poza pexels

Licența și cesiunea de marcă. Ce sunt ele și alte întrebări MARCAnte?

9 minute • Baciu Diana • 02 decembrie 2021


Încă răsfoiești biblioraftul cu mărcile tale și pur și simplu nu îți vine să crezi că ideile tale au prins contur? E bine, îți savurezi momentul de glorie. Acum, nu ți s-ar părea o idee bună să treci la următorul nivel de gestionare a portofoliului? Adică doar gândește-te că ai putea să avansezi cu afacerea ta abia pusă pe picioare sau chiar să continui să dezvolți una începută de ceva timp. Două mecanisme legale ai avea la îndemână: cesiunea și licența.

Aceste mijloace de gestionare a portofoliului nu sunt noi, însă prezintă nuanțări specifice domeniului proprietății intelectuale. Pentru care să optezi și mai apoi cum să monitorizezi ce ai ales, afli în cele ce urmează.

Ce înseamnă să ai o licență asupra unei mărci. Dar să faci o cesiune asupra unei mărci?

Produsele şi/sau serviciile tale, pe bună dreptate, sunt ceva inedit. După ce te-ai asigurat că acestea rămân specifice mărcilor tale, poți să te ocupi de punerea lor în valoare. Brand-ul astfel creat începe să fie râvnit și de alți titulari de mărci (a se vedea și Top 50 branduri românești traversează o mare agitată). Cu toate acestea, se poate ajunge la un consens, astfel încât să fie aduse beneficii de ambele părți, fie prin licențierea mărcii, fie prin cesionarea ei.

Dacă alegi să o licențiezi, vei încheia un fel de contract de închiriere; dacă optezi pentru cesiune, drepturile asupra mărcii tale vor fi transferate către altă persoană fizică sau juridică. Licențierea sau cesionarea pot fi neexclusive/exclusive, respectiv totale/parțiale.

Cum funcționează închirierea și transferul?

Licența funcționează asemenea unei închirieri, iar cesiunea asemenea unui transfer sau vânzare. Pentru a dezvolta chestiunile specifice proprietății intelectuale, trebuie clarificate cele de bază.

Astfel, conform Codului civil, locațiunea (închirierea) este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie.

Cesiunea este contractul prin care o parte poate să își substituie un terț în raporturile deja născute, numai dacă prestațiile nu au fost integral executate, iar cealaltă parte consimte la aceasta. În ambele situații este vorba despre încheierea unor contracte prin care iau naștere atât drepturi, cât și obligații.

O închiriere se realizează atunci când, de exemplu, Ionică îi oferă lui Bănică bicicleta sa pentru o lună, ca să facă niște cumpărături regulate pentru bunicii lui Bănică; pentru această utilizare, va fi plătită o sumă de 100 lei, iar la finalul lunii se va înapoia bicicleta.

O cesiune, în schimb, se încheie dacă Ionică deja făcea cumpărăturile pentru proprii bunici, dar nu mai poate să continue sau pur și simplu Bănică dorește să facă asta (din pură inițiativă, fiindcăcă îi place să ajute oamenii). Astfel, activitatea deja desfășurată este transferată lui Bănică, pentru a o continua.

Cum funcționează licența și cesiunea în cazul unei mărci?

Când vorbim despre licență și despre cesiune în cazul unei mărci, ne plasăm în capitolul transmiterii de drepturi asupra unei mărci. Dat fiind domeniul de aplicare, apar informațiile specifice: ce este licențiat/cedat? în ce condiții? de ce?

Licențiate sau cedate sunt drepturile asupra mărcii, adică drepturile asupra produselor şi/sau serviciilor care alcătuiesc marca.

Condițiile formale sunt cele prevăzute în Codul civil, căci mecanismele sunt aceleași.

• art. 1777 C.civ. – art. 1850 C.civ. pentru locațiune, cu precizarea că aici vorbim despre bunuri mobile incorporale – ideea transformată în marcă

• art. 1315-1320 pentru cesiune

Specificitatea constă în modul în care gândești gestionarea mărcii. Mai exact, cum pregătești „terenul” pentru punerea în valoare a mărcii licențiate/cedate, la ce ești limitat (din moment ce vrei să valorifici o idee) și care mecanism te-ar putea ajuta mai mult.

De ce ai vrea să folosești o marcă licențiată sau cedată? Pentru că brand-ul altui titular a ajuns să aibă notorietate (tu ai decis deja că va rămâne a lui), iar tu ai niște planuri care ar putea evolua dacă ai negocia cu acest titular.

Nu uita! Atât licența cât și cesiunea prezintă două forme (licență exclusivă/neexclusivă; cesiune totală/parțială). Modul în care funcționează fiecare dintre ele depinde de tipul contractului ales (exclusiv/neexclusiv; total/parțial).

Dacă optezi pentru cesiune și ea este totală, se va încheia un contract de cesiune și se va realiza transferul întru totul, astfel că toate produsele şi/sau serviciile specifice mărcii cedate sunt transmise cesionarului (cel care solicită transferul).

Dacă alegi cesiunea parțială, mecanismul va funcționa aidoma unei relații părinte-copil, adică vor coexista două mărci sub aceeași denumire. De exemplu, ai o marcă ale cărei produse promovate sunt covrigii și pantofii; s-a încheiat un contract de cesiune parțială, iar „marca părinte” este cea prin care se continuă comercializarea pantofilor. Marca devenită „copil” e cea cedată parțial, prin care se vor comercializa covrigi.

Cesiunea, fie totală, fie parțială, va funcționa pe același teritoriu, acesta nu poate fi limitat sau extins de cesionar.

Licența, dacă ai ales să fie exclusivă, va funcționa în beneficiul unui singur terț (licențiatul). Aici, inclusiv teritoriul poate fi limitat sau extins pe raza de activare aleasă de licențiat. Pe de cealaltă parte, neexclusivitatea oferă posibilitatea utilizării mărcii de către mai mulți terți.

Un exemplu de licență neexclusivă provine de pe plaiurile românești. În toamna anului trecut, 31 de produse au fost licențiate cu marca „Bun de Maramureș”. Licența protejează anumite produse, dar terții licențiați sunt diferiți în funcție de cine le produce. Din moment ce au primit licența asupra acestei mărci, licențiații trebuie să respecte întocmai specificul ei (tipul produselor, modul prin care pot fi valorificate etc. ).

Important! Atât contractul de cesiune, cât și contractul de licență trebuie înregistrate la Oficiul în care este înregistrată și marca. Motivul constă în asigurarea opozabilității acestor acțiuni asupra mărcii, în sensul că nicio persoană nu va putea spune că nu știa de existența respectivei acțiuni.

Care dintre ele aduce mai multe avantaje?

Din capul locului, licența și cesiunea sunt utile, atât pentru o bună gestionare a portofoliului titularului, cât și pentru cel care dorește folosirea lor. Totuși, latura ta pragmatică te îndeamnă să pui întrebarea: „Care este mai eficientă?”.

Dacă arunci o privire la acțiunea adiacentă fiecărui mecanism, observi că una îți oferă posibilitatea să folosești marca (licența), alta să dispui de ea în funcție de scopurile urmărite (cesiunea). Într-adevăr, ambele te limitează într-un anumit mod, dar una dintre ele are un grad redus de „supraveghere”. Așadar, cesiunea este câștigătoarea! Prin cesiune, tu preiei ideea din punctul până în care a dus-o titularul mărcii și o ajuți să cunoască în continuare un alt mod de a fi pusă în valoare, fără să fii limitat în timp.

Caz din practica judiciară

O scurtă istorisire despre cât de strict este titularul când vine vorba despre utilizarea cu licență a unei mărci. În fapt, între companiile T. SA şi C.P.C. s-a încheiat un contract de licenţă de marcă şi cooperare pentru anumite produse cosmetice destinate igienei, prin care se acordă companiilor afiliate şi C.P.C. dreptul de unică şi exclusivă folosinţă a mărcilor „Total”, în combinaţie cu marca „Colgate”, contract pe o durată de 10 ani.

Cu toate acestea, pârâta SC R. SA (un terț-străin față de contractul încheiat) a pus în vânzare pe piaţa românească produse cosmetice destinate igienei, purtând marca „Total” a reclamantei, marcă protejată care apare, însă, în produsele pârâtei, cu denumirea „Aquafresh Total Care”. Contractul a fost încheiat în forma unei licențe exclusive, dar de nicăieri a apărut un străin care a dorit să își arate talentul comercial. Detalii despre cum s-a încheiat totul se pot obține de aici. Cert este că licența vine cu o serie de limitări și, pe lângă asta, face ca marca să rămână bine ancorată în proprietatea titularului.

Concluzie

Nu e timpul pierdut dacă nu ai reușit să fii primul care și-a înregistrat o marcă, se pot face negocieri ulterioare cu titularul mărcii.

În urma acestora, se poate opta fie pentru licență, fie pentru cesiune. Chiar și dacă ai optat pentru una dintre ele, se poate jongla ulterior cu tipul fiecăreia (exclusivă/neexclusivă; totală/parțială).

Dacă e să te oprești asupra uneia dintre ele, mai prietenoasă și practică este cesiunea. Acum, în funcție de planul tău de afacere, vei putea face o analiză punctuală, pentru a vedea care este mai eficientă.


Suntem specializați în drepturi de proprietate intelectuală și te ghidăm pas cu pas în afacerea ta ca să poți lua cele mai bune decizii. Contactează-ne azi și hai să vorbim despre proiectul tău.

Poză copertă de Erik Mclean, de pe pexels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.