syringe and pills on blue background 3936421 scaled 1

Coronavirusul și forța majoră

11 minute • Maria-Cerasela Matei • 21 martie 2020


Noua criză care se manifestă la nivel mondial, pandemia de coronavirus (COVID-19), are deja un impact economic substanțial asupra afacerilor, prin întreruperea producției, a lanțurilor de aprovizionare și transport. Astfel, antreprenorii se întorc către contractele care stau la baza activității și funcționării lor, pentru a examina dacă efectele pe care le are acest tip nou de virus le poate da dreptul de a-și suspenda prestațiile în temeiul unui contract, dreptul de a solicita o prelungire a termenului în care aceste prestații trebuie executate sau dreptul de a anula un contract și de a scăpa basma curată, fără răspundere angajată.

Acest articol își propune să dea răspunsuri la câteva întrebări des ridicate în contextul situației actuale.

Citește și: cine suportă riscul contractelor în contextul COVID-19?

Update 21 martie 2020: conform Ordonanței de Urgență nr. 29/2020 publicată în Monitorul Oficial, Guvernul României recunoaște în mod clar pandemia COVID-19 ca fiind un caz de forță majoră.

Forța majoră poate fi dovedită prin certificatul de situații de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, fără a mai fi necesar un certificat de forță majoră de la Camera de Comerț și Industrie.

Atenție! Acest certificat dă dreptul întreprinderilor mici și mijlocii să solicite amânarea la plată, dar doar după ce au încercat renegocierea termenilor contractuali și adaptarea la noile condiții. Nu înseamnă că va fi și acordată această amânare la plată sau că se poate rezilia contractul în temeiul forței majore.

Este foarte important să iei deciziile cele mai bune pentru afacerea ta în aceste momente. Nu te grăbi! Vino la webinarul nostru despre forța majoră și remedii contractuală și descoperă cum îți optimizezi și adaptezi afacerea la noul peisaj.

Contractul nostru nu are prevăzută o clauză specială în legătură cu situațiile de forță majoră. Acest concept va fi dedus automat având în vedere circumstanțele excepționale care vin la pachet cu virusul?

DA. Chiar dacă nu este stipulată această clauză în mod expres, principiul prevăzut la art. 1351, alin. (1) afirmă că răspunderea este înlăturată de fiecare dată când prejudiciul suferit este cauzat de către un caz de forță majoră.

În mod contrar, același articol afirmă faptul că acest principiu nu este aplicabil în cazul în care legea sau părțile intervin asupra acestui aspect.

În consecință, dacă nu este prevăzut nimic expres în contract, în caz de forță majoră se apelează la dispoziția legală, interpretată conform jurisprudenței și doctrinei, două surse nu foarte clare în zilele noastre, izvoare indirecte de drept.

Jurisprudența se constituie din toate hotărârile pe care instanțele românești de toate gradele le dau pentru a soluționa conflictele concrete care le sunt supuse, în timp ce doctrina reprezintă ansamblul lucrărilor în care diverși autori explică și comentează, își expun părerile cu privire la anumite reguli de drept, în aplicarea lor teoretică și practică.

Dacă nu ai o clauză scrisă în mod expres în contract, atunci se va face apel la doctrină și jurisprudență, care sunt extrem de interpretabile.

De altfel, forța majoră reprezintă un caz de exonerare totală de răspundere, ceea ce se traduce prin faptul că apariția și răspândirea pandemiei de coronavirus (respectând condițiile aplicabile forței majore) poate scuti părțile de tragerea la răspundere în cazul unui prejudiciu determinat de neexecutarea obligațiilor contractuale.

Pentru ca art. 1351 alin. (1) din Codul Civil, care reglementează forța majoră, să poată fi aplicat este necesar ca pandemia de coronavirus să îndeplinească toate cele trei condiții care reies din definirea forței majore în alin. (2) al aceluiași articol drept orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil. Astfel, noua pandemie de coronavirus trebuie analizată în fiecare contract în parte, pentru a vedea dacă:

  • prezintă un caracter extern: apariția sa se află în afara celui chemat să răspundă sau a activității derulate de acesta, adică nu depinde de partea care o invocă;
  • este imprevizibilă: raportându-ne la situația unei persoane rezonabile, cu standarde normale de diligență și prudență (adică un bonus pater familia), apariția pandemiei și consecințelor nefaste ale acesteia nu puteau de așteptat;
  • este invincibilă și inevitabilă în mod absolut (raportarea se face la o persoană capabilă de maximă diligență și prudență, nu la una din părți).

Trebuie să încheiem un contract în legătură cu un eveniment care are loc săptămâna viitoare. Ne putem încă baza pe cazul de forță majoră dacă trebuie să anulăm evenimentul din cauza coronavirusului având în vedere că suntem conștienți de efectele pe care acest virus le poate avea, înainte de semnarea contractului?

În mod evident, raportându-ne la condițiile enumerate mai sus răspunsul este nu întrucât a doua condiție care ar putea duce la exonerarea de răspundere nu este îndeplinită.

Această soluție vine în sprijinul principiului echității pe care se bazează dreptul civil – este logic că pentru partea care vrea să se asigure de executarea contractului în conformitate cu clauzele prevăzute nu va fi echitabil ca partea opusă să se folosească de evenimentul considerat forță majoră pentru a produce un prejudiciu cu rea-credință (cunoscând consecințele pandemiei asupra obligației sale).

Astfel, aplicarea în timp a acestei cauze de exonerare variază în funcție de momentul în care contractul își începe existența. Dacă nu s-a prevăzut nimic în contract, atunci pandemia de coronavirus poate fi invocată drept forță majoră pentru acele înțelegeri care au fost încheiate anterior declarării acestei situații. Nu are legătură dacă evenimentul urmează să aibă loc fix la încheierea contractului, la o săptămână sau la un an după.

Spre exemplu, având în vedere că primul caz confirmat de coronavirus în România a fost declarat în data de 26 februarie 2020, dacă ai avut un contract încheiat în octombrie 2019 pentru un eveniment din aprilie 2020, poți invoca forța majoră. La fel și dacă ai un contract încheiat pe 1 februarie 2020 pentru un eveniment care urmează să se desfășoare în aprilie 2020. Situația se schimbă însă în momentul în care contractul este încheiat după confirmarea cazurilor de coronavirus deoarece atunci nu va mai putea fi invocată forța majoră pentru a putea scăpa de răspundere în cazul în care evenimentul din aprilie 2020 nu va mai putea avea loc.

Contractul încheiat de noi are stipulată o clauză specifică în ceea ce privește forța majoră. Ce prevederi se vor aplica?

Dacă în contractul nostru ne-am pus de acord în a stipula o clauză specială care vizează evenimentele de forță majoră, acea clauză se va aplica în momentul în care se pune în discuție incidența unui astfel de eveniment (astăzi, pandemia de coronavirus), conform art. 1351, alin. (1) Cod Civil.

De altfel, acest articol nu face altceva decât să consemneze încă o dată două din principiile care guvernează dreptul contractelor și anume principiul libertății de voință (părțile sunt de obicei libere să încheie convenții după bunul plac), cât și principiul Lex specialis derogat legi generali (atunci când este prevăzută, legea specială derogă de la legea generală).

Așadar, forța majoră și efectele sale vor afecta răspunderea părților întocmai cum acestea au stabilit la încheierea contractului prin prevederea unei clauze de forță majoră. Printr-o astfel de clauză, se pot modifica și preciza exact termene, mijloace de probă, cazuri considerate ca încadrate în acest concept abstract, precum și modalități de remediere sau o manieră în care forța majoră are impact asupra răspunderii pentru neexecutare. Un exemplu ar fi prevedea faptul că partea afectată îi poate face celeilalte părți opozabil cazul de forță majoră doar sub condiția informării imediate și complete asupra apariției evenimentului. 

Spre exemplu, dacă ai scris în contract că forța majoră dă dreptul doar la suspendarea executării contractului, nu și la terminarea lui, vei putea doar să amâni executarea obligației. La fel și dacă ai scris că trebuie să notifici în termen de 5 zile de la apariția forței majore, iar tu notifici în 30 de zile.

Cum fac dovada că pandemia de coronavirus este un caz de forță majoră care are impact asupra contractului meu?

Pentru a ști dacă pandemia de coronavirus este sau nu un caz de forță majoră aplicat contractului și în special obiectului său, trebuie apreciat de la caz la caz, in concreto.

Spre exemplu, într-un contract de furnizare de produse ar putea fi incidentă forța majoră sub forma pandemiei de coronavirus din cauza unor reglementări mai stricte în aceea ceea ce privește transportul. În sens contrar, un contract de prestare de servicii în mediu online (PR și Marketing), ar putea să fie neexecutat pe motiv de pandemie numai în cazul extrem în care una dintre părți ar fi cea bolnavă.

Pe cale de consecință, se impune analizarea condițiilor și dovezilor de forță majoră în fiecare contract concret. În primul exemplu de mai sus, o dovadă ar fi notificarea celeilalte părți a consecințelor pe care le are pandemia asupra producției sau asupra transportului.

Tot în categoria de dovezi intră și documentele oficiale emise de OMS, de autoritățile române centrale (cum sunt certificatele de situații de urgență emise de Ministerul Economiei), precum și de către Camera Națională sau Camerele Județene de Comerț ale României (singurele autorizate să emită certificate care să ateste forța majoră, având și antecedente în ceea ce privesc calamitățile naturale văzute drept cauze pentru exonerarea de răspundere).

Citește aici cum se obține certificatele pentru situații de urgență.

Există remedii pentru ca înțelegerea noastră să poată fi executată chiar și în aceste condiții?

Bazându-ne tot pe principiul libertății de voință care guvernează dreptul contractelor, părțile sunt libere să modifice contractul pentru ca efectele sale să fie adaptate la noua situație socială și economică. Este de ajuns acordul între părți pentru ca forța majoră să nu mai fie un eveniment care duce la neexecutare.

Spre exemplu, dacă evenimentul care era prevăzut în contract ca desfășurându-se în aprilie poate fi amânat până la încetarea perioadei de criză, acest lucru presupunând bineînțeles consimțământul ambelor părți, executarea contractului va putea avea loc, numai că aceasta va fi mutată în timp, prin prevederea de noi termene.

O altă soluție ar putea și suspendarea executării contractului, care în aceleași condiții ca modificarea, va presupune aproximativ aceleași efecte.

În acest fel contractul va putea fi „salvat”, iar pandemia de coronavirus n-ar mai fi văzută drept „o scuză bună” pentru neexecutare fără repercusiuni.

Ce sfaturi sunt considerate utile pentru a face față implicațiilor pe care forța majoră determinată de coronavirus le poate avea într-un contract?

Pentru a fi cât mai „acoperit” cel mai indicat este ca înțelegerile încheiate să prevadă expres clauze pentru situațiile de forță majoră, clauze care pot fi aduse la masa negocierilor și astfel acceptate prin manifestarea de voință a fiecărei părți.

O clauză de forță majoră trebuie să prevadă:

  • definiția evenimentului de forță majoră, ce doresc părțile să se înțeleagă prin această noțiune abstractă, care nu ar mai trebui lăsată interpretării
  • faptul că forța majoră se poate referi doar la anumite obligații din contract, iar nu la toate
  • dacă și ce remedii se pot lua în considerare atunci când cazul de forță majoră intervine, pentru a atenua efectele sale
  • procedura prin care neexecutarea și justificarea sa se aduc la cunoștință părții prejudiciate

Vrei să descoperi cum să invoci corect forța majoră și să știi la ce să fii atent pe viitor când revizuiești contractele? Vino la webinarul nostru de aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *