Hagi 1

Ce te (ma) motiveaza de zi cu zi?

9 minute • Ana-Maria Udriste • 03 august 2017


Pentru ca am internetul picat datorita unui nene care a dat cu tesla in ceva fire si le-a taiat si pe cele de la Digi Romania (sau la fel de probabil s-a suit o pasare pe un stalp cu celule de internet), mi-am facut timp sa scriu despre chestiuni mai personale.
Pentru cei care ma cunosc, am cochetat catva timp cu avocatura prin diverse locuri, pana m-am decis sa o iau pe cont propriu si sa vad ce voi face cu viata mea. Momentan, pot fi calificata ca #influencer, #antrepenor sau, mai aproape de realitate, bagator de seama care incearca sa faca chestiile sa mearga.
Pentru a nu plictisi cititorul, o sa impart acest pseudo-articol in doua bucati: (a) ce m-a motivat sa imi schimb traseul cu 180 grade si (b) ce ma motiveaza sa fac ceea ce fac de zi cu zi.

Ce m-a motivat sa imi schimb traseul cu 180 grade?

Cand am intrat la facultate, prima si singura mea optiune a fost: fa-te, mama, avocat (termopan deja aveam).
Si am tras tare in facultate sa obtin note cat mai mari, sa particip la concursuri, comunicari stintiifice etc. pentru ca am zis ca asta e traiectoria. Daca te duce capul intr-un domeniu, nu ai cum sa nu faci performanta si sa ti se deschida usi.
Nu mare mi-a fost mirarea cand, la finalul celor 4 ani de facultate, am constatat (cu semi-stupoare) ca lucrurile nu stau chiar asa – tot ceea ce se intampla este un mixt de circumstante si de momente: asa cum poti ai 10 pe linie si sa nu iti gasesti nimic ok, asa poti sa termini cu 6 pe linie, sa castigi 2.000 euro/luna si sa faci si chestii extraprofesionale.
Dupa niste practica in timpul facultatii prin societati mari de avocatura, mi-am dat seama ca nu cred ca este cel mai potrivit mediu pentru mine.
Din varii motive: principalul ar fi ca din punctul meu vedere iti taie din personalitate – unii in mod voit, altii pentru ca asa le este impusa de politica societatii. Am prieteni, colegi, cunostinte pe care i-am vazut efectiv schimbati radical dupa 2 ani de avocatura sau chiar mai putin. Eu nu pot fi asa si nu imi doresc sa fiu asa – am invatat cu timpul ca e bine sa fii echilibrat in gandire, sa iti tii anumite pareri pentru tine, insa de asemenea ca este important sa fii tu insati. Pentru ca la un moment dat bula in care vrei sa iti continui viata se sparge. Ah da, si pentru ca mi-am dat seama ca trebuie sa iti mananci colegii. Not my kind.
Am zis ca fac penal – didn’t work out either (iarasi din varii circumstante, printre care biroul picat la scris si luat in contestatii). Cand a picat si asta, am zis ca trimit ca omul CV-uri. Cred ca nimic nu e mai frustrant decat sa trimiti CV-uri peste CV-uri, cu scrisori de intentie complet inutile si sa nu le citeasca cineva. Ca in viata de acum, cand trimiti mailuri si nu raspunde nimeni la ele.
Am ajuns in final la o societate mica de unde in scurt timp am plecat aproape toti. Pe stilul karma is a bitch si ti-o va trage cu prima ocazie pentru ca tatal lor regele Murphy nu doarme, am ajuns intr-o societate mare de avocati, exact pe departamentul pe care mi-l doream: dreptul concurentei. Asta mi-a placut din facultate, asta imi doresc sa fac: ce poate sa mearga rau? Ei bine, voi detalia probabil intr-un alt post. Ce trebuie zis la momentul asta este ca in final nu mai mergea de nicio culoare. Am mai incercat vreo 3 locuri dupa, dar tot nu simteam ca e ce trebuie.
Intr-o zi de martie, cand m-am pus in masina si voiam sa strabat juma de tara sa ajung la birou, mi-am dat seama ca pur si simplu nu sunt fericita, nu e ceea ce-mi doresc, nu ma vad facand asta si peste un an sau doi.
Si am fost pusa in dilema: mai incerc si in alta parte sau vad ce-o iesi? Dat fiind ca scriu aceste randuri, alegerea mea a fost a doua. Nu o regret nici pana in ziua de azi. Poate ca as fi facut alte decizii-cheie la momentele potrivite, poate ca as fi putut sa ma dezvolt si altcumva, poate ar fi fost mai bine la un moment dat sa mai astept – nu am de unde sa stiu.
Ma mai intreaba lumea din cand in cand daca mai fac avocatura. Da, cu mare placere – consultanta in mod special. E ceea ce ma defineste la finalul zilei si pot sa aplic logica mea matematica in interpretarea legilor si gasirea celor mai bune solutii pentru clientii mei, inclusiv din punct de vedere al business-ului pe care il conduc acestia. Am o viziune de ansamblu mai buna decat cea de acum doi ani de zile – pentru ca pot sa evaluez altfel riscurile si beneficiile. Altcumva, eram doar un avocat intr-un birou care incerca sa inteleaga o afacere, dar de cele mai multe ori oferea o solutie strict juridica. Ce fac? Proprietate intelectuala, dreptul concurentei, jonglez cu dreptul IT, in general ce ma atrage si ma pune la munca intelectuala si interesanta.
Insa am libertate. Conteaza mult sa muncesti pentru tine si sa constientizezi ca fiecare zi ce trece este o caramida pe care o vei pune la ceea ce te va defini in viitor. Libertate de miscare si libertate de exprimare. Nu am un program fix – da, de cele mai multe ori muncesc mai mult de 14 ore pe zi, dar haotice. Ma duc la sala, beau cafeaua, ma mai plimb un pic, imi iau laptopul in pat, in gradina, prin oras, pe unde ma prinde ziua aia. Insa la finalul zilei sunt fericita. Si libertatea de exprimare – acel deziderat care teoretic defineste profesia de avocat, dar de care multi uita pentru a nu deranja alte persoane.
Ce ma motiveaza sa ma dau jos din pat?
Norocul meu a facut ca in perioada in care am schimbat cariera cu 180 grade sa fiu implicata intr-un program de pre-accelerare, Innovation Labs, din Politehnica.
Mi-am dat seama ca mi-a facut mare placere sa fiu acolo, sa vorbesc cu lumea, sa descopar idei, sa analizez afaceri si concepte. Astfel incat chiar daca am plecat la inceput de la ideea de platforma, am dus-o in ceea ce mi-am dorit dintotdeauna: o comunitate de studenti, unde sa aiba sansa sa scrie si sa se afirme, sub indrumarea lor avocati/juristi/profesionisti cu experienta.
Am invatat sa lucrez in Canva, sa editez o tema Wordress, sa fac montaj in Camtasia si Filmora, sa vad ce doamne iarta-ma este SEO si asa mai departe. Lucruri care, daca ma uit la mine acum un an de zile, m-au modelat mai mult decat ani de facultate si de experienta – si asta pentru ca mereu am fost curioasa si am vrut sa invat din toate.
Asadar, ce ma motiveaza la Avocatoo si la JURIO?

  • ma simt incredibil cand vad ce poate face echipa – de la infografice pana la filmuletele. Da, toti au fost la inceput timizi, dar au prins aripi, au incredere in ei, vin cu idei si propuneri noi, cu articole la nici nu m-as fi gandit. Eu una mi-as fi dorit sa am sansa asta in facultate, probabil ca nici nu ma mai gandeam sa ma fac avocat.
  • ca invat ceva nou in fiecare zi – de la furat idei de infografice si filmuletele de la altii, pana la cum implementam un diferential pe JURIO ca sa il facem mai accesibil, cum fac o campanie de newsletter, cum vand un produs, cum caut si conving clientii, cum sa scriu titlurile ca sa fie mai atractive si blogul sa fie mai cunoscut.
  • ca nicio zi nu seamana cu alta – azi de exemplu aveam un to-do-list de zici ca se rupea lumea in doua daca nu il terminam. Dar a dat Dorel in fire si nu mai pot sa fac 75% din ce mi-am propus, pentru ca am nevoie de net.
  • ca trebuie sa cauti metode noi sa te reinventezi – de la scris articole mai non-conformiste, din domenii tangentiale, dar nu chiar, pana la incheiat de parteneriate complet off-topic, cautat solutii sa vii cu ceva nou pe piata, sa iesi in evidenta, sa fii o versiune mai buna a ta.
  • ca trebuie sa motivez si sa ajut oamenii din jur – pentru mine asta e cel mai important lucru. Asta am facut din facultate (cand lumea zicea ca sunt peste tot si ma bag ca musca in rahat) – fiecare om are anumite stimulente la care reactioneaza si il fac sa fie mai bun. Unii au perioade si perioade. Imi place sa vad cum pot sa ajut persoana respectiva, sa ii cresc increderea, sa ii aduc un plus de valoare prin ceea ce face – ca la finalul zilei sa nu aiba impresia ca a scris doar un amarat de articol, ci ca l-a ajutat cu ceva. De aceea am si tras de toti sa invete un pic de WordPress, un pic de Canva, sa faca filmulete, sa iasa din zona de confort si din rutina de zi cu zi.
  • ca poate, poate peste un timp chiar voi reusi in ceea ce fac si va iesi o chestie misto – e dificil sa le inveti pe toate de la bun inceput si sa iasa bine – teoretic nici nu ai cum. Dar plec in fiecare zi de la premisa ca fiecare articol scris, fiecare idee noua, fiecare feature nou implementat pe JURIO va aduce plus-valoare omului cu care intra in contact: fie ca va rade sau va descoperi o informatie utila, fie ca va economisi timp cautand prin noianul de spete si legi si va avea timp sa iasa la o bere/suc/gin cu fructe etc.

Pe tine ce te motiveaza?

Un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *