Formarea profesională devine timp de lucru efectiv conform Curții de Justiție a UE
4 minute • Maria Tatiana Radu • 01 decembrie 2021
Recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat o hotărâre care va face valuri printre angajatorii români și prin legislația muncii din România.
În cauza C‑909/19, Curtea a statuat că timpul de formare profesională impus de angajator constituie de acum timp de muncă. În această cauză este vorba despre BX împotriva Unității administrativ-teritoriale D.
Domnului BX i-a fost impusă o formare profesională de 160 de ore pentru a obține un certificat fără de care nu și-ar mai putea îndeplini rolul pentru care fusese angajat. Aceste ore au fost efectuate în afara programului obișnuit de lucru, într-un alt loc față de cel stabilit prin contract, într-o altă localitate, fără a fi plătit lucrătorul pentru acestea.
BX a chemat în judecată administrația comunei D. la Tribunalul Vaslui (România) pentru a obține, printre altele, obligarea sa la plata acestor 124 de ore ca ore suplimentare.
Ce a spus instanța națională?
În legătură cu această cauză, în primă instanță s-a respins cererea lui BX care apoi a făcut apel. Instanța de apel a avut ceva dificultăți în ceea ce privește catalogarea timpului de formare profesională ca fiind timp de lucru efectiv, ceea ce a dus la două întrebări ce au fost adresate Curții de Justiție.
Care au fost întrebările?
- Perioada în care un lucrător urmează cursurile de formare profesională impuse, după efectuarea programului normal de lucru, la sediul prestatorului de servicii de formare, în afara locului său de muncă și fără a realiza atribuțiile de serviciu, constituie „timp de lucru”?
și
- În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, atunci trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care, deși instituie necesitatea formării profesionale a salariatului, nu impune angajatorului obligativitatea respectării perioadei de repaus al lucrătorului în ceea ce privește intervalul orar de efectuare a cursurilor de formare?
Ce a hotărât Curtea?
Perioada în care un lucrător urmează o formare profesională care îi este impusă de angajatorul său, care se desfășoară în afara locului său obișnuit de muncă, în localurile prestatorului serviciilor de formare, și în care nu își exercită atribuțiile obișnuite constituie „timp de lucru”, în sensul acestei dispoziții.
La a doua întrebare nu a mai fost nevoie să se răspundă.
Care sunt concluziile?
Această decizie produce un cutremur în dreptul românesc, deoarece până acum din legislația română, astfel cum a fost interpretată de instanțele naționale (cf. Curții de Apel Iași), reiese că timpul aferent formării profesionale nu intră neapărat în calculul timpului de muncă al salariatului și, în consecință, acesta nu este îndreptățit decât la remunerația corespunzătoare unui program normal de muncă, indiferent de durata și de perioada alocată formării profesionale. Adică? Nu aveam prevăzută în lege situația unei formări profesionale sâmbăta, programul salariatului fiind, de exemplu, de luni până vineri.
Din punct de vedere al practicilor de HR mi se pare total nefundamentat și abuziv să nu incluzi formarea profesională în timpul de lucru, indiferent când este aceasta făcută, atâta timp cât este vorba despre un tip de formare care aduce beneficii ambelor părți ale raportului de muncă.
Deși participarea la o formare profesională pe durata programului normal de lucru este considerată de legislația noastră ca fiind stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat, reprezintă vechime în muncă și permite salariatului să primească remunerația aferentă, această legislație nu reglementează, în schimb, situația în care formarea profesională se desfășoară în afara timpului normal de muncă și nici nu instituie nicio obligație în sarcina angajatorului cu privire la intervalul orar de formare și nicio limitare privind respectarea timpului de lucru săptămânal.
Așa că, de acum, perioada în care un lucrător urmează o formare profesională care îi este impusă de angajatorul său, care se desfășoară în afara locului său obișnuit de muncă, în localurile prestatorului serviciilor de formare, și în care nu își exercită atribuțiile obișnuite constituie „timp de lucru”.
Fotografie creată de olia danilevich, de la Pexels
