pexels martin lopez 2157191 scaled 1

Ce înseamnă să ai dosar penal?

31 minute • Mihai Zamfir • 08 mai 2021


Nu există zi în care cuvintele „dosar penal” să nu fie rostite la știri, dar ce este de fapt un dosar penal și care sunt de fapt urmările sale?

Când auzim că s-a deschis un nou dosar penal ne gândim automat la faptul că persoana sau persoanele implicate sunt trimise în judecată unde vor primi o pedeapsă pentru faptele săvârșite. Realitatea nu este însă aceasta, putând să nu existe o condamnare, ba chiar existând posibilitatea ca trimiterea în judecată să nu se realizeze din cauza sau datorită (depinde din ce parte privești) neîndeplinirii unor condiții prevăzute de lege pe care le vom prezenta în acest articol.

1. Ce este un dosar penal?

Dosarul penal reprezintă, de fapt, demersul autorităților, organelor de cercetare penală sub îndrumarea procurorului de caz, de a strânge probe pentru a dovedi existența unei infracțiuni și identificarea autorului. El cuprinde totalitatea înscrisurilor cu valoare probatorie existente în legătură cu o anumită cauză penală. Astfel, deschiderea unui dosar penal nu coincide cu trimiterea în judecată, dar poate duce la aceasta dacă din dosarul penal întocmit reiese că este necesar, procurorul întocmind un rechizitoriu, adică actul de sesizare a instanței.

2. Cum arată un dosar penal?

După cum am amintit mai sus, dosarul penal este alcătuit din documente ce servesc drept probe pentru fapta în cauză. Probele sunt extraordinar de importante, având un rol fundamental în soluționarea cauzei. Conform art. 97 din Codul de procedură penală, proba reprezintă orice element de fapt și este utilă pentru constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru soluționarea justă a cauzei. Există mai multe mijloace de probă, precum declarațiile suspectului sau ale inculpatului, ale persoanei vătămate, ale martorilor, diferite înscrisuri relevante, înregistrări, fotografii, constatări științifice, criminalistice etc.

Organul de urmărire penală are obligația de a strânge și de a administra probele atât în favoarea cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. Organul de urmărire penală nu poate să folosească amenințări, violențe sau alte mijloace de constrângere, promisiuni sau îndemnuri pentru a obține probe. Dacă, însă obține probe într-un mod ilegal, acestea vor fi excluse și imposibil de folosit în procesul penal.

3. Etapele urmăririi penale

Procesul penal este alcătuit din mai multe etape: urmărirea penală, camera preliminară, judecata și executarea hotărârilor penale. Noi vom prezenta prima etapă, etapa urmăririi penale, deoarece acesta este momentul când se întocmește un nou dosar penal.

În primul rând, trebuie săvârșita o faptă prevazută de legea penală, deoarece nu se poate întocmi un dosar penal pentru o faptă care nu este interzisă. Astfel, poate fi deschis un dosar penal pentru furt, de exemplu, chiar și pentru un furt de o valoare foarte mică, însă nu se poate deschide unul pentru că ai spălat haine în ziua de duminica (deși unii ar semna o petiție pentru asta).

Apoi, trebuie ca organul de urmărire penală să fie sesizat, adică sa fie încunoștințat de săvârșirea faptei prevăzute de legea penală. Sesizarea se poate face prin plângere, prin denunț, prin acte încheiate de alte organe de constatare sau prin sesizarea din oficiu.

Plângerea este, potrivit art. 289 CPP, încunoștințarea făcută de o persoana fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune. Plângerea se diferențiază de plângerea prealabila. În cazul unor infracțiuni, tragerea la răspundere penală a infractorului poate fi făcută doar daca persoana vătămată își manifestă voința în sensul acesta.

Denunțul este, potrivit art. 290 CPP, încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni. Acesta poate fi făcut de orice persoană în afara celei vătămate prin săvârșirea infracțiunii, chiar și de cel care a săvârșit fapta (autodenunț).

Sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere, potrivit art. 291 CPP, sunt obligatorii. Persoana cu funcție de conducere sau cu atribuții de control, care a aflat de săvârșirea unei infracțiuni în acea unitate, este obligată să sesizeze organul de urmărire penală și să ia măsuri pentru ca urmele infracțiunii și alte probe să nu dispară.

Sesizarea din oficiu, potrivit art. 282 CPP, se realizează atunci când organul de urmărire penală află că s-a săvârșit o infracțiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289-291 CPP.

Sesizările primite sunt examinate, verificându-se competența organului de urmărire penală. De asemenea, dacă plângerea sau denunțul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sau dacă descrierea faptei este incompletă sau neclară, se restituie pe cale administrativă petiționarului, indicându-se elementele care lipsesc. Astfel, sesizarea trebuie să fie una clară, din care organul de urmărire penală să poată deduce fapta comisă.

Deși sesizarea poate îndeplini toate condițiile legate de admisibilitate, pot fi incidente cazuri de împiedicare a exercitării acțiunii penale, iar în acest caz, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele, împreună cu propunerea de clasare. De aici sunt încetate toate demersurile.

Cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale sunt prevăzute în art. 16, alin. 1 CPP. Astfel, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar dacă a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:

  • Fapta nu există
  • Fapta nu e prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege
  • Nu există probe ca o persoană a săvârșit infracțiunea
  • Există o cauză justificativă sau de neimputabilitate
  • Lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale
  • A intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridică
  • A fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii
  • Există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege
  • Există autoritate de lucru judecat
  • A intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii

Dacă toate condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite și nu este incidentă o cauză enumerată mai sus, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârșită, adică in rem. Chiar dacă în actul de sesizare ar fi menționat făptuitorul, urmărirea penală va începe mereu in rem.

Începerea urmăririi penale în legătură cu persoana, adică in personam, se dispune atunci când există suficiente probe din care rezultă o bănuială rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta în cauză. În acest moment, persoana urmărită penal capătă calitatea de suspect și i se aduc la cunoștință această calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea ei juridică și drepturile procesuale, urmând să se încheie un proces verbal.

Este pusă în mișcare acțiunea penală de către procuror când acesta constată că există suficiente probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare menționate anterior. De acum, suspectul devine inculpat, lucru ce îi este comunicat de organul de urmărire penală ce îl audiază. Deoarece deja există niște probe serioase împotriva inculpatului, se pot dispune măsuri mai severe, precum măsurile preventive: reținerea, controlul judiciar, arestul la domiciliu, arestarea preventivă și trimiterea în judecată.

Poate fi exercitată și acțiunea civilă alături de cea penală tot în cadrul procesului penal, persoana vătămată cerând repararea prejudiciului cauzat în urma infracțiunii realizate. Toate probele administrate de către procuror vor fi folosite și în cadrul acțiunii civile, avantaj pe care partea prejudiciata nu l-ar avea în fața unei instanțe civile.

Procurorul poate, după ce verifică dosarul, să dispună:

  • Restituirea dosarului în vederea completării urmăririi penale când consideră că acest lucru este necesar
  • Clasarea când există unul dintre cazurile enumerate anterior
  • Renunțarea la urmărirea penală dacă nu există interes public pentru continuarea acesteia
  • Trimiterea în judecată prin rechizitoriu atunci când procurorul și-a format convingerea că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și ca acesta poate răspunde penal

Aici se încheie faza urmăririi penale. Astfel, deși există un dosar penal, persoana în cauză poate să nu ajungă niciodată în fața instanței.

4. Drepturile inculpatului în timpul urmăririi penale

Deoarece în cazul urmăririi penale se realizează o acțiune complexă de cercetare pentru a se putea găsi cât mai multe probe împotriva și în favoarea suspectului/inculpatului, este necesar ca persoana în cauză sa își cunoască drepturile, pentru a nu exista abuzuri și pentru ca cercetarea să se realizeze legal.

Drepturi cu privire la audiere

Atunci când organele de urmărire penală consideră ca deții informații privind o anumită infracțiune sau că ai putea fi implicat în săvârșirea ei, îți pot cere să dai o declarație. Poți fi citat în scris sau telefonic și trebuie să ți se indice calitatea în care ești citat, adică în calitate de suspect, martor, parte etc. Ți se poate cere să dai o declarație chiar și fără să fii parte la obiectul cercetării.

Dacă ești suspect sau inculpat, acuzațiile împotriva ta îți vor fi aduse la cunoștința în limba pe care o vorbești. Dacă nu cunoști limba română, un interpret va comunica mesajul în mod gratuit în limba cunoscută de tine.

Înainte de a da prima declarație, trebuie să fii informat cu privire la drepturile tale, respectiv că ai dreptul la un avocat ales de către tine sau numit din oficiu pentru a te reprezenta.

In ceea ce privește audierea, iți poate fi pus la dispoziție, și de această dată, un interpret în cazul în care nu vorbești limba română. De asemenea, ai dreptul să nu faci nici o declarație, ai dreptul sa fii asistat de un avocat pe parcursul acestei proceduri și trebuie să fii informat că orice afirmație dată poate fi folosită împotriva ta.

În cazul în care, în timpul audierii, cel în cauză prezintă simptome ale unei boli ce îi poate pune viața în pericol, acesta va fi întreruptă și va fi chemat un medic, audierea fiind reluată cu aprobarea medicului. Astfel, nu poți întrerupe audierea pentru ca strănuți, dar îl poți întrerupe dacă ai dureri puternice în piept ce pot prevedea un atac de cord. Mai mult de atât, audierea se întrerupe și dacă inculpatul prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptome ale unei boli ce îi afectează capacitatea de a participa la o audiere. Aceste măsuri sunt luate pentru ca declarația suspectului/inculpatului să fie parte relevantă în cadrul urmăririi penale.

Limitarea dreptului la liberă circulație și privarea de libertate

Măsurile preventive (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu, arestul preventiv) pot fi aplicate numai după ce persoana a fost audiată în prezența unui avocat și dacă există indicii temeinice din care rezultă că este posibil să fi săvârșit infracțiunea.

Controlul judiciar care presupune și obligația de a nu părăsi localitatea sau statul poate atrage după sine și alte obligații precum obligația de a se prezenta în fața organelor de cercetare penală atunci când e nevoie, nu are dreptul de a se muta fără notificarea autorităților și nu poate deține, utiliza sau purta arme. Această măsură preventivă nu poate depăși 60 de zile, prelungirea duratei fiind posibilă numai dacă este justificată și necesară, însă perioada totală de aplicare a măsurii nu poate depăși un termen de un an. Prin excepție, termenul maxim este de doi ani atunci când infracțiunea poate fi pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani sau detențiunea pe viață. Dacă nu se respectă aceste măsuri, pot fi înlocuite cu arestarea preventivă.

Suspectul sau inculpatul poate fi privat de libertate prin reținere sau arestare, măsuri ce pot fi luate doar dacă există probe temeinice din care reiese suspiciunea rezonabilă că acesta este autorul infracțiunii și numai după ce a fost audiat în prezența unui avocat. Aceste restricții pot fi dispuse în următoarele situații:

  • Dacă cel în cauză a părăsit localitatea sau se ascunde pentru a se sustrage de la cercetarea penală sau de la proces sau dacă există indicii că are această intenție
  • Dacă a încălcat cu intenție interdicția de a părăsi teritoriul sau obligațiile impuse
  • Dacă a încercat cu intenție sa împiedice aflarea adevărului
  • Dacă se suspectează că are intenția de a săvârși o nouă infracțiune
  • Dacă a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție
  • Dacă se suspectează că exercită presiuni asupra părții vătămate sau că a încercat să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta
  • Dacă există probe care arată că reprezintă un pericol real pentru ordinea publică

Persoana în cauză poate fi reținută de un polițist sau de un procuror maximum 24 de ore, numai după ce a fost audiat în prezența unui avocat, această reținere preventivă neputând fi prelungită.

De asemenea, după ce s-a dispus reținerea, poate fi dispusă și arestarea de către judecător la propunerea motivată a procurorului. Arestarea poate fi de maximum 30 de zile, însă această perioadă poate fi prelungită de către instanță, arestul preventiv neputând depăși cu totul 180 de zile pe parcursul cercetării penale. Dacă inculpatul nu este de acord cu hotărârea luată de către judecător în ceea ce privește arestarea preventivă, poate face o contestație împotriva acesteia in termen de 48 de ore.

În cazul în care s-a dispus arestarea, judecătorul trebuie să informeze un membru al familiei sau o altă persoană la alegerea inculpatului în legătură cu măsura luată.

Inculpatul aflat în arest preventiv are dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea măsurii cu o altă măsură mai ușoară, precum arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune.

Dacă inculpatul suferă de o boala grava ce îl împiedică să participe la procesul penal, acesta are dreptul de a solicita suspendarea urmăririi penale. Cu toate acestea, organele de cercetare penală vor continua să îndeplinească acele acte ce pot fi efectuate și în aceste condiții, desigur, cu respectarea dreptului la apărare.

Drepturi în legătura cu probele

Suspectul sau inculpatul este considerat nevinovat până la proba contrară și nu are obligația de a-și demonstra  nevinovăția, funcționând prezumția de nevinovăție. De aceea nu este corect din punct de vedere legal ca persoana urmărita penal să fie numită “infractor”, deoarece poate obține această calitate abia atunci când există o hotărâre definitiva în care se arată faptul că inculpatul a comis o infracțiune, adică o faptă prevăzută de legea penală, cu forma de vinovăție cerută de lege, nejustificată și imputabilă. El are însă dreptul de a aduce probe și de a solicita strângerea de probe. Cererea de strângere de probe nu poate fi respinsă daca mijlocul de probă în cauză este util, iar dacă există probe care îl incriminează pe inculpat, acesta are dreptul de a încerca sa dovedească faptul că nu sunt temeinice. Probele obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în proces.

Percheziția unei locuințe, ridicarea obiectelor sau a documentelor, pot avea loc numai între ora 6.00 și 20.00, dar dacă percheziția a început în acest timp, poate continua pe parcursul nopții. În schimb, percheziția se poate realiza la orice ora dacă are loc într-un loc public sau dacă o infracțiune e în curs de desfășurare.

Accesul la probele strânse

În timpul urmăririi penale, suspectul/inculpatul are dreptul de a formula o cerere către procuror pentru a studia dosarul de urmărire penală (implicit probele).

4. Consecințele unui dosar penal

Pe partea legală

Din punct de vedere legal, existența unui dosar penal nu echivalează, după cum am văzut, cu trimiterea în judecată a inculpatului, dosarul putând fi clasat, restituit pentru completare sau se poate renunța la urmărirea penală, însă dacă dosarul ajunge in instanță, lucrurile se complică puțin mai mult. Se judecă, prima dată, în primă instanță, astfel că soluția dată nu este definitivă, iar persoana judecată se bucură încă de prezumția de nevinovăție. Și judecata în primă instanță este alcătuită din mai multe etape, iar la final, după deliberare, se pronunță una dintre soluțiile următoare:

  • Condamnarea, când instanța constată ca fapta există, constituie infracțiune fiind săvârșită de către inculpat
  • Renunțarea la aplicarea pedepsei, când instanța constată că fapta există, constituie infracțiune fiind săvârșită de inculpat, dar prezintă o gravitate redusă sau infractorul a depus eforturi în înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, având posibilitatea de a se îndrepta
  • Amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, când instanța constată că fapta există, constituie infracțiune fiind săvârșită de inculpat, dar pedeapsa stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult doi ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii sau a intervenit reabilitarea, infractorul a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității sau există posibilitatea de îndreptare
  • Achitarea, când instanța constată existența unui caz prevăzut la art. 16 CPP alin. 1 lit. a-d, cazuri precizate anterior în articolul nostru
  • Încetarea procesului penal, când instanța constată existența unuia dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 lit e-j, despre care vorbeam anterior

Pe partea socială

Din punct de vedere social, existența unui dosar penal poate afecta în mod negativ viața unei persoane. Chiar dacă vinovăția celui în cauză nu este încă demonstrată, ci doar se strâng probe împotriva și în favoarea acestuia, în ochii societății, de cele mai multe ori, inculpatul este deja infractor, lucru ce din punct de vedere juridic, nu este adevărat si nici legal de afirmat. O persoană poate fi numită infractor abia atunci când există o hotărâre a instanței definitivă din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală cu vinovăția cerută de lege, nejustificată si imputabilă.

O altă importanță a deznodământului este și existența unui cazier judiciar. Reglementările privitoare la cazierul judiciar se regăsesc în Legea 290/2004.

Existența unui dosar penal poate produce dificultăți în procesul de angajare. Chiar și în contextul intrării în vigoare a Regulamentului general privind protecția datelor, GDPR, solicitarea cazierului judiciar este posibilă în cazurile în care există o obligație legală.

Astfel, din GDPR reiese că poate fi cerut cazierul doar atunci când legea prevede acest lucru obligatoriu, deoarece unul dintre cele mai importante principii pe care le presupune orice activitate de prelucrare a datelor este acela al minimizării datelor. Este important, deci, să fie colectate doar acele date de care este nevoie într-o anumita activitate a companiei, nu mai mult decât este nevoie. Cel puțin acest lucru este recomandat.

În țara noastră, legea impune prezentarea cazierului judiciar la angajare in anumite situații precum în situația funcționarilor publici, a gestionarilor, a consilierilor juridici, a medicilor și a farmaciștilor. Aceste persoane trebuie să arate că nu au fost condamnate penal pentru infracțiuni ce aduc atingere profesiilor lor, profesii reglementate în diferite legi. De exemplu, gestionarul nu trebuie sa fi fost condamnat pentru corupție, evaziune sau altele asemănătoare. Astfel, în lipsa unei prevederi legale care să impună prezentarea cazierului la angajare, companiile ar trebui să evite cererea prezentării acestuia.

5. Contravenția ≠ Dosar Penal

Doar pentru că ai primit o amendă nu înseamnă automat că ți s-a deschis un dosar penal, iar atunci când vezi că agentul de poliție îți înmânează o hârtie, acel document este un proces-verbal. Pentru a face lucrurile puțin mai clare, hai să vorbim puțin despre amenzi și contravenții.

Ce este o contravenție?

Constituția României tratează diferit instituția infracțiunii de cea a contravenției. Găsim diferențe astfel în articolul 44 alineatul (9) din Constituția României „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”

Bun. Am stabilit că o contravenție este diferită de o infracțiune. Dar ce este o contravenție? Conform O.G. nr. 2/2001 (în care se prevede regimul juridic al contravențiilor) „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București” dar să nu pierdem din vedere că „legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală” așa cum reiese din același alineat.

⚠️ ATENȚIE! În trecut, contravenția reprezenta o specie a infracțiunii, ceea ce însemna că putea atrage răspunderea penală. Dezincriminarea contravențiilor și trecerea lor în sfera dreptului administrativ a operat prin Decretul nr. 158/1954, iar în 1968 a fost adoptată prima lege-cadru în materie contravențională – Legea nr. 32/1968 (în vigoare până în anul 2001), în prezent fiind în vigoare O.G. nr. 2/2001.

Amenda contravențională vs. amenda penală

Amenda este o sancțiune care constă în plata unei sume de bani. Cel mai des întâlnim amenda sub forma răspunderii contravenționale (de exemplu cea dată de agentul de poliție pentru că ai depășit cu 20 km/h viteza legală) însă cea penală este o pedeapsă aplicată de către judecător atunci când se angajează răspunderea penală a individului (de exemplu în loc să îți dea ca pedeapsă închisoarea, pentru diferite infracțiuni, codul penal prevede alternativ pedeapsa amenzii penale).

Diferența majoră între amenda contravențională și amenda penală este dată de faptul că amenda penală se poate aplica numai de către instanța de judecată, sau de către procurorul de caz în baza unui acord de recunoaștere a vinovăției, acord ce trebuie confirmat de către un judecător, deci nu de către agenți constatatori printr-un proces-verbal.

🚨 Amenda penală apare în cazierul judiciar în timp ce amenda contravențională nu apare.

6. Cine poate să aibă dosar penal?

Urmărirea penală poate fi dispusă asupra oricărei persoane fizice sau juridice, cu excepția celor prevăzute la următorul punct.

7. Cine nu poate să aibă dosar penal?

Așa cum am menționat anterior, în articolul 16 din Codul de Procedură Penală sunt prevăzute situațiile în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar dacă a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată. Hai să le vedem mai în detaliu:

a) Dacă fapta nu există

Aici e destul de intuitiv…dacă nu există o faptă înseamnă că nu se poate pune în mișcare acțiunea penală.

b) Dacă fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege

Aici lucrurile se complică puțin. Să le luăm pe bucăți.

Fapta nu este prevăzută de legea penală.

Adică trebuie să fie scrisă în Codul Penal sau în legi speciale. Degeaba consideră prietenii/vecinii/dușmanii că ar trebui să fii băgat la închisoare din cauză că pui prima dată laptele și apoi cerealele, că dai spoilere la filme sau că porți șosete cu crocs, dacă nu sunt prevăzute de legea penală nu se poate începe urmărirea penală (asta nu înseamnă că trebuie să le faci, mai ales pe ultima!). Cauzele de inexistență a prevederii faptei în legea penală:

Lipsa dublei incriminări– Dacă faci vreo boacănă prin alte țări, ca să fii tras la răspundere potrivit legii penale române aceea faptă trebuie să fie incriminată în ambele țări, nu doar în România (de exemplu, ipotetic vorbind, să zicem că în România ar fi ilegal să bei coniac, dar în Grecia este permis. Dacă tu ești cetățean român, dar bei coniac în Grecia, totul este ok, nu o să fii tras la răspundere).

Dezincriminarea- Dacă o faptă a fost incriminată în trecut dar în prezent a fost scoasă în afara ilicitului penal, atunci nu poți să fii tras la răspundere. Un exemplu foarte bun este prostituția. Ea a fost incriminată în vechiul cod penal din 1969, în articolul 328, însă în prezent fapta propriu-zisă nu mai este incriminată. Da, sunt incriminate proxenetismul sau folosirea prostituției infantile, dar nu ”ocupația” propriu-zisă de prostituție.

🔞 Cu toate acestea, prostituția este o contravenție și îți poți lua amendă pentru asta.

Lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii– Deși în aparență fapta se încadrează în textul din legea penală, ca o persoană să răspundă pentru aceea faptă trebuie să fie întrunite toate condițiile cerute de norma respectivă, nu doar câteva.

Nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege

Ai aici un articol super care îți explică pe larg care e problema cu vinovăția.

c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea

Chiar dacă există foarte puține probe, dacă acestea nu sunt suficiente (atât cantitativ cât și ca importanță), persoana respectivă nu poate fi trasă la răspundere. Aceasta este o aplicare a principiului „in dubio pro reo” („de îndoială profită infractorul”) prin care se prevede că în caz de îndoială în legătură cu un anumit aspect al cauzei, acea situație va fi interpretată în favoarea infractorului.

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate

Potrivit articolului 15 din Codul Penal: „Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.”

Cauzele justificative sunt: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, consimțământul persoanei vătămate.

Cauzele de neimputabilitate sunt: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea și cazul fortuit.

e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale

Plângerea prealabilă– conform articolului 295, alineatul 1 din Codul de Procedură Penală: „Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.”

Dacă plângerea prealabilă lipsește atunci când este cerută de lege sau dacă nu este autorizată sau sesizată de organul competent prevăzut de lege, nu se poate începe urmărirea penală, chiar dacă ai toate celelalte condiții îndeplinite pentru a se începe urmărirea penală.

❗ Plângerea prealabilă trebuie sa îndeplinească condițiile de fond si de formă specifice și să fie introdusă de o persoană cu capacitatea procesuală cerută de lege.

f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică

Amnistia este un act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită.

Prescripția este prevederea legală conform căreia, după o anumită perioadă (stabilită prin lege) de la comiterea faptelor de natură penală, se înlătură răspunderea penală.

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii

Dacă până la pronunțarea unei hotărâri definitive persoană îndreptățită să retragă plângerea prealabilă decide să o retragă, urmărirea penală încetează dacă a fost anterior pusă în mișcare, iar daca nu a fost anterior pusă in mișcare, nu va mai putea începe.

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege

Cauzele de nepedepsire sunt acele împrejurări, stări sau situații care au ca efect înlăturarea incidenței pedepsei, în cazuri anume prevăzute de lege, fie pentru că a avut o anumită conduită în legătură cu infracțiunea săvârșită (de exemplu desistarea), fie că are o anumită calitate care justifică această iertare (de exemplu calitatea de soț sau de rudă apropiată a autorului infracțiunii în cazul favorizării sau tăinuirii).

i) există autoritate de lucru judecat

Autoritatea de lucru judecat este puterea sau forța acordată de lege hotărârii judecătorești definitive de a fi executată și de a împiedica o nouă urmărire pentru același fapt. Ea are legătură cu principiul „ne bis in idem” prevăzut în articolul 6 din Codul de procedură penală „nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică”

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii

În acest caz sunt vizate situațiile în care România cooperează cu alte state și se aplică regulile stabilite între statele respective.

8.BONUS-Dosare penale amuzante

Dacă urmărești știrile la televizor sau dacă le citești pe internet, sigur ai realizat că numărul dosarelor penale existente este unul extraordinar de mare. Nu există zi în care să nu vezi că o vedetă anonimă și un membru al nu știu cărui clan mafiot s-au ales cu dosare penale. Desigur, de cele mai multe ori acestea se bazează pe existența unor fapte foarte periculoase pentru societate și trebuie tratate serios atât de către autorități, cât și de populație în întregul ei. Se fac, însă, remarcate și anumite dosare penale deschise din cauza unor fapte de-a dreptul stupide, desigur fapte greșite din punct de vedere legal și social, dar stupide. Astfel, o să vă prezentăm niște exemple de dosare penale în care sunt cercetate personaje cunoscute și mai puțin cunoscute, dar absolut savuroase.

Cel mai mediatizat caz a fost cel al lui Alexandru Bălan (Colo). Deși acesta este unul dintre cei mai cunoscuți youtouberi de la noi din România, s-a ales cu un dosar penal pentru instigare la viol după ce într-unul din vlogurile sale a instigat la violarea minorelor pentru că s-ar îmbrăca prea indecent și ar provoca bărbații. Nu ne dăm cu părerea dacă a fost vinovat sau nu, dar atragem atenția asupra faptului că orice zicem în mediul online are repercusiuni și în viața reală.

Un tânăr din Alba Iulia s-a ales cu dosar penal, pentru că a inițiat un eveniment pe rețeaua de socializare Facebook cu numele „Concurs de bătut femeia”. Organele de cercetare penală au fost sesizate după ce evenimentul, ajuns destul de popular, a produs revoltă în mediul online. Deși evenimentul a fost, speram, o glumă, organele de cercetare penală au considerat că sunt prezente aspecte ce pot fi de natură penală, astfel au deschis un dosar penal. De aici putem să învățăm că Facebook și internetul  în general nu sunt niște spații sigure în care îți este permis orice. Astfel, te poți alege cu dosar penal în urma unei glume postate pe internet.

Un alt dosar penal, la fel de interesant, ce a fost deschis în circumstanțe asemănătoare este cel deschis în cazul mesajelor lui Alexandru Cumpănașu pe Tik Tok. Organele competente s-au autosesizat și au început urmărirea penală in rem pentru acuzațiile de incitare la ură si discriminare față de profesori după ce personajul controversat a postat numeroase filmulețe în care a vorbit într-un mod neadecvat despre această categorie profesională. Mai mult de atât, „profu’ online”, așa cum se intitulează el pe Tik Tok, este cercetat și pentru ca a purtat discuții cu tentă sexuala pe WhatsApp cu o adolescenta. Încă o dată ni se demonstrează ca mediul online nu este atât de sigur pe cat cred unii.

Un dosar inedit este si „Pizza pentru politisti” în cadrul căruia 16 inculpați vor trebui sa răspundă acuzațiilor că ar fi primit mâncare gratuit de la restaurantul „Mamma Mia” pentru a nu sancționa șoferii ce făceau livrări pentru acest restaurant în urma încălcării regulilor de circulație. Astfel, polițiștii de la rutieră, în frunte cu șeful Biroului Rutier, întorceau capul atunci când vedeau o mașină pe care scria „Mamma Mia” care întorcea pe linie dublă continuă sau care trecea pe culoarea roșie a semaforului pentru a primi reducere 100% la piept de pui Tariyaki, ciorbă de văcuță, pizza, coaste, tochitură, paste și alte preparate menționate în dosar. Dacă ciorba aia de văcuță a fost așa buna încât să merite un dosar penal, nu știm, dar cu siguranță dosarul este unul…savuros.

Ultimul, dar nu cel din urmă caz pe care îl vom prezenta în acest articol este dosarul penal deschis pentru supunerea unui animal la cruzimi după ce în videoclipul interpretului de muzică orientalo-balcanică, Dani Mocanu, a apărut un leu. Da, un leu adevărat care se plimbă pe acolo pe ritmuri orientale. Deși în videoclip animalul nu este lovit, specialiștii au afirmat că un leu nu se poate comporta ca un animal de companie pe lângă oameni decât dacă este torturat înainte. Artistul nu a fost de acord cu acuzațiile ce i-au fost aduse, spunând „Vă asigur că leul trăiește mai bine decât voi toți.” Noi nu știm daca este așa, însă am învățat ca după ce ai publicat ceva pe internet te poți trezi cu un dosar penal, lucru ce nu este deloc plăcut. Între timp a primit o amendă penală pentru videoclipul ”Curwa”, și pentru că mai avea o condamnare de dinainte, aparent s-a transformat în pedeapsă executorie.

Photo by Martin Lopez from Pexels

Photos in standard form from Freepik

Bibliografie:

(L.V. Lefterache, Drept Penal. Partea generală, ediția a 2-a, Editura Hamangiu, anul 2018)

(A.S. Ciobanu, Drept Administrativ, Universul Juridic, anul 2015)

5 răspunsuri

  1. Buna ziua!
    Voi incerca sa scriu , pe scurt, problema mea.
    In 2016 am condus un scuter neînmatriculat, eu neavând permis la ora respectiva. M.am intersectat cu o alta persoana aflata pe scuter, persoana respectivă și.a rupt mana și a mers la spital unde a spus ce s a întâmplat( nu am fost eu vinovat de accident , persoana respectivă nu a făcut plângere). După vreo trei ore, a venit politia si mi.a luat o declarație, in care am recunoscut ce s.a intamplat. La o lună de zile după acest incident, i am dat scuterul unui vecin, care nu avea permis, acesta a fost prins de poliție și am fost judecat , primind amenda de 2500 lei.
    Cea de.a doua fapta nu mă mai interesează , doar că am considerat că este important sa o spun, deoarece anul acesta am fost chemat să dau o declarație pentru prima fapta, deci nu am știut că sunt urmărit penal, (eu fiind judecat pentru a doua fapta, am uitat.o pe prima. o întrebare: dacă am fost urmărit penal pentru o fapta din 2016 nu ar fi trebuit să știu și eu? Să fiu înștiințat cumva? )
    In fine…neștiind că sunt urmărit penal am făcut școala de șoferi profesioniști , acum am fost condamnat pentru conducere fără permis a unui autovehicul neînmatriculat, la 3 ani cu suspendare și anularea permisului de conducere.
    Avocatul meu m.a descurajat, spunând că dacă fac apel , sunt slabe șanse să se schimbe decizia , dar eu sunt încăpățânat și nu vreau sa cred că nu există nicio lege care să mă salveze din situația în care mă aflu. Este foarte important permisul pentru mine și pentru familie, de aceea caut orice portița de salvare
    Mulțumesc anticipat pentru ajutor.

  2. Sunt acuzat de agresiune sexuală pt.agresiune sexuala.ca probe doar expertiza psihologica după care am fost arestat preventiv 6 luni.. acum sunt sub control judiciar..la ce mă pot aștepta

  3. Bună ziua.Eu dacă am dat într-o fată la piept si face recuperare eu risc dosar penal dacă am 15 ani, dar fata nu are nimic?.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *