:

a. desemnarea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar definitiv;

b. analiza activității administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, după caz, exercitată în îndeplinirea atribuțiilor care îi revin;

c. analiza situației debitorului;

d. alegerea comitetului creditorilor;

e. votarea planului de reorganizare;

f. aprobarea raportului privind propunerea administratorului judiciar de intrare în faliment;

g. exercitarea atribuțiilor stabilite pe seama comitetului creditorilor atunci când, din cauza numărului mic de creditori, constituirea comitetului nu este posibilă;

h. aprobarea metodelor de vânzare a bunurilor din averea debitorului, etc.

Convocarea adunării creditorilor se realizează prin publicarea în BPI (Buletinul Procedurilor de Insolvență) cu cel puțin 5 zile anterior datei stabilite pentru ședință și trebuie să cuprindă ordinea de zi.

Creditorii pot fi reprezentați în cadrul adunării prin împuterniciți cu procură specială autentică, în cazul persoanelor fizice, respectiv cu delegație semnată de către conducătorul unității, în cazul creditorilor bugetari și al celorlalte persoane juridice. De asemenea, este permis și votul prin corespondență.

Deliberările și hotărârile adunării creditorilor sunt cuprinse într-un proces verbal întocmit de către practicianul în insolvență, care, potrivit legii, trebuie să asigure secretariatul ședințelor. Procesul-verbal va fi semnat de președintele ședinței, membrii comitetului creditorilor, precum și de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, după caz.

Hotărârile adunării creditorilor pot fi desființate de către judecătorul-sindic doar pentru motive de nelegalitate, în condițiile art. 48 alin. (7). Anularea unei hotărâri a adunării creditorilor poate fi solicitată judecătorului-sindic de către creditorii care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal al adunării sau la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul verbal.

În plus, inclusiv administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, după caz, are dreptul de a contesta hotărârile adunării creditorilor pentru nelegalitate, cu excepția hotărârii prin care acesta a fost desemnat. Aceasta înseamnă că practicianul în insolvență (administratorul sau lichidatorul judiciar) poate contesta, de pildă, pe de o parte, hotărârea adunării creditorilor prin care a fost înlocuit sau prin care nu a fost confirmat sau, pe de alta parte, hotărâri ale adunării creditorilor prin care se decid aspecte care exced sferei sale de atribuții sau contrar dispozițiilor legale.

Pentru valabilitatea hotărârii adunării creditorilor este necesară întrunirea unei duble condiții: un cvorum de prezență, ce presupune prezența titularilor de creanțe care însumează cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot asupra averii debitorului și un cvorum de vot, care vizează respectarea principiului majorității prin valoarea creanțelor prezente, direct sau prin reprezentant, cu drept de vot, fiind considerați prezenți și creditorii care au votat prin corespondență.

În ceea ce privește creanțele deținute împotriva averii debitorului, acestea se determina, conform art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, prin raportare la:

a) ulterior publicării în BPI a tabelului preliminar și până la publicarea în BPI a tabelului definitiv, valoarea creanțelor verificate și acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;

b) ulterior publicării în BPI a tabelului definitiv și până la confirmarea unui plan de reorganizare sau, în cazul reconfirmării planului, până la publicarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;

c) ulterior confirmării planului de reorganizare și până la deschiderea procedurii de faliment, potrivit cuantumului cuprins în programul de plăți, modificat în urma stingerii creanțelor achitate în plan;

d) după deschiderea procedurii de faliment până la publicarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din tabelul definitiv așa cum acesta a fost modificat în urma stingerii creanțelor;

e) ulterior publicării în BPI a tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.

În ceea ce privește comitetul creditorilor, acesta poate fi desemnat, în raport cu numărul creditorilor, de către judecătorul-sindic, prin încheiere, aceasta fiind însă doar o desemnare provizorie. Astfel, judecătorul-sindic poate desemna un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu drept de vot și care dețin creanțele ce beneficiază de cauze de preferință, creanțele bugetare și chirografare cele mai mari ca valoare, conform art. 50 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Ulterior desemnării provizorii a comitetului de către judecătorul-sindic, creditorii, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, conform art. 50 alin. (4). Comitetul va include creditorii cu drept de vot, dintre primii 20 de creditori, în ordinea valorii creanței deținute și care se oferă voluntar, care dețin creanțe cu drept de vot, cele care beneficiază de un drept de preferință, creanțe bugetare şi creanțe chirografare.

Acest nou comitet al creditorilor, desemnat de către adunarea creditorilor în prima sa ședință, va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic. Este posibil însă ca în adunarea creditorilor să se nu voteze un nou comitet al creditorilor, iar în această ipoteză, în care nu se obține majoritatea cerută de lege, se va menține comitetul desemnat inițial de către judecătorul-sindic.

Conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, printre atribuțiile comitetului creditorilor se numără următoarele:

a) să analizeze situația debitorului și să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activității debitorului și la planurile de reorganizare propuse;

b) să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul judiciar care dorește să fie desemnat de către creditori în dosar condițiile numirii;

c) să ia cunoștință de rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, să le analizeze și, dacă este cazul, să formuleze contestații la acestea;

d) să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și efectele acestora și să propună, motivat, și alte măsuri;

e) să solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

f) să introducă acțiuni pentru anularea unor acte sau operațiuni frauduloase, făcute de debitor în dauna creditorilor, potrivit prevederilor art. 117 alin. (1), atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar.

Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia.

Practicianul în insolvență participă și la ședințele comitetului creditorilor, însă nu are drept de vot pentru adoptarea vreunei decizii, activitatea acestuia fiind limitată la întocmirea procesului-verbal, care trebuie să menționeze pe scurt conținutul dezbaterilor, precum și hotărârile adoptate.

Administratorul special

După ce s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, adunarea generală a acționarilor/asociaților/membrilor debitorului va desemna, pe cheltuiala acestora, un administrator special. Nu poate fi desemnat în calitate de administrator judiciar unul dintre creditori, persoană fizică sau juridică. Convocarea adunării în vederea desemnării administratorului special se realizează de către administratorul judiciar sau de către lichidatorul judiciar în termen de maximum 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii.

În cazul în care adunarea generală a acționarilor/asociaților/membrilor nu desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, dacă acesta nu a fost deja ridicat.

După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea, iar mandatul administratorului special este redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților/membrilor.

Administratorul special are, în principal, următoarele atribuții:

participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor privind anularea unor acte frauduloase încheiate de către debitor în dauna creditorilor;
formulează contestații în cadrul procedurii insolvenței;
propune un plan de reorganizare;
administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului de reorganizare, doar în situația în care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare;
după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și situația financiară de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului;
primește notificarea închiderii procedurii.

Administratorul judiciar

Pentru a dobândi calitatea de administrator judiciar, practicienii în insolvență interesați pot depune la dosar o ofertă de preluare a acestei poziții, la care trebuie să anexeze dovada calității de practician în insolvență și o copie de pe polița de asigurare profesională.

În cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i și onorariul.

În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice.

În cazul în care adunarea creditorilor confirmă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, dar nu aprobă oferta de onorariu a acestuia, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va putea accepta onorariul votat de către creditori sau va reconvoca adunarea într-un termen de maximum 30 de zile pentru negocierea cu creditorii și discutarea onorariului. În cazul în care nici la această adunare oferta administratorului judiciar/lichidatorului judiciar nu va fi acceptată de către creditori, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va putea declara că se retrage.

Administratorul judiciar este obligat să întocmească și să depună lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Acest raport se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în BPI.

Împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar pot face contestație debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată, în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului din raportul întocmit de administrator.

În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate precum avocați, experți contabili, evaluatori sau alți specialiști. Numirea și nivelul remunerațiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi plătite din averea debitoarei. Împotriva rapoartelor de evaluare întocmite de persoanele de specialitate numite în cauză pot formula obiecțiuni administratorul judiciar, precum și oricare dintre creditori, în termen de maximum 5 zile de la publicarea în BPI a unui anunț cu privire la depunerea raportului de evaluare la dosarul cauzei.

Printre atribuțiile administratorului judiciar se numără următoarele:

a) examinarea situației economice a debitorului și a documentelor depuse și întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observație în cadrul procedurii generale și supunerea acelui raport aprobării judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

b) examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă și cu privire la existența premiselor angajării răspunderii acestora, precum și asupra posibilității reale de reorganizare a activității debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea și depunerea la dosarul cauzei, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

c) întocmirea actelor prevăzute la art. 67 alin. (1), în cazul în care debitorul nu și-a îndeplinit obligația respectivă înăuntrul termenelor legale, precum și verificarea, corectarea și completarea informațiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;

d) elaborarea planului de reorganizare a activității debitorului;

e) supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

f) conducerea integrală, respectiv în parte, a activității debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuțiile sale și la condițiile de efectuare a plăților din contul averii debitorului;

g) convocarea, prezidarea și asigurarea secretariatului ședințelor adunării creditorilor sau ale acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică;

h) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului, încheiate în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

i) sesizarea de urgență a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de procedură;

j) denunțarea unor contracte încheiate de debitor;

k) verificarea creanțelor și, atunci când este cazul, formularea de obiecțiuni la acestea, notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parțiale a creanțelor, precum și întocmirea tabelelor de creanțe;

l) încasarea creanțelor, urmărirea încasării creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii, formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocați;

m) încheierea de tranzacții, descărcarea de datorii, descărcarea fideiusorilor, renunțarea la garanții reale, cu condiția confirmării acestor operațiuni de către judecătorul-sindic;

n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta;

o) inventarierea bunurilor debitorului;

p) dispunerea evaluării bunurilor debitorului, astfel încât aceasta să fie realizată până la data stabilită pentru depunerea tabelului definitiv al creanțelor;

q) transmiterea spre publicare în BPI a unui anunț cu privire la depunerea la dosar a raportului de evaluare, în termen de două zile de la depunere.

Pe lângă acestea, judecătorul-sindic poate stabili, prin încheiere, și alte atribuții în sarcina administratorului judiciar.

Înființează un SRL 100% online, de oriunde ai fi

Vrei să pornești pe drumul antreprenoriatului? În 2 timpi și 3 zile ai propria ta firmă.

100% online, din confortul casei tale.

Devino antreprenor

Lichidatorul judiciar

În cazul în care se dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator judiciar, persoană fizică sau juridică, practician în insolvență, care să conducă activitatea debitorului și să exercite atribuțiile prevăzute de lege în cadrul procedurii falimentului. Poate fi desemnat în calitate de lichidator și administratorul judiciar desemnat anterior.

Principalele atribuții ale lichidatorului judiciar sunt prevăzute în art. 64 din Legea nr. 85/2014, respectiv:

examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificată în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora;
conducerea activității debitorului;
introducerea de acțiuni pentru anularea actelor și operațiunilor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor cauze de preferință, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
denunțarea unor contracte încheiate de debitor;
verificarea creanțelor și, atunci când este cazul, formularea de obiecțiuni la acestea, notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parțiale a creanțelor, precum și întocmirea tabelelor creanțelor;
urmărirea încasării creanțelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanțelor;

Pentru formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, lichidatorul poate angaja un avocat.

primirea plăților pe seama debitorului și consemnarea lor în contul averii debitorului;
vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;
încheierea de tranzacții, descărcarea de datorii, descărcarea fideiusorilor, renunțarea la garanții reale sub condiția confirmării de către judecătorul-sindic;
sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta;
orice alte atribuții stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

Lichidatorul judiciar poate fi înlocuit din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, pentru motive temeinice, în orice stadiu al procedurii. Dacă lichidatorul nu-și îndeplinește atribuțiile/le îndeplinește în mod defectuos/refuză numirea sa, acesta poate fi sancționat cu amendă judiciară în condițiile legii.

Etapele procedurii insolvenței

Deschiderea procedurii și efectele acesteia

Procedura începe în baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori, precum și de orice alte persoane sau instituții prevăzute expres de lege. Așadar, procedura poate fi deschisă atât la cererea creditorilor, cât și la cererea debitorului ori a altor persoane sau instituții.

Deschiderea procedurii la cererea debitorului

Conform art. 66 din Legea nr. 85/2014, debitorul aflat in stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus acestei proceduri, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Această dispoziție se aplică inclusiv debitorul în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă.

Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

Introducerea prematură, cu rea-credință, de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau juridică, pentru prejudiciile cauzate.

Nu pot formula o cerere de reorganizare judiciară debitorii, persoane juridice, care în ultimii 5 ani, precedenți hotărârii de deschidere a procedurii, au mai fost supuși unei astfel de proceduri.

Deschiderea procedurii la cererea creditorului

Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul si temeiul creanței;

b) existența unui drept de preferință, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii;

c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.

Creditorul trebuie să anexeze acestei cereri documentele justificative ale creanței si ale actelor de constituire de garanții.

După rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele și corespondența emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, în limbile română, engleză și franceză, mențiunea “în insolvență”, “in insolvency”, “en procedure collective”.

Întocmirea tabelului de creanțe și contestațiile la tabel

După deschiderea procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor, notificare ce se va publica și în BPI.

Notificarea va fi comunicată creditorilor cu cel puțin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor și va cuprinde:

a) termenul-limită de depunere de către creditori a opozițiilor la sentința de deschidere a procedurii, precum și termenul de soluționare a opozițiilor, care nu va depăși 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;

b) termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, precum și cerințele pentru ca o creanță înregistrată să fie considerată valabilă;

c) termenul de verificare a creanțelor, de întocmire și publicare în BPI a tabelului preliminar de creanțe, care nu va depăși 20 de zile pentru procedura generală sau, respectiv, 10 zile, în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);

d) termenul de definitivare a tabelului creanțelor, care nu va depăși 25 de zile, în cazul procedurii generale și al celei simplificate, de la expirarea termenului corespunzător fiecărei proceduri, prevăzut la lit. c);

e) locul, data și ora primei ședințe a adunării creditorilor, care va avea loc în maximum 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c).

Situația actelor juridice ale debitorului

Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii. În cazul contractului de leasing financiar sunt posibile următoarele variante:

Menținerea contractului de leasing, doar în măsura în care se obține acordul expres al finanțatorului în acest sens în termen de 3 luni de la deschiderea procedurii;
Denunțarea de drept la expirarea unui termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii, daca nu s-a obținut un acord expres de la finanțator;
Denunțarea la inițiativa finanțatorului înainte de expirarea termenului de 3 luni; finanțatorul transmite administratorului judiciar o notificare prin care îi cere să denunțe contractul, acesta se consideră denunțat la expirarea unui termen de 30 de zile de la data recepționării notificării;
Denunțarea de către administratorul judiciar/lichidator a contractului în temeiul prerogativei de denunțare a oricărui contract în derulare.

Reorganizarea și planul de reorganizare

Cine poate propune planul de reorganizare?

Planul ce reorganizare poate fi propus de una dintre următoarele categorii de persoane:

Debitorul, cu aprobarea adunării generale a acționarilor/asociaților, în termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanțe; de la această regulă există o excepție, în sensul că nu poate propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței a mai fost subiect al acestei proceduri, și nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului, de corupție și de serviciu, de fals etc.
Administratorul judiciar, de la data desemnării sale și până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data publicării tabelului definitiv de creanțe;
Unul sau mai mulți creditori, deținând împreună cel puțin 20% din valoarea totală a creanțelor cuprinse în tabelul definitiv de creanțe, în termen de 30 de zile de la publicarea acestuia.

Aceste termene pot fi prelungire cu încă 30 de zile de către judecătorul-sindic, la cererea oricărei părți interesate sau a administratorului judiciar.

Care sunt modalitățile de reorganizare?

Reorganizarea se poate realiza fie prin restructurarea și continuarea activității debitorului, fie prin lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie printr-o combinație a acestor două variante de reorganizare.

Ce conține planul de reorganizare?

Planul de reorganizare trebuie să cuprindă:

Categoriile de c r eanțe care nu sunt defavorizate;
Tratamentul categoriilor de creanțe defavorizate;
Dacă și în ce măsură debitorul va fi descărcat de răspundere;
Ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe;
Modalitatea de achitare a creanțelor curente (programul de plată a creanțelor).

Care sunt categoriile de creditori care votează planul?

Fiecare creanță existentă asupra averii debitorului beneficiază de un drept de vot, pe care titularul îl exercită în categoria de creanțe din care face parte creanța respectivă. Categoriile de creanțe, care votează separat sunt următoarele:

Creanțele care beneficiază de drepturi de preferință;
Creanțele salariale;
Creanțele bugetare;
Creanțele creditorilor indispensabili;
Creanțele chirografare, adică creanțele deținute de creditorii care au doar un drept de gaj general asupra bunurilor debitorului.

Cum se adoptă decizia cu privire la planul de reorganizare în cadrul Adunării Creditorilor?

În ceea ce privește votarea planului de reorganizare, administratorul judiciar are obligația de a publica în BPI în termen de 5 zile de la depunerea planului un anunț referitor la acesta, indicându-l pe cel care l-a propus, data când se va vota planul în cadrul Adunării Creditorilor, precum și faptul că este permis votul prin corespondență. Ședința Adunării Creditorilor în vederea votării planului se ține în termen de 20-30 de zile de la publicarea anunțului în BPI.

Planul de reorganizare și anexele la acesta vor fi comunicate persoanelor interesate în format electronic, prin intermediul administratorului judiciar, prin e-mail sau prin publicarea pe site-ul acestuia.

La începutul ședinței de vot, administratorul judiciar are obligația de a informa creditorii prezenți despre voturile valabile primite în scris.

În cazul în care au fost propuse mai multe planuri de reorganizare, votarea acestora se face în aceeași ședință a Adunării Creditorilor, însă doar un singur plan de reorganizare poate fi confirmat.

Durata de executare a planului de reorganizare nu poate depăși 3 ani de la data confirmării acestuia. Confirmarea se face de către judecătorul-sindic, în termen de 15 zile de la data la care administratorul judiciar a depus procesul-verbal al Adunării Creditorilor prin care planul a fost aprobat.

Procedura falimentului

După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele și corespondența trebuie să aibă mențiunea “în reorganizare judiciară”, “in judicial reorganisation”, “en redressement” sau, după caz, “în faliment”, “in bankruptcy”, “en faillite”. După intrarea în procedura simplificată se va face, de asemenea, mențiunea “în faliment”, “in bankruptcy”, “en faillite”.

Reconfigurarea masei credale și întocmirea tabelului suplimentar al creanțelor

În cazul în care debitorul nu se conformează planului de reorganizare aprobat sau dacă se acumulează noi datorii față de creditorii din cadrul procedurii insolvenței, oricare dintre creditori, inclusiv administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic intrarea în faliment a debitorului.

De asemenea, titularul unei creanțe curente, certă, lichidă și exigibilă, mai veche de 60 de zile poate solicita oricând în timpul executării planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligațiilor de plată asumate prin plan, trecerea la faliment.

Intrarea în procedura falimentului se dispune de către judecătorul-sindic și în următoarele situații:

Debitorul și-a declarat intenția de a intra în procedura simplificată;
Debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare;
Niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat;
Debitorul și-a declarat intenția de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat și confirmat;
Obligațiile de plata și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condițiile prevăzute în planul confirmat sau desfășurarea activității debitorului în decursul reorganizării aduce pierderi averii sale;
A fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment.

Lichidarea și modalitățile de valorificare a bunurilor din averea debitorului

Prin hotărârea prin care decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunța dizolvarea debitorului persoană juridică și va dispune:

a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator judiciar provizoriu, precum și stabilirea atribuțiilor și a onorariului acestuia;

c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea în calitate de lichidator judiciar a administratorului judiciar;

d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator judiciar, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii;

e) întocmirea de către administratorul judiciar și predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maximum 5 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al creanțelor și a oricăror altor tabele întocmite în procedură, a oricăror rapoarte de distribuție, a listei actelor și operațiunilor efectuate după data deschiderii procedurii. Această obligație revine administratorului special, cu avizul administratorului judiciar, dacă, până la data deschiderii procedurii falimentului, nu a fost ridicat dreptul de administrare;

f) notificarea intrării în faliment.

Înainte de lichidarea bunurilor din averea debitorului, lichidatorul judiciar trebuie să realizeze un inventar asupra acestor bunuri. Lichidarea începe avea după realizarea inventarului și depunerea raportului de evaluare de către lichidatorul judiciar. Raportul de evaluare se întocmește de către un evaluator membru ANEVAR, care este angajat, cu acordul comitetului creditorilor, de către lichidatorul judiciar în numele debitorului. Bunurile debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât și individual.

Raportul de evaluare se depune la dosarul cauzei, iar lichidatorul judiciar convoacă Adunarea Creditorilor în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii raportului de evaluare, în vederea stabilirii tipului de vânzare. Bunurile pot fi vândute fie prin licitație publică, fie prin negociere directă.

După vânzarea bunurilor, lichidatorul judiciar are obligația de a întocmi un raport final, care însoțit de situațiile financiare finale se depune la judecătorul-sindic, iar copii de pe aceste documente se vor publica în BPI. Judecătorul-sindic va dispune convocarea Adunării Creditorilor în termen de 30 de zile de la publicarea raportului final în BPI.

Distribuirea sumelor și întocmirea planului de distribuire

În cazul falimentului, creanțele se plătesc în următoarea ordine:

Taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii;
Creanțele provenind din finanțări;
Creanțele izvorâte din raporturi de muncă;
Creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii;
Creanțele bugetare;
Creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;
Creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
Creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii etc;
Alte creanțe chirografare;
Creanțele subordonate.

La fiecare 3 luni de la data începerii lichidării, lichidatorul judiciar este obligat să prezinte comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, precum și un plan de distribuire între creditori. Raportul, respectiv planul de distribuire pot fi atacate de către creditori cu contestație în termen de 15 zile de la publicarea acestora în BPI.

Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență

Cine poate introduce acțiunea în atragerea răspunderii?

Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență se poate dispune de judecătorul-sindic, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar. De asemenea, dacă administratorul/lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului, acțiunea va putea fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor, iar dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor.

Care sunt condițiile atragerii răspunderii pentru intrarea în insolvență?

Acțiunea în atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență presupune că o parte sau întregul pasiv al debitorului persoană juridică să fie suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății, dar și de orice alte persoane care au contribuit la apariția stării de insolvență a debitorului.

Așadar, poți fi tras la răspundere dacă ai săvârșit una dintre următoarele fapte:

Ai folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane;
Ai realizat activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal;
Ai dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea plăților;
Ai ținut o contabilitate fictivă, ai făcut să dispară unele documente contabile sau nu ai ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Ai deturnat sau ai ascuns o parte din activul persoanei juridice sau ai mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
Ai săvârșit orice alte fapte cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului.

Ce efecte produce acțiunea în atragerea răspunderii?

Persoanele din organele de conducere ale persoanei juridice vor putea fi trase la răspundere inclusiv conform legii penale, având în vedere că această răspundere nu este înlăturată de tragerea la răspundere pentru intrarea în insolvență.

În ceea ce privește persoana împotriva căreia a fost pronunțată o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii, aceasta nu mai poate fi desemnată administrator, iar dacă este administrator în cadrul altor societăți, aceasta nu va mai avea dreptul de a fi administrator pentru o perioadă de 10 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În cazul în care mai multe persoane au contribuit la apariția stării de insolvență, răspunderea acestora este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care acestea și-au exercitat mandatul sau în care au deținut poziția în care au contribuit la apariția stării de insolvență.

Închiderea procedurii insolvenței

Care sunt cazurile în care se poate dispune închiderea procedurii?

Procedura se poate închide, în orice stadiu s-ar afla, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului sau dacă acestea deși există, sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și dacă niciun creditor nu se oferă să acopere aceste sume. Închiderea procedurii se dispune de judecătorul-sindic, printr-o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

În ceea ce privește închiderea procedurii de reorganizare prin continuarea activității sau a procedurii de lichidare pe bază de plan, aceasta va fi închisă în baza unui raport întocmit de administratorul judiciar prin care se constată îndeplinirea tuturor obligațiilor de plată asumate prin plan.

În ceea ce privește închiderea procedurii de faliment, aceasta va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final și când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite.

Ce efecte are închiderea procedurii?

Prin închiderea procedurii, administratorul/lichidatorul judiciar este descărcat de orice îndatorire sau responsabilitate cu privire la procedură, debitor și averea acestuia, creditori etc.

Suntem avocați specializați în tehnologie, start-ups, afaceri digitale, social media și e-commerce. Te ajutăm cu o viziune 360 asupra afacerii tale, 100% online, la un click distanță. Contactează-ne ca să intri în legătură cu specialiștii noștri.

Poză de Melinda Gimpel pe Unsplash

Despre ce ai vrea să afli mai multe?

Newsletter