re You Ready

Protecția juridică a cetățenilor români, respectiv a străinilor și apatrizilor

4 minute • Alexandra Enachescu • 25 septembrie 2017


Protecția juridică a cetățenilor români în străinătate

 

Art. 17 din Constituția României. Cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român și trebuie să-și îndeplinească obligațiile, cu excepția acelora ce nu sunt compatibile cu absența lor din țară.

Protecția cetățenilor români în străinătate făcută de către statul român se explică prin faptul că cetățenia este o legătură permanentă între individ și statul pe teritoriul căruia trăiește. Fiind o legătură permanentă înseamnă că statul este obligat să acorde sprijin cetățeanului său indiferent unde se află acesta. Fie că se află în țară sau în străinatate, cetățeanul român este protejat permanent de către statul român.
Mijloacele concrete de protecție sunt reglementate prin norme juridice specifice, în funcție de situația concretă, spre exemplu, Legea 156/2000 republicată reglementează modalitățile de protecție a cetățenilor români care lucrează în străinatate.
În schimbul acestei protecții, cetățenii au și obligații față de stat. De aceea, textul constituțional face referire la faptul că cetățenii români trebuie să își îndeplinească obligațiile față de stat, chiar dacă lipsesc temporar din țară. Obligația de fidelitate față de țară sau obligația de a contribui cu impozite și taxe la cheltuielile publice sunt obligații ce incumbă cetățenilor români aflați în străinătate.
Excepție fac doar acele obligații ce nu sunt compatibile cu absența lor din țară. Spre exemplu, participarea la acțiuni menită să preîntâmpine o calamitate sau să îndepărteze urmările unui dezastru NU reprezintă o obligație la care să fie ținuți cetățenii români aflați în străinătate.

Protecția juridică a cetățenilor străini și a apatrizilor în România

 

Art. 18 din Constituția României. (1)Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi. (2) Dreptul la azil se acordă și se retrage în condițiile legii, cu respectarea tratatelor și a convențiilor internaționale la care România este parte.

Populația statului nu cuprinde numai cetățenii, ci, pe teritoriul unui stat, sunt atât cetățeni, străini și apatrizi (care nu au cetățenia niciunui stat). În virtutea calității lor de ființe umane, străinii și apatrizii beneficiază de o serie de drepturi indiferent de locul sau de țara în care se află.
Aceste drepturi de care beneficiază aceștia sunt, în general, acele drepturi inerente ființei umane. Constituția României prevede că străinii și apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor. Expresia “protecția general a persoanelor și a averilor” este una destul de generală.

  • Prin protecția persoanelor, textul are în vedere acele drepturi naturale care țin de ființa umană: dreptul la viață, la integritate psihică și fizică, inviolabilitatea persoanei, libertatea conștiinței.
  • Prin protecția averilor se au în vedere acele drepturi patrimoniale ale persoanei: dreptul de proprietate, inviolabilitatea domiciliului, libertatea economică, dreptul la moștenire.

De precizat este faptul că de protecția persoanelor și a averilor se bucură doar acei străini și apatrizi care locuiesc LEGAL în România. Textul constituțional NU îi are în vedere pe aceia care doar ocazional se află pe teritoriul statului sau cei care locuiesc in mod nelegal în România, iar acest fapt este prevăzut de OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Alin. (2) al art. 18 face referire la dreptul de azil de care pot beneficia străinii și apatrizii pe teritoriul României, reglementat în detaliu de Legea nr. 122/2006 actualizată. Azilul poate fi de diverse feluri: azil politic, religios etc. În zilele noastre, cea mai întâlnită formă de azil este azilul politic.

Azilul politic reprezintă acordarea de către un stat a dreptului de intrare și de ședere pe teritoriul său a unei persoane străine, persecutate în țara sa pentru convingerile politice, respectiv statutul pe care îl poate primi un cetățean străin care riscă în țara sa un tratament discriminatoriu sau chiar inuman datorat convingerilor politice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *