woman hand pen girl min 2

Persoana fizică autorizată – cum se constituie și răspunde în relația cu creditorii?

10 minute • Elena Buzea • 28 octombrie 2017


(I) Sediul materiei pentru persoana fizică autorizată (PFA)

În materia desfășurării activității economice cu scop lucrativ în una din formele de organizare fără personalitate juridică, de referință sunt prevederile OUG nr. 44/2008. Aceasta reglementează modul de înființare, organizare și funcționare în cadrul celor trei forme de organizare fără personalitate juridică și anume: întreprindrea individuală ( I.I), persoana fizică autorizată (P.F.A), respectiv întreprinderea familială (I.F.).

De menționat cu privire la alegerea unei astfel de forme de organizare fără personalitate juridică este faptul că cel care doreste să opteze pentru una dintre acestea, trebuie să îndeplinească o serie de condiții privitoare la:

  • verificarea condițiilor prevăzute de OUG 44/2008 referitoare la caracteristicile persoanei și la modul de desfășurare a activității;
  • verificarea posibilității de a desfășura activitatea economică în una din formele reglementate de OUG 44/2008;
  • selectarea uneia dintre cele trei forme de organizare reglementate de OUG 44/2008.

(II) Starea de fapt întâlnită frecvent

Una dintre problemele frecvente în aplicarea în practică a prevederilor OUG 44/2008 este referitoare la răspunderea patrimonială a celor care au optat pentru o astfel de formă de organizare, în litigiile așa-zis ,,profesionale”, cele care izvorăsc în legătură cu activitatea economică desfășurată în această formă. Apar astfel o serie de întrebări precum: din ce este alcătuit patrimoniul unei persoane fizice autorizate? Există riscul ca un astfel de eveniment să angajeze răspunderea patrimonială (personală) a persoanei fizice? Situația este destul de complexă și comportă discuție după cum persoana fizică ce a optat pentru a-și constitui un PFA, a optat totodată și pentru constituitrea unui patrimoniu de afectațiune sau nu.

* Aspecte de drept relevante în situația de fapt *

Așa cum am semnalat anterior, problemele de drept identificate în situația de fapt sunt referitoare la răspunderea patrimonială a persoanei fizice autorizate, în cazul în care a ales sau nu să își constituie un patrimoniu de afectațiune și în funcție de tipul creditorilor care solicită îndestularea creanței lor izvorâtă din activitatea desfășurată de persoana fizică în această formă.

  1. Ce este patrimoniul de afectațiune?

    Încă de la început, OUG nr. 44/2008 definește în art.2, litera j), patrimoniul de afectațiune ca fiind: ,,totalitatea bunurilor, drepturilor și obligatiilor persoanei fizice autorizate, titularului intreprinderii individuale sau membrilor intreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activitati economice, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului intreprinderii individuale sau membrilor intreprinderii familiale, separata de gajul general al creditorilor personali ai acestora.”

    Trebuie făcută mențiunea cu privire la faptul că deși este numit ,,patrimoniu de afectațiune” nu rezultă din aceasta că o persoană care ar opta pentru această soluție ar avea de fapt două patrimonii – un patrimoniu de afectațiune și un patrimoniu simplu, personal. Raționamentul ce trebuie avut în vedere în acest caz pornește de la prevederile Codului Civil, articolul 31, care în alineatul 1 specifică faptul că ,, Orice persoană fizică sau juridică este titulară a unui patrimoniu, care include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia.” Sunt de remarcat astfel două aspecte:

    • Deși în vorbirea curentă termenul ,,patrimoniu” ne-ar putea duce cu gândul la o stare de fapt, un anumit număr de bunuri aparținând unei persoane, sensul termenului de ,,patrimoniu” la care facem referire analizând prevederile Codului Civil este acela de ansamblu de drepturi și obligații.
    • Din articolul 31 rezultă și caracteristica dominantă a patrimoniului și anume unicitatea. Orice persoană are un singur patrimoniu.
    • De remarcat este faptul că ,,persoana fizică autorizată” desemnează atât persoana, ființa, care a optat pentru această formă de organizare fără personalitate juridică, cât și forma de organizare în sine.

    Păstrând în vedere ideea unicității patrimoniului unei persoane, dar încercând să vedem și cum apare un patrimoniu de afectațiune, observăm alineatul 2 al aceluiași articol care se referă la divizibilitatea patrimoniului, prevăzând că: ,,Acesta(n.n. patrimoniul) poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectațiuni numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.” Rezultă din aceasta că patrimoniul unei persoane poate fi divizat în mai multe mase patrimoniale.
    Dacă una dintre aceste mase patrimoniale este afectată exercițiului unei profesii înseamnă că aceasta este patrimoniul de afectațiune.  În acest sens este de remarcat și definiția puțin mai complexă din Codul civil, articolul 31, alin.2, dată prin exemple, dar nu limitativ, care prevede că ,,Patrimoniile de afectațiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit titlului IV al cărții a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum și alte patrimonii determinate potrivit legii.”  Având în vedere teza finală a acetui alineat, referitoare la patrimoniile determinate potrivit legii și înțelegând teremnul de ,,lege” lato sensu (adică nu doar legea ca act normativ al Parlamentului, ci și orice alt act cu caracter general, prin care se legiferează, adică ordonanțele), înseamnă că un astfel de act normativ care creează vocația unui patrimoniu de afectațiune este și OUG 44/2008, ale cărei prevederi urmează a fi analizate.

Exemplu: Situația unui medic stomatolog care își înființează o clinică de stomatologie. Persoana fizică are un singur patrimoniu, însă având în vedere că aceasta desfășoară o activitate cu caracter profesional ar dori să își constituie o masă patrimonială distinctă (în cadrul aceluiași patrimoniu unic) în care să fie incluse toate acele elemente de natură patrimonială ce au legătură cu exercitarea profesiei de medic stomatolog, cum ar fi: aparatură medicală, instrumente medicale, venituri rezultate în urma acestei activități șamd. Ca atare, toate aceste elemente enumerate exemplificativ anterior nu se vor încadra în masa mare ce reprezintă patrimoniu, adică nu vor fi disparate, ci vor fi „grupate” în cadrul unei mase mai mici, ce se numește patrimoniu de afectațiune, care, la rândul său, se află în masa mai mare denumită patrimoniu. Practic, bunurile ce fac parte din masa patrimonială denumită patrimoniu de afectațiune sunt niște bunuri grupate, tocmai pentru că exercitându-se o profesie ar fi mai facil să fie identificate separat și să nu opereze o confuziune cu toate bunurile pe care le deține persoana respectivă, chiar și atunci când nu acționează ca medic stomatolog, ci ca un simplu cetățean.

…. Totuși, având în vedere cele precizate, de ce să facem distincția între patrimoniu și patrimoniu de afectațiune și mai ales în cazul unei persoane ce și-a constituit un PFA? Cel mai important aspect rezultă pe planul răspunderii, așa cum se va detalia la pct. 3 – răspund cu bunurile din întreg patrimoniul sau doar cu bunurile din patrimoniul de afectațiune?

Totodată, de menționat este și faptul că formele de organizare prevăzute de OUG 44/2008, neavând personalitate juridică, nu pot fi titulare ale unui patrimoniu de afectațiune, astfel că nu PFA-ul va avea un patrimoniu de afectațiune, ci persoana fizică însăși care și-a constituit PFA-ul va putea deține un patrimoniu de afectațiune.

Se remarcă totuși faptul că în prevederile Codului fiscal, la articolul 7, referitor la posibilitatea unei persoane de a desfășura activitate în mod independent, este menționată drept condiție utilizarea patrimoniului persoanei fizice care desfășoară activitatea, iar din normele metodologice ale codului fiscal, rezultă că bunurile și drepturile (implicit și obligațiile) aferente desfășurării activității alcătuiesc patrimoniul afacerii. Se pune astfel problema care e legătura dintre patrimoniul afacerii și patrimoniul de afectațiune, dacă acestea sunt unul și același lucru.

Sub acest aspect, putem concluziona prin a spune că  toate persoanele care desfășoară activități economice în formele de organizare reglementate de OUG 44/2008 au un patrimoniu al afacerii (cumva ipso iure), dar că totodată, aceste persoane își pot exprima voința în sensul constituirii unui patrimoniu de afectațiune.

 

  1. Mecanismul de constituire a patrimoniului de afectațiune potrivit OUG nr. 44/2008

În cazul în care se optează de o persoană fizică autorizată pentru constituirea unui patrimoniu de afectațiune, coroborând prevederile OUG nr. 44/2008 cu art. 72 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/2008, rezultă necesitatea întocmirii unui document  denumit ,,Declarație de constituire a patrimoniului de afectațiune”, în care trebuie menționate și bunurile care au fost incluse la momentul constituirii în patrimoniul de afectațiune.

Pentru opozabilitate față de terți, conform art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerțului, înregistrarea în Registrul comețului se poate face fie odată cu actul de constituire a formei de organizare fără personalitate juridică, fie ulterior acestuia, în funcție de momentul în care s-a optat pentru existența unui patrimoniu de afectațiune.

 

  1. Efectele constituirii patrimoniului de afectațiune pentru persoana fizică autorizată

Primul efect al constituirii patrimoniului de afectațiune pentru persoana fizică autorizată se regăsește pe planul relației acesteia (sau orice altă formă de organizare conform OUG 44/2008) cu creditorii.  Pentru ușurința înțelegerii raționamentului, la nivel doctrinar creditorii au fost grupați în două categorii: creditori personali și creditori ai afacerii, în funcție de cum creanța lor este în legătură cu un act/fapt  ce este sau nu parte a obiectului activității desfășurate de persoana fizică autorizată.

  • Astfel, creditorii afacerii pot urmări bunurile din patrimoniul de afectațiune și bunurile din afara patrimoniului de afectațiune, adică cele din patrimoniul personal. Se instituie astfel doar o ordine de preferință, în virtutea căreia vor fi urmărite mai întâi bunurile din patrimoniul de afectațiune si apoi bunuile din patrimoniul personal. Așadar, ei pot urmări toate bunurile din patrimoniu, dar acordând prioritate celor din patrimoniul de afectațiune.
  • Privitor la creditorii personali și ce bunuri pot aceștia urmări:

(i) dacă nu s-a constituit un patrimoniu de afectațiune, devin incidente prevederile art 727 alin. (1) NCPC, care în prima teză reia în linii mari prevederile art. 2324 alin.4 NCC, cu referire la faptul că ,,bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectată exercitării unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu profesia respectivă.”. Cu toate acestea, a doua teză a art. 727 NCPC, alin. (1) NCPC prevede că ,,Dacă bunurile nu sunt afectate unui patrimoniu profesional individual, însă servesc la exercitarea ocupaţiei sau profesiei debitorului persoană fizică, pot fi supuse urmăririi silite numai dacă nu există alte bunuri urmăribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor.”

Astfel se observă că, fără constituirea unui patrimoniu de afectațiune, creditorii personali pot urmări orice bun din patrimoniul debitorului persoană fizică autorizată, cu execepția celor strâns legate de exercitarea profesiei acestuia.

(ii) dacă s-a constituit patrimoniu de afectațiune, creditorii personali nu vor putea urmări decât bunurile din patrimoniul personal.

 

Pentru mai multe detalii privind noțiunea de patrimoniu vezi și articolul de aici, iar în ceea ce privește categoriile de bunuri ce pot fi urmărite de creditori click aici.
Vezi aici și cele mai importante modificări aduse acum aproximativ un an cu privire la PFA-uri.

Un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *