Regimul primar imperativ al soților sau de la ce nu poți să scapi când te căsătorești?
12 minute • Andreea- Bianca Colpoș • 05 iunie 2022
Dacă ai citit articolul ”Care sunt regimurile matrimoniale în România și ce trebuie să știi când vrei să te căsătorești?”, înseamnă că îți amintești că am vorbit despre regimurile matrimoniale prevăzute de Codul civil, mai exact de regimurile convenționale (comunitate convențională și separație de bunuri), care se încheie conform voinței soților. Chiar dacă dorința lor este directoare pentru regim, ea trebuie să respecte un set de reguli principale, de bază, care garantează respectarea principiilor de dreptul familiei, de egalitate între soți, de respect moral și sprijin, dincolo de ceea ce doresc ei să se întâmple în cadrul regimului matrimonial. Aici intervine regimul primar imperativ… 🎇
Regimul primar imperativ- ”Constituția regimurilor matrimoniale”📜
Probabil te întrebi de unde a mai apărut și acest regim în condițiile în care am spus că sunt doar trei și am adus și argument legal pentru asta. 😅
Ei bine, după cum bine cunoaștem, la noi în țară există o lege fundamentată- Constituția, piatra de temelie pentru fiecare act normativ reglementat. Astfel că nici o lege promulgată nu trebuie să încalce principiile consacrate de Constituție. Și în această materie, regimurile matrimoniale au o constituție a lor numită REGIM PRIMAR IMPERATIV.
Așadar, indiferent de regimul asupra căruia se decid cei doi soți, trebuie să respecte principiile fundamentale consacrate regimul primar imperativ (cum este prezentat mai jos👇)
Ce implică acest regim primar imperativ?
‼️ ”Constituția regimurilor” consacră principii de bază cu privire la aspecte esențiale pentru echilibrul familiei- pentru situațiile de pace, dar și de criză conjugală- principii ce trebuie avute în vedere și respectate indiferent de regimul ales de soți. (Cele trei pe care le-am dezbătut mai sus)
Aceste ”principii” sunt în număr de patru și se regăsesc în cadrul art. 312- art. 338 Cod civil:
- Locuința familiei 🏠
- Cheltuielile căsătoriei 💰
- Independența profesională și patrimonială🚩
- Reprezentarea soților 👫
Locuința familiei
După cu prevede și articolul 321 Cod civil, locuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului unde trăiesc și copiii acestora, adică locul unde își duc viața de zi cu zi. Dacă soții nu au copii, locuința va fi cea asupra căreia se înțeleg soții sau care este notată în cartea funciară.
‼‼ Important de reținut această schemă pentru că sunt două noțiuni diferite. 🧐
De ce ne interesează locuința familiei? Pentru că ea beneficiază de o protecție legală cu privire la anumite acte ce pot fi făcute pentru a nu abuza și a pune în pericol familia.
Astfel că, un soț nu poate dispune de drepturile asupra locuinței, nu poate încheia acte prin care să se afecteze folosința locuinței. Surprinzător sau nu, un soț nu poate nici să schimbe destinația bunurilor care mobilează casa sau o decorează. (adică dacă vrei să muți tablourile din sufragerie ar cam trebui să îl întrebi pe soțul tău😅)
Conform art. 322 alin. (3) Cod civil, dacă un soț refuză fără motiv (poate nu-i place unde vrei să pui tablourile 😅), el poate chiar să solicite instanța pentru a autoriza încheierea actului. Soțul care nu își dă consimțământul poate cere anularea în termen de un an de la data la care a luat cunoștință despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial (doar dacă locuința este notată în cartea funciară!). Dacă nu este notată, poate cere doar daune-interese. Așa că da, gândește de 2 ori când vrei să mai scapi de mobilă sau tablouri de la soacră. 😁
Dacă locuiți în chirie, ar fi interesant de știut că deși unul dintre voi a semnat contractul de închiriere, amândoi aveți un drept locativ propriu. Adică nu poți să îți dai soțul afară așa la o ceartă.
Cheltuielile căsătoriei
Ambii soți sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc. Elementul de noutate adus de Noul Cod civil vizează contribuția soților, adică fiecare soți trebuie să aducă aportul în funcție de mijloacele fiecăruia. Ce înseamnă asta? Dacă soția stă acasă să crească și să educe copiii, iar soțul este angajat, aportul lor se echilibrează- art. 324 Cod Civil. ⚖
Tot legat de aceste cheltuieli, este de menționat că fiecare soț este liber să dispună de veniturile sale obținute din profesia pe care o exercită, după ce își ”achită” cheltuielile ocazionate de căsătorie. Totodată, dacă îți ajuți soțul la exercitarea profesiei, ai dreptul la compensație. Să presupunem că amândoi sunteți avocați, iar soțul tău nu se poate oferi consultanță unor clienți pentru că nu este în țară și mergi în locul lui să îi faci treaba. Ei bine, tu poți cere compensație pentru ajutorul oferit, care depășește latura sprijinului material, moral și al cheltuielilor căsătoriei.
Independența profesională și patrimonială
În primul rând ne gândim la independența patrimonială și, în virtutea libertății contractuale, fiecare soț are libertatea de a încheia acte juridice cu orice persoană dorește, fie că este, donație, împrumut, vânzare. 📄
De asemenea, după cum prevede și art. 317 alin. (2) Cod civil, fiecare soț beneficiază de o prezumție bancară, care operează indiferent de regimul matrimonial care guvernează. Soții pot face depozite bancare și pot dispune de propriile conturi, fără consimțământul celuilalt.
Tot referitor la independența patrimonială a soților, în lumina art. 318 Cod civil, fiecare soț este obligat să se informeze cu privire la ce venituri, bunuri și datorii are, iar în care unul dintre soți refuză fără motiv, celălalt se poate adresa instanței de tutelă pentru a-l obliga să transmită ce venituri are (deci spune-i soțului când golești cardul la cumpărături). 👩⚖️
În final, independența profesională se referă la faptul că fiecare soț este liber să își aleagă profesia pe care dorește să o urmeze (evident, soții se pot sfătui, în virtutea sprijinului moral pe care și-l acordă, dar în final, decizia este a soțului vizat).
Art. 310 Cod civil întărește această independență, astfel că un soț nu are dreptul să cenzureze corespondența, relațiile sociale sau alegerea profesională a celuilalt soț.
Reprezentarea soților
Această prerogativă este reglementată pentru situațiile excepționale în care unul dintre soți nu poate sau nu trebuie să poată să își exercite drepturile, astfel că se restrânge sau, după caz, se extinde, puterea unuia dintre soți.
Vorbim despre:
- mandat convențional
- mandat judiciar
MANDATUL CONVENȚIONAL
Fie că este vorba despre acte juridice care vizează bunurile comune (caz în care va fi o reprezentare pentru interes comun), fie acte care le vizează pe cele proprii (reprezentare în interesul soțului), art. 314 Cod civil reglementează faptul că un soț îl poate reprezenta pe celălalt în exercitarea dreptului său. Acest lucru nu se face oricum, ci prin mandatul dat de soțul care dorește să fie reprezentat celuilalt soț (adică îl împuternicește). În legislația actuală, nu există reglementări deosebite în această materie, motiv pentru care se aplică regulile generale de la contractul de mandat.
Desigur, există situații când soțul să îl reprezintă pe celălalt fără acel mandat convențional (care nu a fost întocmit din vaste motive), fiindcă starea de căsătorie în sine imprimă o solidaritate naturală a soților și de a se ajuta unul pe celălalt.
MANDATUL JUDICIAR
Dacă unul dintre soți se află în imposibilitatea de a-și manifesta voința, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă încuviinţarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotărârea pronunţată se stabilesc condiţiile, limitele şi perioada de valabilitate a acestui mandat.
Efectele acestui mandat încetează, de regulă, când încetează starea de imposibilitate sau când este numit un tutore sau un curator, după caz. (art. 315 Cod civil)
Acest mandat mai poate fi acordat când unul dintre soți încheie acte de natură să pună familia în pericol grav, reglementare care vine ca un protecție pentru acest pericol. Art. 316 alin. (1) Cod civil ne explică cum celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă ca dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimţământul său expres pentru o anumită perioadă. Durata poate fi prelungită până la maxim 2 ani.⏳
Bineînțeles că există sancțiuni în caz de nerespectare, așadar actele încheiate cu încălcarea hotărârii sunt anulabile.
Ce se mai spune în jurisprudență?
Pentru a vedea și practica instanțelor pe această materie, am ales un caz din jurisprudență despre partajul bunurilor comune când unul dintre soți are datorii, despre care am discutat în cadrul regimului comunității legale.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâţii N.V., N.G. (soții), a solicitat instanţei partajarea bunurilor comune dobândite de cei doi pârâţi în timpul căsătoriei, şi anume un apartament compus din 4 camere situat în Bacău. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că printr-o încheiere pronunțată de Judecătoria Bacău fost încuviințată cererea de urmărire silită imobiliară, B.G. în calitate de creditor și N. V. debitor, prin care s-a declarat urmărirea silită a apartamentului (pentru care se cere partajul).
S-a comunicat pârâtului N.V. somația imobiliară prin care i s-a pus în vedere să se conformeze titlurilor executorii- să plătească anumite sume de bani reclamantului, lucru pe care N.V nu l-a făcut. Din acest motiv s-a trecut la urmărirea silită a apartamentului, aflat în propietate comună cu soția sa. Pârâta N.G. (soția), prin apărător, a arătat că este de acord cu partajul şi a solicitat efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului apartament a cărei partajare se solicită şi să i se atribuie apartamentul ei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 353 C. civ. :
“Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale. Bunurile astfel împărţite devin proprii.”
Astfel, în cadrul partajului, instanţa stabileşte care bunuri vor fi împărțite, calitatea de coproprietar, cota parte care se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Instanţa a reţinut că pârâţii au dobândit, în timpul căsătoriei, un imobil apartament format din 4 camere, dependinţe şi un balcon situat în Bacău. Pârâţii nu au contestat calitatea de bun comun a imobilului reţinut la masa de partaj. În consecinţă, imobilul casă s-a reţinut la masa de partaj ca fiind bun comun al părţilor dobândit în timpul căsătoriei.
Împărţirea bunurilor comune se realizează în raport cu contribuţia fiecărui soţ la dobândirea şi conservarea bunurilor, în lipsa unor probe contrarii se prezumă că ambii soţi au avut o contribuţie egală. În cauza de faţă, din probele administrate, instanţa a apreciat că nu s-a răsturnat prezumţia, iar părţile nu au contestat acest fapt. (Deci contribuție egală)
Întrucât pârâţii aveau un singur bun imobil în proprietate care este şi locuinţa lor, instanţa apreciază atribuirea imobilului casă pârâtei N.G. şi obligarea acesteia la plata unei sulte către pârâtul N.V. care este de natură a proteja interesele creditorilor pentru a i se conferi acestuia posibilitatea de a-şi acoperi creanţa împotriva debitorului.
‼️ SULTĂ= sumă de bani reprezentând diferența de valoare dintre două lucruri care se schimbă între ele ori între valoarea părții ce i se cuvine unei persoane dintr-o moștenire și valoarea lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia împărțelii.
Astfel, instanța admite acţiunea având ca obiect partajul unor bunuri comune și dispune împărțirea.
Atribuie pârâtei N.G. în natură imobilul apartament format din 4 camere, dependinţe şi un balcon situat în Bacău și obligă pârâta N.G. la plata către pârâtul N.V. a sultei de un imobil apartament format din 4 camere, dependinţe şi un balcon situat în Bacău (adică echivalentul în bani a imobilului cu care el să își plătească datoriile).
(Judecătoria Bacău, Sentinţa civilă nr. 337 din 20 ianuarie 2016 disponibilă pe www.lege5.ro)
Concluzie
Indiferent de regimul ales, acesta trebuie să respecte regimul primar imperativ care, de fapt, urmărește bunăstarea familiei, armonia și respectul reciproc datorat între soți, astfel încât să nu existe conflicte. Așa cum Constituția garantează drepturi și obligații fundamentale ale oricărei persoane, așa și regimul primar imperativ asigură respectarea punctelor cheie ce privesc o căsătorie pentru o relație cât mai bună între soți. 💘
Fotografie creată de Towfiqu barbhuiya, de la Pexels
