pexels ekaterina bolovtsova 6077326

Ce presupune ultima decizie ICCJ privind întreruperea prescripției?

10 minute • Amalia Serea • 31 octombrie 2022


Înalta Curte de Casație și Justiție a emis marți, 25 octombrie, un comunicat mult așteptat în ceea ce privește dezlegarea unor chestiuni de drept în materia prescripției penale. Astfel, aceasta a decis că deciziile Curții Constituționale a României referitoare la prescripția specială din anii 2018 și 2022 sunt aplicabile retroactiv.

Ce presupune acest lucru?🚩🚩🚩 Ei bine, mii de dosare care încă se află pe rol și care nu au primit o sentință definitivă ar putea fi închise, fapt ce determină inculpații să scape basma curată, pe românește. Haide să analizăm lucrurile din perspectivă.

Bine de știut: Deciziile ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt obligatorii, atât pentru instanța care a solicitat lămuririle, cât și pentru celelalte (art. 521, Cod de procedură civilă). Nota bene: nu toate deciziile ICCJ au acest regim.

În primul rând, ce este prescripția penală?

Pe scurt, prescripția, ca instituție juridică, reprezintă trecerea timpului de la comiterea unei fapte față de care nu s-au luat măsuri în mod proactiv, aceasta fiind considerată ca și cum nu s-ar fi întâmplat, deci statul nu o mai poate sancționa.

Practic: dacă tu comiți o infracțiune și, deși ești cercetat, nu se ajunge la instanță sau nu se emite o hotărâre definitivă împotriva ta, iar anii trec, tu nu vei mai putea fi tras la răspundere pentru infracțiunea comisă.

Desigur, există câteva excepții de infracțiuni pentru care prescripția nu poate interveni din cauza gravității acestora, și anume cele de genocid, împotriva umanității și de război, precum și omorul simplu, calificat și cele intenționate urmate de moartea victimei, conform art. 153 alin. (2) din Codul penal.

Prescripția are câteva termene în ani (de la comiterea faptei) după care ne ghidăm ca să vedem daca fapta mai poate fi sancționată sau nu. Conform art. 154 din Codul penal, acestea sunt următoarele:

  • 15 ani pentru infracțiunile pedepsite cu detențiunea pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
  • 10 ani pentru infracțiunile pedepsite între 10 și 20 de ani închisoare;
  • 8 ani pentru infracțiunile pedepsite între 5 și 10 ani închisoare;
  • 5 ani pentru infracțiunile pedepsite între 1 și 5 ani de închisoare;
  • 3 ani pentru infracțiunile pedepsite cu mai puțin de 1 an închisoare sau amendă (în orice cuantum prevăzut de lege).

Detalii pe larg despre prescripția răspunderii penale găsești pe blogul Avocatoo aici.

Prescripția penală este invincibilă?

Răspunsul la această întrebare este NU. Prescripția răspunderii penale poate fi întreruptă sau suspendată.

În cazul în care este întreruptă, avem următorul mecanism explicat de art. 155 alin. (1) din Codul penal: intervine un act de procedură în cauză sau se redeschide procesul penal. Așadar, făptuitorul devine suspect și prescripția încetează din a mai curge. Acesta va beneficia în continuare de termenul prescripției doar dacă procedura devine extrem de complicată și organele judiciare nu iau măsuri în cadrul acestui termen.

În cazul în care este suspendată, conform art. 156 alin. (1) din Codul penal, intervine o dispoziție legală sau un caz de forță majoră ce face imposibilă punerea în mișcare a acțiunii penale. Spre exemplu, pandemia de Covid. Chiar dacă nu se iau măsuri în mod efectiv pentru a sancționa infractorul, acesta nu beneficiază de scurgerea timpului pentru a scăpa de tragerea la răspundere, deoarece organele au luat cunoștință de fapta comisă și vor începe procedurile de îndată ce se elimină situația nefavorabilă. Doar dacă se ignoră urmărirea penală chiar și după încetarea cazului de forță majoră prescripția se va relua.

🤔Și ce relevanță are subiectul?

Prin Decizia 297/2018 a Curții Constituționale a României s-a admis o excepție de neconstituționalitate privind art. 155 alin. (1) referitor la întreruperea cursului prescripției. În prezent, deoarece legiuitorul nu a modificat actul în cauză, alineatul sună cam așa:

Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

Or, CCR a considerat că sintagma oricărui act de procedură în cauză contravine drepturilor fundamentale de a avea acces liber la justiție și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece pune suspectul sau inculpatul într-o situație în care nu știe care va fi soarta sa în procesul penal. Unele acte de procedură nu se comunică făptuitorului din cauza naturii infracțiunii, însă pot întrerupe cursul prescripției, deoarece considerăm că acțiunea penală a început. Așadar, este inechitabil ca infractorul să se întrebe când, cum, unde și dacă va fi tras la răspundere penală. Vorbim aici de lucruri concrete.

Totuși, decizia de mai sus nu a fost interpretată ca având un caracter obligatoriu pentru aplicarea efectivă de către instanțele naționale. Din această cauză, CCR a emis noua Decizie nr. 358/2018, de data aceasta definitivă și obligatorie, prin care consacră aceeași neconstituționalitate a art. 155 alin. (1) din Codul penal.

Aceste interpretări au dat bătaie de cap în continuare instanțelor de judecată în ceea ce privește dreptul inculpatului de a cere anularea unor hotărâri atinse de prescripția răspunderii penale. E bine de știut: se poate face o contestație în anulare a unei hotărâri definitive de condamnare dacă existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, conform art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală. Una dintre cauze este chiar prescripția.

Cum au ajuns să dezbată problema?

De aceea, prin Decizia 67/2022, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al ICCJ a fost rugat să se pronunțe asupra următoarelor dileme contextuale:

  • Dacă normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripţie al actelor de procedură (adică art. 155 alin.(1)) sunt norme de drept substanţial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă sau norme de drept procesual supuse principiului tempus regit actum (adică un act juridic este guvernat de legile în vigoare la momentul încheierii lui)
  • și dacă în aplicarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) C.proc.pen. instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor CCR nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022 (adică un inculpat a spus: stați, nu mă judecați, că a intervenit prescripția fără ca mie să-mi fie comunicat vreun act de procedură) poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

⚖️Ce a spus ICCJ? Care sunt consecințele?

Cea mai înaltă autoritate judecătorească a răspuns foarte simplu acestor două întrebări.

Ce trebuie să înțelegi de aici? Practic, ICCJ a spus cam așa, pe scurt (fără să parafrazez): nu aveți ce să mai analizați în aceste dosare fiindcă prescripția s-a împlinit. În 2018 și 2022, CCR a spus că încetarea prescripției nu este constituțională, așadar dăm din umeri și trecem la alte dosare.

Prima dată a spus că, în general, legea penală aplicabilă este cea activă, adică cea aflată în vigoare la momentul respectiv. Singura excepție ar fi legea penală mai favorabilă inculpatului (mitior lex), care se aplică cu prioritate celei aflate în vigoare.

Mai mult, potrivit regulii și excepției principiului activității aplicat în speță, instanțele care soluționează contestațiile în anulare despre care vorbeam mai sus și care au fost întemeiate pe efectele deciziilor CCR din 2018 și 2022 referitoare la neconstituționalitatea art. 155 alin. (1) (despre care îți reamintim că vorbea despre întreruperea cursului prescripției de către orice act de procedură penală) nu pot reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

Conform acestei decizii, s-a statuat că nu au existat cauze de întrerupere a cursului prescripției penale în perioada 2018-2022.

Ce să ții minte

Așadar, aceasta lipsă de prescripție penală reprezintă lege penală mai favorabilă pentru inculpat, fapt care l-ar împiedica pe procuror să mai administreze probe în dosarul respectiv și să întrerupă cursul prescripției răspunderii penale.

Știm că legea penală poate retroactiva. Legea penală mai favorabilă se aplică inclusiv pentru fapte săvârșite înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal.

În acest mod, mii de inculpați ar beneficia de închiderea dosarelor pe motiv de intervenire a prescripției. Ca soluție, nu se dispune o „achitare”, ci o încetare a procesului penal. Chiar și în acest caz, inculpatul poate cere continuarea judecății dacă vrea să-și demonstreze nevinovăția – acesta este cazul în care discutăm despre o achitare.

Totuși, ICCJ a ignorat faptul că CCR a menționat foarte clar faptul că nu declară ca fiind neconstituțională toată instituția de întrerupere a prescripției, ci doar unele modalități ale acesteia (adică actele de procedură nesupuse comunicării), lucru care, se pare, a fost dat la o parte de către judecătorii supremi. Rămâne de văzut ce se va decide în judecarea următoare a acestor cauze.

🔎 Ce cauze cunoscute în România sunt momentan sub lupă, pe fondul deciziei?

Așa cum am spus mai sus, mulți inculpați vor beneficia de închiderea dosarelor datorită sau din cauză, depinde cum privești lucrurile, deciziei ICCJ în materia întreruperii prescripției. Îți reamintim: ICCJ a declarat că nu au existat cauze de întrerupere a prescripției în perioada 2018-2022, perioadă în care au produs efecte juridice deciziile CCR menționate mai sus.

Direcția Națională Anticorupție a declarat că există 557 de dosare de corupție aflate în curs de urmărire penală care vor fi închise ca urmare a producerii de efecte juridice de către decizia ICCJ. Valoarea mitei luate și a traficului de influență comise de către inculpați depășește 150 de milioane de euro, iar prejudiciile cauzate se ridică la 1,2 miliarde de euro. Deși procurorii DNA au susținut că au respectat dispozițiile Codului penal în lumina deciziei CCR din 2018 (adică au comunicat actele de procedură suspecților), magistrații vor fi nevoiți să închidă dosarele pe motiv de împlinire a prescripției. Au mai spus și că, pe viitor, vor sesiza Curtea Europeană de Justiție pentru a aprecia dacă această decizie a ICCJ este în concordanță cu normele europene privind combaterea fraudei și a corupției, dar asta rămâne de văzut. Concluziile le poți trage și singur.

Cazuri concrete

Printre inculpații care vor beneficia de efectele acestei decizii se numără și Elena Udrea împreună cu Ioana Băsescu. Este vorba despre celebrele dosare Hidroelectrica și Finanțarea campaniei prezidențiale a lui Traian Băsescu din 2009. În ultimul dosar, cele două au fost condamnate la 8 ani, respectiv 5 ani de închisoare cu executare, însă s-a judecat doar în primă instanță, apelul rămânând în aer. Judecarea apelului ar fi trebuit să aibă loc pe data de 8 septembrie anul acesta, însă magistrații au amânat pentru data de 15 decembrie.


Fotografie de Ekaterina Bolovtsova, pe Pexels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *